Dr. ing. Dan C. Badea

Am luat Bac -ul la economie !

2011-07-09T21:23:00.000+03:00

Am urmărit cu mare interes dezbaterea privind rezultatele Bacalaureatului 2011. Rezultatele obținute m-au convins că avem nevoie de un "Acord social al educației", așa cum declara ieri domnul Presedinte al ALMA MATER - Prof. dr. ing. Anton Hadăr, la ANTENA 3. Putem găsi cauze circumstanțiale ale rezultatelor mediocre ale acestui bacalaureat. Dar, problema de fond este alta: Scăderea drastică fondurilor alocate educației și desființarea masivă de școli a indus în rândul populației sentimentul nesiguranței și al lipsei de perspectivă. De aceea, trebuie să definim o nouă viziune clară și de perspectivă asupra educației, care să fie capabilă să scoată țara din procesul de degradare continuă, în care a intrat. Această nouă viziune propune un nou sistem al educației: Educaţie prin ştiinţă, inovare şi antreprenoriat. Este nevoie de un "Acord social al educației", prin care să statuăm că educația este un factor de producție, care conduce la creșterea PIB - ului României. Pentru a avea argumente științifice în acest sens, vă rog să citiți extrasul de mai jos.

Teza Denison: învăţământul ca factor de producţie

(Constantin Stoenescu - Noua economie imaterială şi managementul cunoaşterii, Sfera Politicii, nr. 145. martie, 2010 – Extras)

Un argument științific pentru “Acordul social al educațíei” .

Prin anii ’60 ai secolului trecut s-a desfăşurat în Statele Unite o dezbatere amplă între economişti privind sursele eficiente ale creşterii economice.10 Părerile erau împărţite în legătură cu relaţia dintre inovarea tehnologică şi creşterea economică şi acopereau un spectru larg de opţiuni, de la analiza Cobb-Douglas după care o creştere de 0,5 la sută pe baza acumulării de capital este deja o sarcină monumentală, pe când o creştere de 1 la sută ar fi imposibilă, la rezultatele lui Solow, conform căruia schimbarea tehnologică poate asigura o creştere de 1 la sută.

O poziţie intermediară, pe baza unei analize istorice a perioadei 1929-1969 şi anume, că o creştere de 1 la sută este dificilă, însă nu imposibilă, este adoptată de Edward F. Denison. Acesta face estimări asupra influenţelor pe care le-au avut asupra creşterii economice diverse îmbunătăţiri ale factorilor de producţie şi are ideea de a lua în considerare schimbările de tip calitativ survenite în pregătirea forţei de muncă. Ca urmare a analizei unor corelaţii la nivel macroeconomic între creşterea economică, schimbarea tehnologică şi îmbunătăţirea calităţii forţei de muncă, Denison ajunge la concluzia că schimbarea tehnologică şi, implicit, creşterea economică, nu sunt asigurate prin simpla achiziţionare de echipamente mai performante, ci numai în condiţiile creşterii calităţii forţei de muncă, deci, ale creşterii cheltuielilor pentru educaţie. Aceste cheltuieli pentru educaţie se regăsesc însă în creşteri ale produsului intern brut, ceea ce înseamnă că investiţiile în educaţie nu înseamnă bani cheltuiţi într-un sector neproductiv. Astfel, Denison generează o schimbare a imaginii dominante tradiţionale în economie după care creşterea economică prin schimbare tehnologică este produsă prin investiţii în capitalul industrial şi o înlocuieşte cu teza că progresul tehnologic este determinat de creşterea calităţii forţei de muncă, adică de un sistem educaţional mai bun. Schimbarea calităţii forţei de muncă devine un factor al creşterii economice [11]. Denison îşi întăreşte argumentul prin luarea în considerare a experienţei japoneze în domeniu [12]. Aşa numitul „miracol japonez” produs în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial este explicat prin creşterea iniţială a cheltuielilor pentru educaţie, ceea ce a dus la existenţa pe piaţă a unor persoane pregătite să asimileze rapid noutăţile tehnologice. Investiţiile în educaţie se regăsesc în creşteri accentuate ale produsului intern brut, fapt acre face ca educaţia să poată fi privită drept unul dintre cele mai rentabile sectoare economice. S-a ajuns astfel la o nouă abordare în teoria economică şi, în timp, la o analiză economică a sistemului educaţional. Una dintre primele lucrări în care este analizată din perspectivă economică relaţia dintre ştiinţă, învăţământ şi producţie apare în 1972 şi îi aparţine lui J. L. Maunouri. Acesta inventariază douăsprezece corelaţii [13]:

1. Activitatea de cercetare ştiinţifică duce la creşterea fondului de cunoştinţe de care dispune omenirea.

2. Activitatea de producţie are şi ea ca subproduse informaţii noi care sunt adăugate fondului de cunoştinţe.

3. Cunoştinţele existente sunt valorificate în procesul de producţie.

4. Activitatea ştiinţifică se desfăşoară pe baza cunoştinţelor existente. Dispunem în orice situaţie de cunoaştere de o cunoaştere prealabilă.

5. Cunoştinţele sunt transmise de sistemul de învăţământ.

6. Activitatea de producţie pune probleme al căror răspuns este găsit în activitatea de cercetare ştiinţifică.

7. Învăţământul formează cercetători..

8. Învăţământul formează forţă de muncă adecvat calificată pentru producţie.

9. Forţa de muncă poate fi oricând readusă în sistemul de învăţământ pentru recalificare.

10. Activitatea de producţie însăşi formează forţă de muncă calificată.

11. Cercetătorii îşi perfecţionează calificarea şi aptitudinile în procesul activităţii ştiinţifice.

12. Activitatea de producţie comandă sectorului de cercetare prestări de servicii şi acestea au ca rezultat valori economice.

Ceea ce uneşte în mod fundamental cele trei subsisteme - producţia, învăţământul şi cercetarea – este triplul proces de inovare, formare şi circulaţie a cunoştinţelor, realizat parţial de fiecare dintre cele trei subsisteme, dar eficientizat maximal numai prin racordarea fiecăruia dintre subsisteme la cerinţele celuilalt şi ale societăţii în ansamblu. Nici unul dintre cele trei domenii nu are exclusivitatea în legătură cu vreunul dintre cele trei procese. Ca urmare, doar dinamica lor integrată poate asigura funcţionarea eficientă a societăţii şi potenţarea lor reciprocă prin folosirea adecvată, fără pierderi majore, a tuturor resurselor. Circulaţia cunoştinţelor în sistemul social global depinde de factorii culturali, instituţionali şi organizaţionali interni acestuia [14]. Astfel, un factor cultural decisiv ţine de capacitatea de a realiza un acord fin între nevoile pieţei şi cunoştinţele care sunt oferite de sistemul de învăţământ Aceasta înseamnă că poţi să investeşti ineficient în învăţământ dacă nu formezi competenţele de care este nevoie pe piaţa muncii. De aceea, progresează mai rapid acele societăţi ale căror sisteme de învăţământ au o capacitate adaptativă mai mare, mergând până la oportunism educaţional, sunt flexibile în raport cu circulaţia cunoştinţelor şi nevoile pieţei, sunt structurate divers, în sensul că asigură alternative şi filiere educaţionale diverse, chiar divergente. Fireşte că cel mai favorabil caz îl reprezintă societăţile care prin tradiţie sunt inovatoare, deschise către noutatea informaţională şi în care indivizii cred că formarea profesională continuă este o valoare. Din punct de vedere instituţional diferenţa decisivă dintre o societate sau alta este dată de relaţia dintre cele trei subsisteme, adică de reglementările care vizează atât cooperarea şi concurenţa dintre instituţiile de învăţământ sau cercetare şi organizaţiile de tip economic cât şi mobilitatea geografică şi sectorială a indivizilor. Învăţământul va fi factor al creşterii economice doar în anumite condiţii de reglementare a pieţei,şi anume, numai dacă piaţa absoarbe productiv oferta educaţională, fără a mai fi nevoie de mai mult decât o formare continuă. În fine, organizaţional vorbind, dilema majoră provine din înţelegerea raportului dintre stat şi piaţa liberă, fiind preferabil acel stat minimal, care îşi asumă rolul de curea de transmisie a cunoştinţelor şi lasă decizia, pornind de la principiul subsidiarităţii, pe seama celor care vor fi direct afectaţi de consecinţe. În acest sens, susţin că învăţământul va multiplica profitul în acele societăţi în care societatea civilă este mai bine structurată, astfel încât deciziile politice sau acţiunile agenţilor economici sunt sub supraveghere civică de tip critic şi corectiv. Probabil că mai multe sisteme ar putea fi eficiente în privinţa circulaţiei cunoştinţelor între subsistemele producţiei, învăţământului şi cercetării. Au fost puse în circulaţie mai multe modele teoretice. În linii mari, două tipuri de sisteme par a fi performante [15]. Primul ar fi un sistem neoclasic de creştere endogenă de tip schumpeterian. Acest model a fost propus de Aghion şi Howitt [16] Cei doi pornesc de la conceptul lui Schumpeter de „distrugere creativă”. Sistemul economic îşi găseşte înăuntrul rău resurse pentru a se schimba, dar cu preţul distrugerii a ceea ce nu-i mai este de folos. Într-un asemenea sistem cunoştinţele reprezintă o prioritate şi sunt bine cotate pe piaţă. Ca urmare, cei ce la produc sunt bine plătiţi, premiaţi, au prestigiu. De asemenea, mobilitatea profesională este maximizată, de cele mai multe ori în direcţia celui care plăteşte mai mult. Un asemenea sistem este concurenţial, flexibil, inovator. Deşi sistemul de învăţământ primeşte mulţi bani, cu o mare pondere a surselor private, există riscul de a se încuraja monopolurile educaţionale. Celălalt sistem, numit de Aghion şi Howit al „difuziunii structurate”, se caracterizează printr-o mare mobilitate a capitalurilor, inclusiv investiţii în condiţii de risc, o flexibilitate industrială sporită,, o socializare a cunoaşterii şi o centrare a cercetării pe priorităţi. Un asemenea sistem este orientat organizaţional spre dezvoltare, astfel încât orice capital este investit pentru a maximiza efortul colectiv.

Sistemul de învăţământ şi cercetarea sunt considerate resurse majore ale dezvoltării.

Economia cunoaşterii şi cele două noi resurse: educaţia şi cercetarea

Cunoştinţele, spre deosebire de orice alte bunuri, au câteva caracteristici ireductibile [17].

În primul rând, cunoştinţele au un caracter public, în sensul că de ele, în măsura în care nu sunt secretizate sau nu fac obiectul altor drepturi de proprietate care să genereze plata unor compensaţii financiare, beneficiază întreaga comunitate, adică orice utilizator competent poate dispune de ele ca de un bun de folosinţă publică. Cunoştinţele sunt un bun public pur [18].

În al doilea rând, din momentul în care au fost făcute publice, cunoştinţele sunt non-exclusive sau, în termenii preferaţi de filosoful român Constantin Noica, se distribuie fără să se împartă. Cunoştinţele nu încetează să aparţină celui ce le deţine dacă acesta le-a împărtăşit altei persoane. Odată ce o cunoştinţă a devenit publică nu se mai poate exercita un control privat asupra folosirii ei, reglementările vizând doar drepturile de proprietate intelectuală. De cunoştinţele produse de o anumită persoană şi făcute publice poate beneficia oricine altcineva fără să se producă în mod voluntar o tranzacţie comercială pe piaţă.

În al treilea rând, spre deosebire de orice alte bunuri, cunoştinţele sunt o resursă inepuizabilă, adică nu sunt distruse în timp prin utilizarea lor, fiind consumabile la infinit. Utilizarea unei cunoştinţe publice de către un agent economic nu presupune producerea ei în prealabil special pentru acest agent. Aceasta înseamnă că agenţii economici nu intră în competiţie unii cu alţii în legătură cu consumul unor cunoştinţe făcute deja publice. Carluer [19] identifică două aspecte ale acestei absenţe a rivalităţii. Mai întâi, un agent care are acces la o anumită cunoştinţă se poate folosi de o ea de oricât de multe ori, fără ca acest fapt să-l ducă la costuri suplimentare. Al doilea, la un moment dat, de o anumită cunoştinţă se pot folosi oricât de mulţi agenţi economici, fără ca prin aceasta vreunul dintre ei să fie privat de această posibilitate. Altfel spus, costul marginal de întrebuinţare este nul. Utilizarea cunoaşterii publice existente este gratuită şi este imposibilă fixarea unor costuri pentru cazul în care o anumită cunoştinţă este folosită de mai multe ori. În fine, o altă proprietate specifică a cunoştinţelor ţine de caracterul lor cumulativ cel puţin în raport cu utilizările lor economice, în sensul că noile cunoştinţe se adaugă celor deja existente, formând o tradiţie de cercetare şi inovare ce le conferă autenticitate. Orice cunoştinţă poate fi factor al producerii de alte cunoştinţe noi care, la rândul lor, nu vor putea fi doar consumate la infinit de o infinitate de agenţi economici, ci vor genera alte cunoştinţe..Cunoştinţele sunt produse de o comunitate ştiinţifică şi sunt apoi folosite de alte grupuri sau organizaţii. În legătură cu acest aspect, Cohen şi Levinthal vorbesc despre capacitatea de absorţie, definită drept capacitate a unei organizaţii de a recunoaşte valoarea unei noi informaţii, de a o asimila şi utiliza în scopuri comerciale [20].

Înţelese ca resurse economice imateriale, cunoştinţele sunt analizabile în diverse contexte disciplinare şi interdisciplinare. Astfel, de cercetarea surselor sau a formelor cunoaşterii se ocupă epistemologia, o analiză a specificului cunoaşterii ştiinţifice este realizată de filosofia ştiinţei, şi, mai nou, ştiinţele cognitive îşi propun o cercetare integrată asupra diverselor procese de cunoaştere. Aspectele de tip organizaţional sunt cercetate de sociologia cunoaşterii, epistemologia socială şi managementul cunoaşterii. Aspectele tehnologice sunt abordate de teoria informaţiei şi ştiinţele comunicării, iar economiei cunoaşterii îi revine cercetarea aspectelor comerciale., a relaţiei dintre cunoştinţe şi procesul economic.

Problema fundamentală a economiei cunoaşterii este analiza relaţiei dintre creşterea cunoaşterii şi creşterea economică. De regulă, cei mai mulţi dintre cercetători au luat în considerare posibilitatea construirii unei explicaţii în care stocul de cunoştinţe are rolul de variabilă explicativă. La nivel macroeconomic a fost analizată posibilitatea descrierii unei funcţii speciale a sistemului, aceea de a produce cunoaştere. Întrebarea esenţială este dacă în competiţia economică putem vorbi despre un avantaj al agenţilor economici care deţin mai multe cunoştinţe şi sunt, prin urmare, mai inovativi. Oare este eficient să cheltuieşti mai mult pentru învăţământ şi cercetare? Cercetătorilor le-a luat mai mult timp să formuleze întrebarea, pentru că, neîndoielnic, răspunsul este afirmativ.

Michel Porter [21] face o analiză complexă asupra factorilor creşterii economice şi ia în considerare, dintr-o perspectivă evoluţionistă, prioritatea unor anumiţi factori într-o anumită etapă a dezvoltării economice a unei naţiuni. Porter deosebeşte între factorii de producţie, de la pământ şi resurse naturale la muncă, analizaţi de economia clasică încă de la Adam Smith, capitalul financiar, devenit tema principală a discuţiei în teoriile monetariste, şi capacitate de inovare, adusă în prima linie a dezbaterii de teoreticienii societăţii cunoaşterii. Teza lui Porter este aceea că fiecare naţiune utilizează într-o ordine evoluţionistă fiecare dintre aceşti factori şi că avantajul competitiv este dat de modul în care fiecare factor este consumat în condiţii de oportunitate în raport cu scopul ameliorării structurii productive. Astfel, orice naţiune care acumulează capital pe baza resurselor de care dispune va ajunge în cele din urmă într-o etapă a dezvoltării sale în care avantajul competitiv va fi asigurat prin inovare tehnologică. O naţiune care dispune de resurse naturale are un avantaj competitiv iniţial, dar acesta va fi pierdut în cazul în care capitalul acumulat nu este investit în educaţie şi cercetare pentru a pregăti astfel întâmpinarea momentului în care factorul inovare tehnologică devine prioritar. În acest stadiu al priorităţii inovării încep să capete importanţă pentru procesul economic o serie de factori externi care alcătuiesc împreună mediul în care concurează agenţii economici. Astfel, va avea consecinţe economice pe termen mediu şi lung o anumită politică de reformare a sistemului de învăţământ, politică prin care o naţiune poate fi orientată spre primul stadiu, cel al dominanţei factorilor de producţie, sau poate fi deschisă spre viitor, în cazul în care şcoala şi filierele de educaţie continuă mizează pe pregătirea pentru o societate a cunoaşterii. Pe de altă parte, un mediu social şi cultural în care sunt preţuite valorile produse de cercetare poate accelera dezvoltarea unei naţiuni, după cum un mediu în care banii circulă exclusiv pentru a crea avantaje comerciale imediate va forţa sistemul economic să se blocheze într-un mercantilism care va duce la ieşirea naţiunii respective din marea competiţie.şi va anula eventualele ei avantaje competitive generate de deţinerea unor resurse naturale. Ca urmare, rămân în cursă acele naţiuni care sunt pregătite organizaţional să folosească avantajul competitiv oferit de capacitatea de inovare. Ce presupune o asemenea organizare este tema de lucru a managementului cunoaşterii.

Provocările managementului cunoaşterii

Constituirea disciplinară a managementului cunoaşterii s-a produs relativ târziu, abia după ce mai multe economii mature au ajuns în acel stadiu în care dezvoltarea lor economică depindea de o mai bună organizare a proceselor de creare şi de circulaţie a cunoştinţelor. În 1995 Nonaka şi Takeuchi [22] pun în discuţie conceptul de cunoaştere organizaţională sau de cunoaştere deţinută de o organizaţie, deosebită de cunoaşterea deţinută de o persoană. De asemenea, Nonaka reformulează distincţia lui M. Polanyi dintre cunoaşterea tacită şi cunoaşterea explicită. După Polanyi [23], cunoaşterea tacită este cunoaştere în stare practică, adică acea cunoaştere pe care se sprijină activităţile omeneşti şi care nu poate fi despărţită de activitatea pe care o face posibilă. Cunoaşterea explicită constă din informaţii ce pot fi comunicate şi sunt susceptibile să fie adevărate sau false. Nonaka argumentează că un individ poate să nu fie conştient de ceea ce ştie şi de modul în care poate obţine anumite rezultate, dar aceasta nu înseamnă că nu deţine cunoaştere. Aceasta ar fi cunoaşterea tacită. Cunoaşterea explicită, după Nonaka, este cunoaşterea de care un individ este conştient, ştie că o deţine şi o poate comunica celorlalţi prin intermediul limbajului.

În mod tradiţional, cunoaşterea era localizabilă la nivel individual. În acest sens, vorbim, pe de o parte, despre cunoaşterea încorporată în competenţele şi aptitudinile unei persoane, care face parte dintr-o anumită organizaţie. O persoană poate îndeplini un anumit rol într-o organizaţie doar pe baza unor asemenea competenţe şi deprinderi practice, iar cu cât dispune de mai multe cunoştinţe practice, eventual chiar de competenţele cheie ale organizaţiei, care asigură o identitate specifică acesteia, va putea să urce în ierarhia organizaţională corespunzător acestor competenţe. Pe de altă parte, vorbim despre cunoaşterea manifestată ca înţelegere conceptuală şi aptitudini cognitive. În acest caz, dacă îl raportăm pe individ la organizaţia din care face parte, vom constata că într-o organizaţie au un rol mai important acei indivizi care au capacitatea de a tezauriza cât mai multă cunoaştere sau de a produce ei înşişi cunoaştere. Rolul de transmiţători ai sensului într-o organizaţie îl au indivizii care nu doar decodifică informaţia de care dispun, ci şi o corelează cu nevoile individuale şi organizaţionale. Distincţia dintre aceste două componente se suprapune distincţiei menţionate mai sus dintre cunoaştere tacită şi cunoaştere explicită, dintre cunoaştere în stare practică şi cunoaştere conceptuală sau teoretică. Nonaka şi Takeuchi propun identificarea acestor două componente şi în cazul cunoaşterii localizabilă la nivel colectiv într-o organizaţie. Astfel, vom deosebi între cunoaşterea încorporată în tehnologiile, regulile şi procedurile organizaţionale, şi cunoaşterea întipărită cultural, înţeleasă ca ansamblu de percepţii, valori şi convingeri. În primul caz, vom constata că orice organizaţie tinde să se reglementeze intern, inclusiv pentru a utiliza eficient cunoaşterea de care dispune. O persoană nu ar avea nici un fel de cunoaştere a unor asemenea reguli şi proceduri în afara organizaţiei. În al doilea caz, vom lua în discuţie de la elemente ce ţin de programarea neuronală specifică membrilor unei organizaţii la mentalităţi colective şi ataşamentul faţă de anumite valori. Lucrarea lui Nakata şi Tacheuchi a avut un impact deosebit asupra comunităţilor de cercetători din domenii diverse, de la economie la filosofie, şi a generat atitudini dintre cele mai diverse în orizont interdisciplinar. Părerile ocupă un spectru larg, de la aprecieri entuziaste privind noutatea domeniului la îndoieli majore cu privire la sensul unei asemenea cercetări, dar pot fi sintetizate toate prin întrebarea dacă o abordare de tip managerial a cunoaşterii este cu putinţă.

Davenport şi Prusak [24], economişti de la Harvard, rafinează propunerile teoretice ale lui Nakata şi Takeuchi printr-un import din zona dezbaterilor metateoretice despre teoria informaţiei şi a comunicării. Este formulată distincţia dintre cunoaştere şi informaţie, începe să se vorbească despre memoria corporatistă şi devine dominantă abordarea holistă. Este cercetată ca fenomen complex relaţia dintre cunoaştere şi organizaţie şi este precizat definiţional conceptul de organizaţie care învaţă. De asemenea, este semnalată nevoia formulării unor criterii precise de recunoaştere în timp util a acelor unităţi de cunoaştere care contribuie la îmbunătăţirea performanţelor organizaţiei, în primul rând prin creşterea capacităţii de inovare competitivă a acesteia. Nu în ultimul rând, este supus unei analize conceptuale de detaliu raportul dintre managementul cunoaşterii şi managementul strategic. Pe de altă parte, înăuntrul managementului cunoaşterii se face distincţie între două direcţii de cercetare, una orientată spre crearea de cunoaştere, cealaltă spre transferul cunoaşterii stocată deja în organizaţie. În primul caz se acţionează asupra resursei umane cu scopul de a-i creşte capacitatea de inovare, în al doilea caz sunt căutate cele mai bune tehnologii de gestiune a cunoaşterii, de la modul în care ea este depozitată la tehnicile folosite pentru punerea ei în circulaţie. Managementul cunoaşterii are în prezent, la mai puţin de două decenii de la debut, toate caracteristicile unei discipline ştiinţifice instituţionalizate. Apar reviste de specializate, se organizează congrese, se înfiinţează centre de cercetare. Unii autori au scris deja istoria disciplinei sau au prezentat-o în stil enciclopedic. Unele organizaţii de succes îşi explică reuşitele prin recurs la principiile managementului cunoaşterii. Neîndoielnic, se poate vorbi de un avantaj competitiv al acelor organizaţii şi societăţi centrate pe o abordare managerială a cunoaşterii. Din aceasta perspectivă, o dezbatere asupra fundamentelor teoretice ale managementului cunoaşterii poate fi lămuritoare inclusiv pentru alegerea celor mai bune strategii de politică globală într-o societate a cunoaşterii. Fireşte, una dintre ţintele unei asemenea societăţi trebuie să fie căutarea echilibrului armonios între exploatarea prin învăţare şi exploatarea prin practică a cunoştinţelor deţinute. Ceea ce se poate face doar dacă îţi asumi conştient costurile macroeconomice corespunzătoare.

NOTE

1. Karl R. Popper, Logica cercetării, (Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981), 77.

2. Thomas S. Kuhn, 1932, Tensiunea esenţială, (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982), 189.

3. Pentru o discuţie critică a acestor contribuţii, vezi Ilie Pârvu, capitolul „Ştiinţa şi tehnologia: relevanţa metodologică a unei analize comparative”, în Introducere în epistemologie (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984).

4. G. W. Böhme, G., W. van der Daele, W. Krohn, 1978, „The Scientification of Technology” în W. Krohn, E. T. Layton jr., P. Weingart, The Dynamics of Science and Technology, ( Dordrecht: Reidel,.1978), 223.

5. Böhme, der Daele, Krohn, „The Scientification”, 224.

6. Böhme, der Daele, Krohn, „The Scientification”, 228.

7. G. Küppers, „On the Relation between Tachnology and Science- Goals of Knowledge and Dynamics of Theories. The Exemple of Combustion Technology, Thermodynamics and Fluidmechanics”, în W. Krohn, E. T. Layton jr., P. Weingart, The Dynamics of Science and Technology, (Dordrecht: Reidel, 1978), 115.

8. Vezi Ron D. Johnston,„The Internal Structure of Technology”, în Paul Halmos (editor), The Sociology of Science, (Keele,!972), 118-120.

9. Vezi Charles P. Snow, 1998, The Two Cultures, (Cambridge: Cambridge University Press, 1998). Acesta a lansat în urmă cu circa o jumătate de secol teza că în societatea modernă există o ruptură de comunicare între cultura ştiinţifică şi cultura umanistă.

10. Pentru o prezentare critică a acestei dezbateri vezi Paul Wonnacott, Macroeconomics, (Homewood, Illinois: Richard D. Irvin Inc., 1978), cap. 16, „Growth”.

11. Vezi Edward F.Denison, The Sources of Economic Growth in the United States and the Alternatives Before Us, (New York: Committee for Economic Development, 1962), precum şi, de acelaşi autor, Accounting for United States Economic Growth, 1929-1969, (Washington DC: Brookings Institution,. 1974).

12. Edward F. Denison, William R. Chung, How Japan’s Economy Grew so Fast, (Washington DC Brookings Institution, 1976.).

13. J. L. Maunouri, Economie du savoir, (Paris: Armand Colin, 1972).
14. Vezi R. Gordon, R. Solow, The Source of Technological Change, (Massachusetts:MIT Press,2002).

15. Philippe Aghion, Peter Howitt, Competition and Innovation: an Inverted U Relationship, (Harvard: Harvard University Press, 2002)

16. Philippe Aghion, Peter Howitt,„A Model of Growth Through Creative Destruction”, în Econometrica, vol. 10, nr. 2, (1992), 323-351.

17. O primă punere în discuţie a acestor caracteristici, reluată după aceea şi de alţi autori, îi aparţine lui K. J. Arrow, „The Economic Implication of Learning by Doing”, Review of Economic Studies, 29, (1962).155-173.

18. J. Stiglitz, „Knowledge as a Global Public Good”, în Inge Kaul, Isabelle Grunberg, Marc A. Stern (editori), Global Public Goods: International Cooperation in the 21st Century, (United Nations Development Programme, New York, Oxford University Press, 1999), 308-325.

19. Frederic Carluer, Management et economie du savoir, (Paris: Ellipses,.2009) 12

20. W. Cohen, D. Levinthal, „Absorptive Capacity: a New Perspective on Learning and Innovation”, Administrative Science Quarterly, vol. 35, (1990) 128-152.

21. Michael, Porter, Michael, The Competitive Advantage of Nations, (London: Mac Millan, 1990).

22. Ikujiro Nonaka, Ikujiro, Hirotaka Takeuchi, The Knowledge Creating Company, (Oxford: Oxford University Press,.!995)

23. Michael Polanyi, The Tacit Dimension, London, Routledge & Kegan Paul,1067

24. Tom Davenport, Tom, Larry Prusak, Working Knowledge: How Organizations Manage What They Know, (Boston: Harvard Business School Press, 1998).

Organizarea unui “Centru Inter - Universitar de Valorificare a Proprietăţii Intelectuale” - Centrul POLITECH

2011-06-25T20:46:00.000+03:00

Pe baza auditului efectuat în Universitatea POLITEHNICA din București (UPB), pentru creșterea capacității de inovare și promovarea spiritului antreprenorial, s-au conturat o serie de măsuri strategice care să conducă la cresterea potențialului de inovare și de valorificare a proprietății intelectuale din UPB, după cum urmează:

a) Perfecţionarea structurii organizatorice prin orientarea activităţii către serviciile de transfer tehnologic care dezoltă potențialul de inovare al UPB și care au cerere pe piaţă. Aceasta necesită orientarea activității către noi proiecte și programe, care să aibă ca obiective:

- Dezvoltarea şi utilizarea retelelor electronice de conexiune cu industria, pentru a forma baza de date cu problemele tehnice ale firmelor, iar pentru rezolvarea acestora facilitează cooperarea dintre acestea şi centrele de cercetare din universitate

- Iniţierea şi realizarea de proiecte în domeniul inovării şi transferului tehnologic.

- Conducerea şi organizarea de workshops, conferinţe şi seminarii pentru universitate, comunitaţile locale şi industrie în scopul conştientizării acestora asupra problematicilor inovării şi transferului tehnologic.

- Asigurarea de suport cercetătorilor la început de carieră pentru aplicarea ideilor acestora, prin utilizarea instrumentelor specifice inovării.

- Asigurarea suportului tehnic şi legal investitorilor care achiziţionează licenţe de brevet de invenţie şi facilitarea comunicării dintre aceştia şi autorii invenţiilor.

- Prestarea de training şi consultanţă în domeniul legislaţiei interne şi internaţionale privind proprietatea intelectuală.

- Organizarea de training şi dezvoltarea curriculei pentru formare inovativ – antreprenoriala.

- Evaluarea juridică a ideilor, articolelor ştiinţifice şi a rezultatelor cercetării din universitate, în scopul determinării tipului de protecţie legală care poate fi promovat.

- Examinarea tehnică a ideilor inovative în scopul determinării aplicabilităţii, stadiului cunoscut al tehnicii şi corespondenţei cu cerinţele tehnice care sunt stipulate în legislaţia privind proprietatea intelectuală.

- Elaborarea cererilor de brevet de invenţie conform metodologiei legale, în vederea obţinerii protecţiei naţionale sau internaţionale.

- Elaborarea documentelor necesare transferului tehnologic, cum sunt clauze confidenţiale, contracte de licenţă, declaraţii sub semnatură, obligaţii etc.

- Evaluarea proprietăţii intelectuale pentru determinarea valorii economice predictibile a ideii inovative, prin utilizarea metodei optime în fiecare caz în parte.

- Asigurarea marketing-ului proprietăţii intelectuale în vederea obţinerii licenţierii celei mai avantajoase.

- Promovarea ofertelor PI ale universităţii în mediul economic local, regional, internaţional şi la întreprinderi industriale.

- Dezvoltarea cooperării şi a comunicării cu agenţii economici la nivel local, regional şi internaţional.

- Crearea unui mediu favorabil pentru valorificarea proprietăţii intelectuale şi dezvoltarea transferului tehnologic.

- Promovarea parteneriatelor strategice în domenii cum sunt cercetarea, dezvoltarea, construcţie instituţională, şi training specializat.

- Asigurarea marketing-ului privind oferta şi potenţialul de CDI al universităţii în mediul economic local, regional sau internaţional.

- Colaborarea cu reţele - suport al cercetării şi dezvoltarea relaţiilor strategice cu institutii de cercetare si cu agenţi economici in domeniile de cercetare şi dezvoltare ale universităţii.

- Elaborarea de ghiduri practice pentru cercetare – dezvoltare şi documente privind politica universităţii în acest domeniu.

- Follow-up asupra proiectelor de CDI ale universităţii aflate în derulare.

- Includerea centrelor de cercetare ale universităţii în reţele similare.

- Informarea asupra surselor şi oportunităţilor de finanţare a proiectelor universităţii.

- Dezvoltarea capacităţii de CDI a universităţii prin training, cursuri, workshops şi seminarii.

b) Multiplicarea surselor de finanţare prin:

- creşterea permanentă a veniturilor extrabugetare;

- creşterea finanţării complementare prin: taxe legale, venituri obţinute de la agenţii economici, venituri din activitatea de prestări de servicii, din cercetarea ştiinţifică, consultanţă, activităţi editoriale, din donaţii şi sponsorizări, asocieri, dobânzi etc.

- stabilirea şi aplicarea principiilor autonomiei financiare la nivelul activității de inovare și de valorificare a proprietății intelectuale;

- folosirea eficientă a resurselor alocate de la buget şi repartizate activității de inovare și de valorificare a proprietății intelectuale conform principiului finanţării globale.

- identificarea locurilor şi a mijloacelor de reducere a cheltuielilor ;

- identificarea şi atragerea unor noi resurse de finanţare, inclusiv fonduri de capital – risc.

Prin proiectul „Comunitate virtuală interuniversitară pentru ştiinţă, tehnologie, inovare şi valorificare a proprietăţii intelectuale” a fost înfiinţat un „Centru interuniversitar pilot de comunicare și valorificare a proprietății intelectuale - POLITECH”, care este destinat aplicării acestei strategii pentru creşterea potențialului de inovare și de valorificare a proprietății intelectuale. Accesati: http://www.cviu.ro/

Obiectul de activitate al centrului:

Obiectivele centrului POLITECH sunt:

a) Creşterea potenţialului de comunicare şi de valorificare a proprietăţii intelectuale în UPB şi de diseminare a informaţiilor din ştiinţă şi tehnologie.

b) Dezvoltarea parteneriatului economic şi informaţional.

c) Creşterea gradului de documentare tehnologică.

d) Creşterea potenţialului de absorbţie tehnologică al agenţilor economici.

e) Formarea / perfecţionarea resurselor umane inovative.

f) Creşterea numărului de IMM – uri care aplică tehnologii noi.

g) Introducerea managementului calităţii totale în domeniul inovării.

h) Dezvoltarea reţelelor informaţionale inovative.

i) Introducerea principiilor antreprenoriatului, inovării şi transferului tehnologic în educaţie.

j) Creşterea gradului de informare a publicului în domeniile ştiinţei, tehnologiei şi valorificării proprietăţii intelectuale.

Activităţile centrului:

Activităţile centrului se desfăşoară pe proiecte şi programe.

Domeniile de activitate ale centrului POLITECH sunt:

a) Comunicare, informare şi veghe tehnologică, elaborarea de referate, rapoarte, analize şi studii pentru informarea tehnologică a IMM-urilor.

b) Documentarea prin acces la baze de date, elaborarea de rapoarte specializate pentru susţinerea deciziilor.

c) Traducerea selectivă sau completă a lucrărilor, elaborarea de traduceri ale documentaţiilor privind tehnologii sau produse noi, articole ştiinţifice etc.

d) Susţinerea de cursuri de perfecţionare, organizarea de cursuri privind proprietatea intelectuală şi metodele de informare.

e) Editarea de publicaţii de specialitate, editarea şi tipărirea de reviste, manuale, cărţi în domeniul cunoaşterii tehnologice.

f) Audit tehnologic, realizarea de expertize şi studii de audit tehnologic pentru stabilirea performanţei şi a oportunităţilor.

g) Consultanţă la elaborarea ofertelor de proiecte C – D, acordarea de consultanţă privind metodologiile specifice şi nivelul tehnologic al domeniului.

h) Cooperare şi consultanţă privind proprietatea intelectuală, acordarea de consultanţă privind exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală.

i) Elaborarea de studii de fezabilitate şi de planuri de afaceri pentru investiţii ale IMM - urilor.

j) Editare şi multiplicări de materiale documentare, reviste etc., prestări servicii de xerocopieri şi multiplicări de materiale documentare, reviste, broşuri, pliante şi altele asemenea.

Misiunea centrului POLITECH

Misiunea centrului POLITECH este dezvoltarea comunicării şi valorificării proprietăţii intelectuale în UPB, a informării ştiinţifice şi tehnologice a agenţilor economici, a transferului de tehnologii şi a managementului calităţii pentru creşterea competitivităţii întreprinderilor din sectoarele energie, mediu, energii regenerabile, materiale, nanomateriale, comunicaţii şi informatică.

Principiile de bază ale activităţii

Principiile de bază ale activităţii Centrului interuniversitar pilot de comunicare şi valorificare a proprietăţii intelectuale POLITECH sunt:

- POLITECH promovează cultura valorificării proprietăţii intelectuale şi a celorlalte rezultate ale cercetărilor ştiinţifice din UPB.

- POLITECH utilizează cele mai diversificate mijloace pentru valorificarea proprietăţii intelectuale, incluzând cooperările pe bază de contracte cu sectorul privat, protecţia sistematică a drepturilor de proprietate intelectuală, licenţierea acestor drepturi şi crearea de firme spin-off.

- Beneficiile rezultate din exploatarea comercială ale brevetelor de invenţie ale UPB vor fi împărţite între universitate şi inventatori, pe baza unui ghid care se aprobă de universitate.

- POLITECH supraveghează protecţia de copyrights referitoare la publicaţiile şi cărţile UPB.

Imagini foto ale centrului POLITECH:

Proiectul care a finantat infiintarea centrului POLITECH, a beneficiat de o lansare publică, iar filmul lansarii poate fi vizionat la link-ul : Filmul lansarii publice a proiectului

Exemple de centre de comunicare și valorificare a proprietății intelectuale înființate de universități

2011-06-25T06:37:00.000+03:00

IUCIPRS - INTER UNIVERSITY CENTRE FOR INTELLECTUAL PROPERTY RIGHTS STUDIES

IUCIPRS a fost înființat de guvernul din Kerala la Universitatea din Cochin, India, pentru a funcționa ca un centru autonom în scopul încurajării învățării și cercetării multidisciplinare în domeniul proprietății intelectuale. Centrul are în vedere de a fi un suport al cercetării și al resurselor pentru interacțiunea dintre universitățile din Kerala și din exterior.

Acest centru realizează cercetări interdisciplinare și asigură expertiza necesară Guvernului central formulării politicii lui în domeniul proprietății intelectuale. De asemenea, asigură formarea în acest domeniu, în funcție de necesități. Centrul oferă programe doctorale multidisciplinare în domeniul proprietății intelectuale și sprijină cercetătorii din diferite discipline ca științe juridice, economie, politica științei, istorie, știință, tehnologie etc. să întreprindă cercetări specifice.

În asociere cu School of Legal Studies, centrul oferă cursuri în domeniul proprietății intelectuale. Centrul mai este implicat în organizarea de seminarii și programe de conștientizare pentru cercetători și pentru studenții licențiați în știință.

Adresa centrului este:

Cochin University of Science and Technology,

Cochin University P.O.

Cochin – 682022,

Kerala, India

Phone: +91-484-2862491

Fax: +91-484-2575463

E-mail: ciprs@cusat.ac.in

UMUC - Center for Intellectual Property (UMUC – CIP)

UMUC – CIP (The Center for Intellectual Property) asigură educația, cercetarea și resursele pentru comunitatea universitară, din University of Maryland University College, pentru copyright, integritatea academică și mediul digital în curs de dezvoltare. Centrul își îndeplinește misiunea lui prin desfășurarea de workshops și de conferințe, educație online, consultanță în campus, asigurarea de publicații electronice și tipărite, de permanentă actualizare în domeniul legislației, la nivel local, statal, național și internațional.

Adresa centrului este:

Center for Intellectual Property

University of Maryland University College

Largo Academic Center, Room 2405

3501 University Blvd. East

Adelphi, MD 20783

240-684-2803

Center for Industrial and Governmental Relations (CIGR)

CIGR a fost fondat în cadrul Universității de Electro - Comunicații (UEC) din Japonia și joacă rolul uni catalizator al colaborării dintre organizațiile guvernamentale și industrie, în scopul de a produce veniturile necesare activităților de cercetare ale UEC, care sunt orientate către noi tehnologii, noi produse și noi afaceri.

În structura centrului funcționează trei oficii:

- Oficiul de legături cu industria, care promovează cercetarea în colaborare,

asigurând corespondența dintre oferta universității și nevoile industriei și acordă asistență în coordonarea contractelor de cercetare pentru industrie și agențiile guvernamentale.

- Oficiul de promovare a capitalului de risc, care are responsabilitatea în

următoarele trei domenii de activitate: asigurarea de asistență realizării obiectivelor de C&D care vizează crearea de idei tehnologice pentru afacerile de capital – risc, cultivarea antreprenoriatului și asigurarea suportului pentru companiile de start – up fondate de universitate, sau de membrii și studenții săi, incluzând finanțarea C&D și incubarea firmelor noi.

În plus, acest oficiu organizează concursuri privind noi idei pentru participanții din campus, care ar conduce la noi afaceri pe baza capitalului de risc.

Oficiul asigură suport pentru trei cursuri universitare și anume: Introducere în afaceri prin capital de risc, Afaceri avansate prin capital de risc, Curs avansat asupra ultimelor tehnologii din industrie.

- Oficiul de proprietate intelectuală (OPI) care are ca obiectiv promovarea strategică a creației, achiziției, managementului și utilizării proprietății intelectuale a universității. OPI asigură servicii comunității universitare cum sunt: suport pentru crearea proprietății intelectuale, cerere de brevet, gestionarea informației de brevet, diseminarea cunostințelor despre proprietatea intelectuală la toți membrii universității, inclusiv studenții. Responsabilitatea OPI mai include investigarea și managementul drepturilor de autor de software.

De asemenea, centrul CIGR cooperează cu universitatea în cadrul companiei comune “Campus Create Co.,Ltd”.

Adresa centrului este:

The University of Electro-Communications,

1-5-1 Chofugaoka, Chofu-shi, Tokyo 182-8585.

Un nou proiect.

2010-12-25T21:22:00.000+02:00

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.

Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”.

Domeniul major de intervenţie 1.2. „Calitate in invatamantul superior”.

Titlul proiectului: „Comunitate virtuală interuniversitară pentru știință, tehnologie, inovare și valorificare a proprietății intelectuale.”

Cod Contract: POSDRU/86/1.2/S/56872 din 04.08.2010

Beneficiar: Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

Universitatea POLITEHNICA București (Partener P 1).

Rector / delegat : Prof.univ.dr.ing. Anton Hadăr

Obiectivul general al proiectului vizează educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere prin dezvoltarea calității comunicării, îmbunătățirea serviciilor oferite studenților și profesorilor, în scopul creșterii gradului de inserție a studenților pe piața muncii, dezvoltarea rutelor flexibile de învățare pe tot parcursul vieții, creșterea accesului la educație și formare, prin promovarea rețelelor virtuale de știință, tehnologie, inovare și de valorificare a proprietății intelectuale din universitati.
Obiective specifice sunt:

1. Dezvoltarea de abilități pentru personalul didactic și studenții din universități, prin extinderea oportunităților de învățare, promovarea științei, tehnologiei, inovării și valorificarea proprietății intelectuale, folosind transferarea cunoștințelor către o bază comună, precum și posibilitatea de a relaționa virtual.
2. Crearea de canale de valorificare a proprietății intelectuale, de comunicare și de informare pentru membrii echipelor de cercetare universitară, studenții și profesorii consorțiului, prin realizarea de instrumente și metodologii pentru testarea, înregistrarea, validarea datelor și supunerea acestora spre consultare și testare.

3. Dezvoltarea de rețele de laboratoare virtuale, în care temele și rezultatele acestor experimente pot face obiectul studiului obligatoriu din cadrul unui curs din curricule universitare.

4. Proiectul va urmari întregul ciclu de viață al participărilor la aceste comunități, de la faza de înscriere, la participare, interacțiune, mentoring.

5. Propunerea, promovarea și desfășurarea de evenimente științifice, la care pot participa reprezentanți din toate universitățile partenere, în urma cărora se pot dezvolta proiecte și se pot realiza schimburi de experiență.

6. Dezvoltarea instrumentelor de evaluare și promovarea științei, tehnologiei, inovării și valorificării proprietății intelectuale în învățământul superior.

Activitățile proiectului:

1. Inițiere proiect (L1).

2. Vizită de studiu pentru schimb de bune practici în vederea asigurării calității în învățământul superior(PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6) (L2).

3. Lansarea mediatică a proiectului(PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6)(L2)

3.1. Stabilirea planului conferinței(PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6)(L2)

3.2.Dezvoltarea de parteneriate între universități naționale și transnaționale(PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6)(L2)

3.3. Susținerea conferinței(PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6)(L2)

4. Realizarea de studii și analize, în vederea asigurării managementului calității în învățământul superior, corelarea cu nevoile pieței muncii și ale societății bazate pe cunoaștere (PP,P1,P2,P3,P4,P6) (L2-10)

4.1.Stabilirea întrebărilor și tehnicilor necesare derulării proiectului (PP,P1,P2,P3,P4,P6) (L2-3)

4.2. Plan de sondaj (P1,P2,P3,P6) (L3-6)

4.3. Organizarea câte a unui focus grup per universitate (PP,P1,P2,P3,P6) (L6-7) 4.4. Organizarea de interviuri individuale pe universitate (PP,P1,P2,P3,P6) (L7-8) 4.5. Analiza informațiilor de către experți (PP,P1,P2,P3,P4,P6) (L8-9)

4.6. Redactarea și prezentarea studiului (PP,P1,P2,P3,P4,P6) (L9-10)

5. Stabilirea planului de comunicare (PP,P1,P2,P3,P5,P6) (L2-6)

5.1.Definirea scopului și obiectivelor strategice (PP,P1,P2,P3,P6) (L2-3)

5.2.Elaborarea identității vizuale a proiectului (P5,P6) (L3-4)

5.3.Crearea materialelor de promovare (P5,P6) (L4-5)

5.4.Stabilirea canalelor de comunicare (PP,P1,P2,P3,P6) (L5-6)

6. Crearea centrului interuniversitar pilot de comunicare și valorificare a proprietății intelectuale (PP,P1,P2,P3) (L2-6)

6.1.Identificarea și amenajarea spațiilor în cadrul universităților (P1,P2,P3) (L2) 6.2.Amenajarea centrelor și dotarea lor (PP,P1,P2,P3) (L3-6)

7. Dezvoltarea și implemetarea soluției informatice de auto-instruire și auto-evaluare pentru îmbunătățirea activităților educaționale (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

7.1.Dezvoltarea și implementarea soluției de bibliotecă virtuală pentru îmbunătățirea activităților educaționale (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

7.2.Implementare portal utilizat în activitățile de învățare, management și planificare în învățământul superior (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

7.3.Implementare platformă de training pentru perfecționarea persoanelor din grupul țintă (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

7.4.Dezvoltarea și implementarea soluției de administrare (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

8. Dezvoltare și management de baze de date, printr-o bibliotecă virtuală, în vederea asigurării calității în învățământul superior, conectarea cu alte baze de date transnaționale (PP,P1,P2,P3,P4,P5) (L12-13)

8.1.Definirea conținutului obligatoriu pentru biblioteca virtuală (PP,P1, P2, P3,P4) (L12)

8.2.Definirea planului de testare (PP,P1,P2,P3,P4) (L12-13)

8.3.Validare și semnare plan final (PP,P1,P2,P3,P4,P5) (L13)

9. Dezvoltarea programelor de formare pentru facilitarea accesului la învățare prin acțiuni inovatoare în știință, tehnologie, inovare și valorificare a proprietății intelectuale (P1,P2,P3,P6) (L12-30)

9.1.Dezvoltarea de material și instrumente didactice de învățare (P1) (L12-14) 9.2.Planificarea sesiunilor de formare pentru persoanele din grupul țintă (P1,P6) (L14-15)

9.3.Training utilizatori sistem și testare cursuri (PP,P1,P2,P3) (L15-30)

Cursuri STI–PI :

9.3.1.Valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală în universități (PP,P1,P2,P3) (L15-18)

9.3.2.Bazele managementului inovării și transferului tehnologic (PP,P1,P2,P3) (L18-21)

9.3.3.Brevetarea invențiilor în România și Uniunea Europeană (PP,P1,P2,P3) (L21-24)

9.3.4.Jurisprudența actuală în domeniul proprietății intelectuale (PP,P1,P2,P3) (L24-26)

9.3.5.Managementul antreprenorial al proiectelor de cercetare, dezvoltare, inovare (PP,P1,P2,P3) (L27-29)

9.3.6.Testare cursuri STI–PI pe grupuri pilot (P1) (L30)

9.3.7.Evaluarea rezultatelor testării cursurilor STI–PI pe grupuri pilot (P1) (L30)

10. Extinderea utilizării TIC pentru personalul din cadrul centrelor pentru activități de auto-instruire, auto-evaluare, instruire și evaluare asistată și de centru interuniversitar pilot de cercetare (PP,P1,P2,P3,P5,P6) (L8-11)

10.1.Pregătire materiale didactice de curs pentru sistemele informatice (P5) (L8-10) 10.2.Planificarea sesiunilor de formare pentru persoanele din grupul țintă (P5,P6) (L10)

10.3.Instruire administratori sisteme informatice (PP,P1,P2,P3,P5) (L10-11) 10.4.Instruire utilizatori sisteme informatice (PP,P1,P2,P3,P5) (L11)

11. Dezvoltarea și implementarea soluției de instruire și evaluare asistată de un coordonator (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

12.Stabilirea conținutului pentru soluția de instruire și evaluare asistată de un coordonator (PP,P1,P2,P3,P4,P5) (L12-13)

12.1.Definirea de descriptori sectoriali de învățare, stabilirea conținutului obligatoriu pentru biblioteca virtuală (PP,P1,P2,P3,P4) (L12)

12.2.Definirea planului de testare (PP,P1,P2,P3,P4) (L12-13)

12.3.Validare și semnare plan final (PP,P1,P2,P3,P4,P5) (L13)

13. Dezvoltarea și implementarea soluției de centru de comunicare inter-universitar pilot de cercetare și valorificare a proprietății intelectuale (P1,P2,P3,P5) (L2-30)

14. Stabilirea modului de coordonare a parteneriatului în rețeaua virtuală (PP,P1,P2,P3,P4) (L13-14)

14.1.Definirea procedurilor de introducere a materialului în biblioteca virtuală (PP,P1,P2,P3,P4) (L13)

14.2.Definirea procedurilor de testare (PP,P1,P2,P3,P4) (L13)

14.3.Procedurile de publicare a rezultatelor, activități de promovare în vederea creșterii accesului la învățământul superior (PP,P1,P2,P3,P4) (L13-14) 14.4.Elaborarea manualului de bune practici privind valorificarea proprietății intelectuale în universități(P1) (L18-20)

15. Punerea în funcțiune a soluției de centru interuniversitar pilot de cercetare, comunicare și valorificare a proprietății intelectuale (PP,P1,P2,P3,P5,P4,P6) (L12-13)

15.1.Lansarea în lucru a soluției în etapa finală (PP,P1,P2,P3,P5) (L12-13) 15.2.Testare integrată a sistemului (P1,P2,P3,P4,P5) (L12-13)

15.3.Comunicat de presă și activități de promovare în vederea corelării învățământului superior cu piața muncii (P6) (L13)

16. Planul de promovare și susținere de imagine în cadrul universităților (PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6) (L10-12)

16.1.Pregatire material de promovare și personal cu privire la planul de comunicare (PP,P1,P2,P3,P4) (L10-11)

16.2.Susținerea conferinței naționale și a activităților transnaționale pentru asigurarea calității în învățământul superior (PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6) (L12)

17. Desfășurarea activității centrelor pe o perioada de 1,5 ani (PP,P1,P2,P3,P4,P6) (L13-30)

17.1.Realizarea de noi înscrieri de candidați (PP,P1,P2,P3,P4) (L13-30) 17.2.Înscrierea de noi teme de cercetare (PP,P1,P2,P3,P4) (L13-30)

17.3.Stabilirea de noi contacte cu piața muncii (P1,P2,P3) (L13-30)

17.4.Actualizari de baze de date în vederea asigurării managementului calității (PP,P1,P2,P3,P4) (L19,L25)

17.5.Evaluare semestrială și actualizarea / remodelarea proceselor conform noii strategii (PP,P1,P2,P3,P4) (L19,L25,L30)

17.6.Realizarea de noi prezentări, seminarii pentru integrarea principiului dezvoltării durabile la nivelul instrumentelor, metodologiilor și activităților din universități (PP,P1,P2,P3,P6) (L13,L19,L25)

18. Închiderea proiectului – conferință și raport final (PP,P1,P2,P3,P4,P5,P6) (L30)

Rezultatele proiectului:

Rezultatele proiectului, corelate cu activitățile sale, sunt:
A1. 1 plan de implementare cu plan de activități, 1 plan de calitate, 1 plan de riscuri, 1 plan de comunicare.

A2. 1 vizită de studiu a unei echipe de reprezentanți ai partenerilor proiectului la partenerul transnațional, pentru preluarea de informații,lecții învățate și realizarea unui schimb de bune practici pe tema propusă a proiectului.

A3. 1 strategie de comunicare, 1 raport de monitorizare și 1 raport de evaluare pe semestru al campaniei de promovare a strategiei de comunicare.

A4. 1 analiza, 1 studiu care să furnizeze informații despre cum se pot integra aceste centre atât în mediul universitar, cât și cu piața muncii,1 plan de acțiune în cadrul acestui studiu, 1 plan de sondaj, 1 chestionar cu întrebări închise, adresat unui numar de 100 de persoane pe fiecare universitate;1 focus grup pentru fiecare dintre universități cu câte 12 participanți pe grup de discuție, 10 interviuri individuale pe universitate.

A5. 1 plan de comunicare; 1 campanie de newslettere, 1 campanie de banner exchange; 1 raport pe semestru de monitorizare a presei centrale și locale, în urma derulării campaniei de informare.

A6. câte 1 centru interuniversitar pilot de comunicare și de valorificare a proprietății intelectuale. Comunități de comunicare între profesori și studenti din universități, cu scopul îmbunatățirii accesului la educație de calitate.

A7. 3 biblioteci virtuale. Înființarea a 3 biblioteci virtuale cu posibilitate de comunicare între acestea. În funcție de anumite reguli, stabilite de universitate, se vor introduce materiale specifice; 1 portal de știință, tehnologie, inovare și valorificare a proprietății intelectuale.

A8. 1 plan de testare, 1 grilă de validare a rezultatelor.

A9. 5 suporturi de curs.

A10. 1 material de curs pentru instruirea personalului pentru administrarea soluției informatice.

A11. 1 solutie software pentru centrele de comunicare. Dezvoltarea și implementarea modulului software suport pentru comunicare.

A12. 1 biblioteca virtuală, 1 grila de validare a rezultatelor.

A13. 1 centru de comunicare interuniversitar.

A14. 1 procedura de testare a materialelor introduse în biblioteca virtuală, 1 manual de bune practici.

A15. 1 centru pilot de comunicare pentru cercetarea universitară.

A16. 1 evaluare semestrială a centrelor.

A17. 1 workshop în fiecare universitate.

A18. 1 conferință de presă, 1 conferință de închidere a proiectului, 1 raport final al proiectului.

Alte rezultate se referă la:

Crearea unei mai clare imagini între cererea pieței în materie de profil de candidat și modul în care se va realiza pregătirea sa practică (crearea programelor de studiu / activităților practice, pe care trebuie să le parcurgă candidatul).

Imbunatățirea managementului instituției prin atragerea celor mai buni profesioniști, dar și prin atragerea unor surse noi de finanțare.

Formarea profesională a câte 6 membrii utilizatori ai platformei de comunicare din U1, U2, U3.

Instruirea a minimum 6 persoane pentru fiecare universitate cu privire al pregătirea, introducerea, modificarea și stergerea datelor în sistem (biblioteca virtuală, teste etc.).

Formare a câte 6 persoane din U1, U2, U3 pentru instruirea IT inițială a participanților și promovarea soluției.

Filmul lansarii publice a proiectului.

PROCESUL INOVĂRII. DEFINIȚII ȘI CONCEPTE.

2010-07-04T07:22:00.000+03:00

1. Definiții și concepte.

1.1. Definiții generale

Datorită complexității procesului de inovare și diversității modului de apariție a inovării, a fost necesar să fie adoptate unel convenții pentru a se asigura definiții operaționale, care să poată fi utilizate în analiza inovării. În acord cu manualul Oslo [1] și cu cele prezentate în [2], inovarea este implementarea unui produs nou sau semnificativ îmbuntățit (bun sau serviciu), sau proces, o nouă metodă de marketing, ori o nouă metodă organizațională. Această definiție largă a inovării cuprinde o gamă extinsă de posibile inovații. O inovare poate fi definită mai restrâns ca fiind implementarea a unuia sau a mai multor tipuri de inovații, de exemplu inovațiile privind produsele și procesele. Această definiție mai restrânsă poate fi relaționată cu definiția inovării de produse și servicii tehnologice. Cerința minimă a unei inovații este ca produsul, procesul, metoda de marketing și metoda organizațională să fie noi (sau semnificativ îmbunătățite). Activitățile inovative sunt toate acelea care au caracter științific, tehnologic, organizațional, financiar și comercial și care actualizează, sau sunt orientate să conducă la implementarea inovațiilor. Unele activități inovative sunt ele însele inventive, în timp ce altele nu sunt activități novatoare, dar sunt necesare pentru implementarea inovațiilor. Activitățile de inovare cuprind și cercetarea – dezvoltarea, care nu sunt direct legate de dezvoltarea unei inovări specifice. O trăsătură obișnuită a unei inovații este că aceasta să poată fi implementată. Un produs nou sau îmbunătățit este implementat când acesta este introdus pe piață. Procesele noi, noile metode de marketing și organizaționale sunt implementate când acestea sunt ajung să fie utilizate în activitatea curentă a firmei. Activitățile inovative sunt foarte diversificate, în funcție de natura lor din cadrul firmei. Unele companii promovează proiecte de inovare bine definite, așa cum este dezvoltarea și introducerea unui nou produs, în timp ce altele performează îmbunătățiri continue a produselor, proceselor și operațiilor lor. Firma inovativă este aceea care a implemetat o inovație într-o anumită perioadă de timp. Firma inovativă în domeniul produselor și proceselor este aceea care a implementat un produs sau proces noi ori îmbunătățite, într-o anumită perioadă de timp

1.2. Tipuri ale inovării

Există patru tipuri de inovare: inovarea de produs, inovarea de proces, inovarea de marketing și inovarea organizațională.

Inovarea de produs și de proces sunt strâns legate de conceptul inovării tehnologice de produs sau proces. Inovarea de marketing și cea organizațională acoperă o gamă largă de inovații, care pot excede limitele definițiilor de mai sus. Inovarea de produs este introducerea unui bun sau serviciu, care sunt noi sau semnificativ îmbunătățite, cu respectarea caracteristicilor sau intenției de utilizare a lor. Aceasta include îmbunătățirile semnificative din specificațiile tehnice, componente și materiale, software încoroporat, utilizarea prietenoasă și alte caracteristici funcționale. Inovarea de produs poate utiliza o nouă cunoaștere sau noi tehnologii, ori poate fi bazată pe utilizări noi sau pe combinarea cunoașterii și tehnologiilor existente. Termenul “produs” este utilizat pentru acoperirea unei game largi de bunuri și servicii. Inovarea de produs include atât introducerea de noi bunuri și servicii, cât și îmbunătățiri semnificative în caracterisiticile funcționale și de utilizare a bunurilor și serviciilor existente. Noile produse sunt bunuri și servicii care diferă semnificativ, prin caracteristicile lor de produsele realizate anterior. Primele microprocesoare și camere digitale au fost exemple de produse utilizând noi tehnologii. Primul MP3 player portabil, care combină standarde existente de software cu tehnologia minituarizării hard – dive – ului, a fost un nou produs combinând tehnologii existente. Dezvoltarea unei noi utilizări a unui produs, cu schimbări minore în specificațiile tehnice ale sale, este o inovare de produs. Ca un exemplu este introducerea unui nou detergent utilizând compoziții chimice existente. Îmbunătățiri semnificative la produsele existente pot apare prin schimbări în materiale, componente și alte caracteristici care cresc performanța. Introducerea sistemului de frânare ABS și a sistemului de navigație GPS (Global Positioning System), sau a altor îmbunătățiri la automobile reprezintă exemple de inovare de produs constând în schimbări parțiale sau adăugări la acesta a unui număr de subsisteme tehnice integrate. Inovarea de produs în domeniul serviciilor poate include îmbunătățiri semnificative în modul în care acestea sunt prestate (de exemplu, în ceea ce privește eficiența și rapiditatea lor), adăugarea de noi funcții sau caracteristici la serviciile existente, sau introducerea integrală de noi servicii. Exemplu în acest sens sunt îmbunatățirile semnificative în serviciile de Internet banking, cum sunt acelea care oferă o viteză crescută și o mai ușoară utilizare. Inovarea de proces este implementarea unei metode noi sau semnificativ îmbunătățite de producție sau de livrare. Aceasta include schimbări semnificative în tehnici, echipamente și / sau software. Inovațiile de proces pot fi orientate către reducerea costurilor unitare, creșterea calității, sau producția ori livrarea de produse noi sau semnificativ îmbunătățite. Metodele de producție implică tehnicile, echipamente și software, care sunt utilizate la producția bunurilor și serviciilor. Exemple de noi metode de producție sunt implementarea de echipament nou de automatizare sau introducerea proiectării asistate de calculator la dezvoltarea noilor produse.

Inovarea de marketing este implementarea unei noi metode de marketing implicând schimbări semnificative în design – ul și ambalarea produsului, în promovarea sau politica de pret a acestuia. Inovațiile de marketing vizează o mai bună adresare nevoilor consumatorilor, deschizând noi piețe, sau noi poziții ale produselor pe piață.

Inovarea organizațională este implementarea unei noi metode organizaționale în practica de afaceri a firmei, în organizarea locurilor de muncă și a relațiilor externe. Inovațiile organizaționale pot fi menite să crească performanța firmei prin reducerea costurilor administrative sau a celor tranzacționale, să îmbunătățească climatul de muncă sau să scadă costurile de achiziție.

2. BIBLIOGRAFIE.

1. Oslo Manual (2005), GUIDELINES FOR COLLECTING AND INTERPRETING INNOVATION DATA, Third edition, ISBN 92-64-6 01308-3 – OECD/EUROPEAN COMMUNITIES 2005.
2. Rânea, C., Badea C. Dan(2003) - Bazele Inovării şi Transferului de Tehnologie, Editura ELECTRA, Bucureşti, 2003, ISBN 973-806780-4. Editura ELECTRA este recunoscută CNCSIS – Lista 2002, poz. 54.

3. Rothwell, Roy (1994). Towards the Fifth-generation Innovation Process. International Marketing Review, vol.11, No.1, pp.7-31

4. Gann, D. and Dodgson, M. (2007). Innovation Technology: How New Technologies Are Changing The Way We Innovate, National Endowment for Science, Technology and the Arts, London.

Raportul Curții de Conturi a României pe anul 2008 în domeniul cercetării, educației și inovării.

2010-03-13T08:06:00.000+02:00

La Ministerul Educaţiei, Cercetării și Inovării, Curtea de Conturi a României constatat următoarele deficienţe:

1. Neefectuarea reevaluării / inventarierii patrimoniului sau efectuarea acestor operaţiuni fără respectarea prevederilor legale specifice, după cum urmează:

– au fost înregistrate, în mod eronat, diferenţe din reevaluarea activelor fixe corporale în situaţiile când acestea s-au efectuat;

– nu au fost inventariate investiţiile în curs de execuţie;

– activele fixe corporale în curs de execuţie au fost înscrise în Registrul inventar fără a avea ca bază inventarierea faptică a acestora.

Aceste deficienţe au fost constatate la Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi;

– situaţia juridică a tuturor imobilelor, terenurilor și construcţiilor, cu titlu de proprietate sau cu titlu de administrare sau folosinţă, nu a fost clarificată: Universitatea de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului;

– neefectuarea reevaluării / inventarierii patrimoniului: Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, Universitatea din Oradea, Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia, Universitatea de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului și Inspectoratele școlare judeţene Ilfov, Suceava, Ialomiţa, Prahova, Vâlcea;

2. Deficienţe privind modul de calcul și de înregistrare în contabilitate a amortizării: Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu;

3. Deficienţe privind modul de constituire a garanţiilor de bună execuţie aferente lucrărilor executate: Universitatea din București, Inspectoratele școlare judeţene Covasna, Dâmboviţa și Harghita;

4. Deficienţe legate de calitatea situaţiilor financiare supuse verificării:– neînregistrarea în evidenţa contabilă a terenurilor aflate în patrimoniul Universităţii de Artă și Design Cluj-Napoca, Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu și Inspectoratului Școlar al Judeţului Ilfov și a clădirii aparţinând Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi;– nu a fost majorată valoarea unor clădiri din patrimoniul instituţiei sau din patrimoniul public al statului cu contravaloarea lucrărilor de reparaţii capitale, consolidări sau reamenajări efectuate la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca;– denaturarea datelor înscrise în bilanţul contabil, prin nereflectarea unor active fixe în curs de execuţie, aferente lucrărilor de consolidare efectuate în anul 2005 la Biblioteca Naţională București. Mai mult, în condiţiile în care lucrările au fost sistate în decembrie 2006, contractul a fost reziliat abia după 2 ani (decembrie 2008), fără a se întocmi proces-verbal de recepţie pentru lucrările executate și fără a se consemna stadiul fizic în care se află acestea;

5. Deficienţe de la procedura de angajare, lichidare, ordonanţare și plată a cheltuielilor privind organizarea celor patru faze ale procesului bugetar și / sau nerespectarea procedurilor privind parcurgerea acestui proces la Inspectoratele școlare judeţene Galaţi, Giurgiu, Ilfov și Universitatea de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului;

6. Alte deficienţe care au afectat semnificativ situaţiile financiare au mai fost constatate la: Centrul Naţional de Management Programe, Universitatea „Transilvania” Brașov, Universitatea de Artă și Design Cluj - Napoca, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, Universitatea din Bacău, Universitatea „Eftimie Murgu” Reșiţa, Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, Inspectoratele școlare judeţene Arad, Botoșani, Caraș-Severin, Cluj, Dolj, Ilfov, Mureș, Prahova, Vrancea și Dâmboviţa.

http://www.curteadeconturi.ro/

Ani de zile ne-am imbatat cu apa rece.

2009-12-05T19:34:00.000+02:00

Prin lipsa de viziune si prin politica gresita de finantare, promovata în bugetul anului 2009, dezvoltarea Romaniei este împinsa accelerat catre recesiune adanca si catre un viitor incert. Este imperios necesara restructurarea relaţiilor dintre societatea civila, stiinta si administraţia publica. Actualul cadru al acestor relatii este puternic perturbat si are efecte negative asupra comunitatii stiintifice si a societatii civile, cu impact de mare risc asupra dezvoltarii societatii romanesti in ansamblul ei. Solutionarea acestei probleme se poate face cu aportul societatii civile, tinand cont de dezideratele acesteia si anume consolidarea democratiei si circulaţia ideilor, in beneficiul dezvoltarii pe termen lung a României. In contextul tranzitiei catre capitalismul democratic, societatii romanesti nu i-a fost inca propusa o viziune integratoare si de perspectiva implicand dezvoltarea prin stiinţă si tehnologie, care sa faca obiectul unui acord social. Acest acord ar putea reprezenta un „acord social al stiintei”. Existenta acordului sugereaza tratamentul privilegiat acordat comunitatii stiintifice de catre guvern. Ca bun public de consum, stiinta este o investitie in cultura si dezvoltare. Dar, pe seama ideologiei guvernamentale si a fondurilor drastic diminuate ale stiintei, constatam ca stiinta nu este considerata un bun productiv. O caracteristica majora a acordului social al stiintei ar fi existenta mecanismelor speciale, care sa asigure echilibrul responsabilitatilor, dintre guvern si stiinta. Acest echilibru ar avea in vedere atat valorile responsabilitatii guvernamentale, cat si pe cele ale autonomiei asociate unei comunitati profesionale independente. Semnificatia acordului social descrie si relatiile din interiorul comunitatilor stiintifice. Pe aceasta dimensiune, acordul social al stiintei ar putea fi perceput si ca un acord in cadrul caruia cercetatorii consimt sa se supuna unor reguli implicite, in productia cunoasterii, reguli cum sunt: acuratetea si adevarul rapoartelor asupra rezultatelor, indatorirea recunoasterii ideilor altora etc. Astfel, apartenenta la comunitatea stiintifica il lasa pe fiecare liber, dar obliga, in acelasi timp, la devotiunea idealurilor muncii stiintifice. Ideea acordului social pentru cercetatori ar fi justificarea normelor privind comportamentul profesional si suportul fundamental al auto-reglementarii. Nerezolvarea acestei probleme strategice va conduce la lipsa unei viziuni de ansamblu necesare fundamentarii politice a dezvoltarii prin stiinţa, la dereglarea procesului democratic, la dezvoltarea coruptiei in stiinta si in administratia publica, la scaderea in continuare a competitivitatii cercetarii stiintifice, cu efecte pe termen lung catastrofale asupra dezvoltarii economice si sociale a Romaniei. Alocarea din bugetul de stat, pentru activitatea de cercetare în anul 2009, a numai 0,18% PIB va conduce în mod dramatic la scaderea contributiei cercetarii la scoaterea Romaniei din criza si la asigurarea dezvoltarii sale in continuare, la compromiterea angajamentelor asumate prin colaborarile si contractele internationale, la distrugerea prin uzura fizica si morala a laboratoarelor echipate ultramodern în ultimii ani, la disponibilizarea unui mare numar de cercetatori, din care multi vor fi cei tineri. Initial, Guvernul Romaniei s-a angajat cu finantare de 0,8% din PIB pentru cercetare. In conditiile in care nici reforma cercetarii nu va fi realizata, reducerea finantarii pentru activitatea de CDI este o mare greseala politica, care va avea grave consecinte pe termen mediu si lung.
Obiectivele generale ale politicii industriale ale guvernarii postdecembriste au fost:

• Creşterea competitivitatii

• Sporirea rolului cercetarii si dezvoltarii

• Promovarea unui management durabil al resurselor si protecţia mediului

• Imbunatatirea pregatirii profesionale si ocuparea forţei de muncă.
Guvernarea postdecembrista nu a îndeplinit aceste obiective, in economia nationala existand inca puncte slabe, dupa cum urmează:
- industria are inca un grad mare de concentrare in sectoare cu valoare adaugata scazuta;

- nivel redus al cercetarii-dezvoltarii si al inovarii si legatura fragila cu economia;

- cultura antreprenoriala slab dezvoltata / baza IMM slab dezvoltata;

- capitalizare redusa a IMM-urilor;

- acces dificil la finantare si la informatie in domeniul afacerilor;

- grad scazut de sofisticare al pietei;

- intensitate energetica ridicata - tehnologii învechite / costuri mari de productie (mai putin costurile cu forta de munca);

- infrastructura degradata şi insuficienta/ accesibilitate redusa in interiorul si in exteriorul tarii;

- management neadecvat al mediului (inclusiv din punct de vedere al infrastructurii);

- agricultura ineficienta (supraintensiva in munca), suprafaţa agricolă excesiv de fragmentata;

- infrastructura turistica slab dezvoltata şi marketing necorespunzător;

- adaptabilitate redusa a fortei de munca si nivel scazut al invatarii pe tot parcursul vietii;

- segment important al populatiei afectat de saracie si excluziune sociala;

- capacitate administrativa insuficient dezvoltata.

In anii de dupa revolutie, s-au acumulat mai multe esecuri guvernamentale si anume:

- Romania nu a adoptat o politica industriala bazata pe un model de dezvoltare prin stiinta si tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetarii, in scopul racordarii acesteia la cerintele economiei.

- Guvernul a facut greseala politica de a subordona cercetarea aplicativa domeniului educatiei, cand logic si firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului industrial.

- Balbaielile autoritatilor in a fundamenta Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare si Programele Operaţionale au condus la incapacitatea de a subventiona dezvoltarea infrastructurii de cercetare si la obtinerea de rezultate ale cercetarii nesemnificative pentru economia nationala.

- Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent in Romania, nu este in masura sa asigure promovarea dezvoltarii industriale, datorita unor slabiciuni ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:

● cheltuieli CDI extrem de mici, in comparatie cu tarile industrializate;

● absenta totala sau aproape totala a cercetarii – dezvoltarii in sectorul intreprinderilor, care este, in fond, principalul factor de inovare;

● fragmentarea CDI din sectorul public si insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;

● slabiciunea institutelor CDI finantate din fonduri publice;

● prioritate excesiva acordata, de unele din aceste institute, cercetarii fundamentale, in detrimentul cercetarii aplicative, fragmentarea cercetarii stiintifice, cu efect in structurarea unor mijloace nespecifice de finantare a universitatilor si sectoarelor academice;

● lipsa stimulentelor adecvate in favoarea CDI;

● gestionarea defectuoasa a fondurilor de cercetare;

● valorificarea superficiala a rezultatelor CDI;

● dotarea precara a activitatii CDI;

● lipsa unei analize periodice a corelatiei reale intre necesitatile societatii romanesti si programele prioritare ca directie de cercetare in cadrul PNCDI, astfel incat sa se asigure o crestere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitatie publică si in special al celor de interes comunitar (ex. apa potabila, apa uzata, gestionarea deseurilor, poluarea aerului si solului, energia, sanatatea);

● descurajarea activitatilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate in raport cu venitul inventatorilor;

● criterii de evaluare la licitatia de proiecte CDI in neconcordanta cu scopul propus si cu optiunile asociatiilor profesionale de ramura.
Consider ca se impun urmatoarele masuri urgente:

- Alocarea din bugetul de stat, pentru activitatea de cercetare 0,8% PIB.

- Elaborarea unei politici industriale nationale care sa se bazeze pe urmatoarele cerinte:

● eradicarea sistemului de coexistenta a tehnologiilor de varste diferite;

● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeana;

● redistribuirea activitatilor industriale;

● cresterea randamentelor industriale si a calitatii produselor;

● stimularea investitiilor straine in activitati ce utilizeaza tehnologii de varf;

● initierea si dezvoltarea de nuclee si centre de activitati inovativ-antreprenoriale, ce utilizeaza capital intelectual si financiar romanesc sau mixt;

● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizeaza in redresarea industriala a Romaniei, in scopul diminuarii importului si cresterii exportului;

- Realizarea reformei sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare in scopul de a restructura conexiunile dintre stiinta, tehnologie, economie si societatea civila, astfel, incat sa fie lasata piata sa decida distributia primara a resurselor CDI si de a accelera comercializarea rezultatelor stiintifice si tehnologice.

Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI ar trebui sa fie:

● Schimbarea structurii organizationale a sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare.

● Trecerea tematicii de CDI de la modelul traditional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate si relevanta strategica.

● Multiplicarea resurselor de finantare a CDI si perfectionarea sistemului de finantare.

● Schimbarea sistemului de management al unitatilor de CDI.

● Stimularea formarii si functionarii organizatiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).

● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetarii.

● Perfectionarea sistemului de comunicare si diseminare a rezultatelor cercetarii.

● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialistilor din CDI. - Scopul fundamental al politicii industriale nationale va fi implementarea rapida a noilor concepte tehnologice, prin stimularea initiativelor organizationale referitoare la productia materiala, operatii si servicii.

Obiectivele si sarcinile politicii industriale nationale vor fi:

● corectarea sistemului fiscal si de taxe, precum si a politicii de credite si subventii destinate activitatilor tehnologice inovative din economie;

● optimizarea conditiilor legale pentru infiintarea de noi forme organizationale (in cercetare, productie, servicii), pentru facilitarea si cresterea vitezei de reactie la introducerea tehnologiilor noi;

● dezvoltarea sistemelor de retele informatizate pentru achizitia, procesarea si accesarea datelor, in scopul amplificarii sistemelor suport ale deciziei, incluzand un sistem pentru consultanta tehnologica şi de marketing in folosul intreprinderilor;

● cresterea motivatiei financiare a elaboratorilor si aplicatorilor de tehnologii noi;

● reforma sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare;

● sprijinirea si dezvoltarea organizatiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;

● amplificarea cercetarii tehnologice inventive de performanta, prin cresterea sistematica a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;

● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologica inovativa, ale caror rezultate aduc profit în economie;

● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activitatile inovative din economie, in mod deosebit, in domeniul dezvoltarii industriilor „high-tech”;

● restructurarea si privatizarea entitatilor economice corelata cu includerea institutelor de cercetare tehnologica de profil in structura marilor agenti economici de productie sau a universitatilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare in comunitate, prin utilizarea sistemului educational la fiecare nivel. Programele educationale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor si studentilor pentru asimilarea cunoasterii aplicabile in domeniul stiintelor exacte si tehnice;

● dezvoltarea infrastructurilor si a institutiilor care sprijina activitatile tehnologice inovative si conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare si economie;

● dezvoltarea comertului cu rezultatele cercetarii stiintifice si acordarea sprijinului pentru infiintarea si dezvoltarea organizatiilor de transfer tehnologic;

● dezvoltarea relatiilor de cooperare stiintifica si tehnologică cu strainatatea si crearea conditiilor optime (politice, juridice si economice) favorabile investitiilor cu capital strain si importurilor / exporturilor de tehnologii.

Pentru realizarea acestor obiective si sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale si fiscale, precum si alte instrumente care sa asigure eficienta practica a politicii industriale prefigurate. In ceea ce priveste instrumentele manageriale, este important sa se creeze mecanismul de stimulare a formarii de structuri manageriale de grup si de gestionare profesioniste, care sa preia conducerea unitatilor cu capital majoritar de stat, pana la incheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultura.

In ceea ce priveste instrumentele fiscale, acestea ar vor fi:

● perfectionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performantei tehnologice sa fie incluse in costurile beneficiilor obtinute;

● deducerea totala, din beneficiul ce face subiectul impozitarii, a cheltuielilor pentru investitii de capital in implementarea tehnologiilor noi, intr-o perioadă mai mare de un an fiscal;

● scutire de impozit pentru persoanele fizice si juridice creatoare de noi tehnologii si, mai ales, de invenţii;

● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe si de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.

Alte stimulente vor fi:

● asigurarea de garantii entitătilor economice care contracteaza credite, pe termen mediu sau lung, cu banci autohtone, cu conditii prefertentiale, daca aceste credite urmeaza a se folosi la implenetarea tehnologiilor noi, mai ales la acelea rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare nationala;

● introducerea de noi reguli juridice si institutionale pentru stimularea aplicatiilor productive bazate pe tehnologii noi, prin dezvoltarea fondurilor de capital de risc si prin abilitarea bancilor comerciale pentru acordarea creditelor pe baza unui plan de afaceri sau garantii morale si nu numai pe baza garantiilor materiale;

● asigurarea investitiilor impotriva riscului in legatura cu implementarea noilor tehnologii;

● coordonarea politicii de acordare de licente cu politica stiintifica si industriala, in domeniile economiei in care restructurarea si dezvoltarea tehnologica sunt sprijinite cu mijloace bugetare;

● stimularea inventivitatii si mărirea protectiei inventatorilor, inventiilor si a legislatiei muncii;

● dezvoltarea sistemului de cofinantare din fonduri bugetare la implementarea noilor tehnologii sellectionate si care au fost realizate cu participarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare;

● sprijinirea dezvoltarii organizatiilor neguvernamentale cu profil de inovare si acordarea de subventii pentru proiecte tehnologice inovative.

In acord cu o asemenea politica industriala nationala, se impun de urgentă masuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:

● realizarea in cadrul Autoritatii Nationale de Cercetare Stiintifica a unei baze de date, cu acces liber, care sa cuprinda toate abordarile tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entitatile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;

● analizarea periodica a corelatiei reale dintre necesitatile societatii romanesti si obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI;

● cresterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitatie publica in realizarea obiectivelor de interes comunitar;

● simplificarea metodologiei de participare la competitia de proiecte, evaluarea urmand a fi efectuata pe baza ofertei stiintifice si a planului de afaceri;

● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;

● eliminarea coruptiei din sistemul competitiei publice de proiecte;
● restructurarea si marirea bugetului alocat cercetarii, in scopul optimizarii calitatii finantarii si al simplificarii operatiunilor de decontare;

● inventarierea riguroasă a aparatelor si dotarilor achizitionate de entitatile de CDI, pentru transformarea acestora in baze cu utilizatori multipli;

● perfectionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetarii, prin amplificarea subventiei pentru publicatii stiintifice si editarea unui anuar al rezultatelor cercetarii stiintifice din Romania.

Capitalismul romanesc

2009-12-03T13:41:00.000+02:00

Dragi prieteni

Va invit sa vedeti un film despre capitalismul romanesc, la link-ul:

http://plus7.arte.tv/fr/1697660,CmC=2956902,scheduleId=2927892.html

Stiinta si cultura.

2009-09-26T06:13:00.000+03:00

Problema care ar trebui abordată în întreaga societatea românească este restructurarea relaţiilor dintre societatea civilă, cultură, ştiinţă şi administraţia publică. Actualul cadru al acestor relaţii este puternic perturbat şi are efecte negative asupra comunităţii culturale, ştiinţifice şi a societăţii civile, cu impact de mare risc asupra dezvoltării societăţii româneşti în ansamblul ei. Soluţionarea acestei probleme se poate face numai cu aportul societăţii civile, ţinând cont de dezideratele acesteia şi anume consolidarea democraţiei şi participarea la circulaţia ideilor, în beneficiul dezvoltării pe termen lung a României. În contextul tranziţiei către capitalismul democratic, societăţii româneşti nu i-a fost încă propusă o viziune integratoare şi de perspectivă implicând dezvoltarea prin cultură, ştiinţă şi tehnologie, care să facă obiectul unui acord social. Acest acord ar putea reprezenta un „acord social al culturii şi ştiinţei”. Existenţa acordului ar putea sugera tratamentul privilegiat acordat comunităţii culturale şi ştiinţifice de către guvern. Ca bun public de consum, cultura şi ştiinţa sunt investiţii pe termen lung. Dar, pe seama ideologiei guvernamentale şi a fondurilor drastic diminuate ale culturii şi ştiinţei, constatăm că acestea nu sunt considerate bunuri productive. O caracteristică majoră a acordului social al culturii şi ştiinţei ar fi existenţa mecanismelor speciale, care să asigure echilibrul responsabilităţilor, dintre guvern, cultură şi ştiinţă. Acest echilibru are în vedere atât valorile responsabilităţii guvernamentale, cât şi pe cele ale autonomiei asociate unei comunităţi profesionale independente. Semnificaţia acordului social descrie şi relaţiile din interiorul comunităţilor culturale şi ştiinţifice. Pe această dimensiune, acordul social al culturii şi ştiinţei ar putea fi perceput şi ca un acord în cadrul căruia oamenii de cultură şi cercetătorii consimt să se supună unor reguli implicite, în producţia culturii şi a cunoaşterii, reguli cum sunt: acurateţea, adevărul rapoartelor asupra rezultatelor, respectarea axiologiei, îndatorirea recunoaşterii ideilor altora etc. Astfel, apartenenţa la comunitatea culturală şi ştiinţifică îl lasă pe fiecare liber, dar obligă, în acelaşi timp, la devoţiunea idealurilor muncii culturale şi ştiinţifice. Ideea acordului social pentru oamenii de cultură şi cercetători ar fi justificarea normelor privind comportamentul profesional şi suportul fundamental al auto - reglementării. Nerezolvarea acestei probleme strategice va conduce la lipsa unei viziuni de ansamblu necesare fundamentării politice a dezvoltării prin cultură şi ştiinţă, la dereglarea procesului democratic, la dezvoltarea corupţiei în cultură, ştiinţă şi în administraţia publică, la scăderea în continuare a competitivităţii culturii şi a cercetării ştiinţifice, cu efecte pe termen lung catastrofale asupra dezvoltării economice şi sociale a României. Obiectivele generale ale politicii dezvoltării ale guvernărilor postdecembriste au fost creşterea competitivtăţii, sporirea rolului culturii şi al cercetării, îmbunatăţirea pregătirii profesionale şi ocuparea forţei de muncă. Aceste obiective nu sunt îndeplinite, în economia naţională şi în societatea românească existând încă multe puncte slabe, dintre care se pot menţiona:- nivel redus al activităţii culturale, al cercetării-dezvoltării si al inovării şi legatură fragilă cu economia şi societatea;
- cultură antreprenorială slab dezvoltată;
- capacitate administrativă insuficient dezvoltată.
România nu a adoptat o politică publică bazată pe un model de dezvoltare prin cultură, ştiinţă şi tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a culturii şi cercetării, în scopul racordării acestora la cerinţele economiei şi societăţii. Factorul guvernamental a facut greşeala politică de a subordona cercetarea domeniului educaţiei, când logic şi firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului economic. În acelaşi timp, cultura a fost marginalizată constant. Bâlbâielile autorităţilor în a fundamenta Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare, Programele Operaţionale şi Programele din cultură au condus la incapacitatea de a subvenţiona dezvoltarea infrastructurii culturale şi de cercetare şi la obţinerea de rezultate ale demersului cultural şi ale cercetării nesemnificative pentru societatea românească.

Romania sufera o dubla criza.

2009-08-29T20:32:00.000+03:00

Romania sufera o dubla criza. Una e cea mondiala, care ne afecteaza oricum, ca o tendinta generala. Peste criza mondiala, se suprapune o criza cu mult mai profunda si cu mult mai grava: criza romaneasca. Fara a propune o analiza, nefiindu-i locul aici, putem sa ne intrebam cum am ajuns intr-o asa de profunda criza? Criza romaneasca este determinata, in primul rand, de nociva imoralitate si de incompetenta ce au cuprins spatiul public. Ani de zile ne-am imbatat cu apa rece, iar acum se simt efectele dezastruoase ale unor guvernari lipsite de o viziune fundamentata pe principii si seriozitate, care ar fi putut sa dea sens actiunii publice, iar rezultatul s-ar fi vazut intr-o reala dezvoltare a tarii. Avem mare nevoie de actiune rationala si de spirit democratic. In incercarea de a gasi solutii generale pentru eradicarea crizei romanesti, este util sa ne amintim de ideile John Calvin. Weber considera ca dependenta capitalismului de sistemul de credinte al primilor calvinisti este cel mai bun exemplu al modului in care ideile dirijeaza societatea; si chiar daca nu protestantismul a produs capitalismul, el a fost cu siguranta un ingredient esential. In "Etica protestanta si spiritul capitalismului" (1905), Max Weber demonstreaza felul in care biserica protestanta, inaintea celorlalte biserici traditionale, a conciliat principiile dogmei crestine cu acumularea bogatiei. Etica protestanta a insemnat pentru evolutia capitalismului cel putin tot atat cat a insemnat tiparul, inovatie care a produs schimbari sociale fara precedent. Cele doua principii - cel al actiunii rationale si cel al democratiei exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate - au rodit pe continentul european. Inovatiile aduse de biserica protestanta (bogatia ca har de la Dumnezeu si accesul marginalilor la competitia sociala) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe. Calvinistii, protestanti care isi bazeaza credinta pe ideile lui John Calvin, cred in predestinare, actul prin care Dumnezeu predestineaza ca anumite suflete vor fi osandite si altele vor fi mantuite, si nimic din ceea ce pot face ei in aceasta lume nu poate influenta decizia lui Dumnezeu. Sarcina calvinistilor in aceasta lume este sa fie ascetici (sa se abtina de la placerile lumesti) si sa lucreze pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru ei, acumularea averii nu este un pacat, ci, dimpotriva, este socotit ca un har dat de Dumnezeu. Averea celui care munceste este pusa in slujba comunitatii in care traieste. Dumnezeu nu-i iubeste numai pe cei care isi parasesc averile si se izoleaza de comunitate mergand in pustiu in cautarea lui, ci ii iubeste si pe aceia care raman in mijlocul oamenilor si produc bogatie. Bogatia acestora lucreaza pentru comunitate, fie direct, ca un bun de consum de care se bucura toti cei care il cumpara sau prin impozitele catre bugetul public din care se fac redistribuirile in folosul tuturor, fie indirect, prin investitiile pe care le face cel care aduna avere, investitii care genereaza locuri de munca, deci asigura existenta decenta a multor oameni, sau prin acumularile de capital de care se folosesc bancile pentru a imprumuta alti investitori care multiplica bogatia comunitara. Aceasta spirala a bogatiei nu ar fi posibila fara acei oameni care la inceput dovedesc curaj, au idei novatoare, tenacitate in urmarirea telurilor propuse si o pricepere deosebita pentru administrarea resurselor umane, financiare sau naturale, intr-un mod cat mai ingenios cu putinta. De fapt, prin aceasta pricepere in inmultirea banilor cu ajutorul unor idei ingenioase care nu stau la indemana oricui este tradus harul daruit de Dumnezeu bunului crestin. Mai exista in etica protestanta o idee revolutionara: aceea ca marginalii dintr-o comunitate devin foarte ambitiosi - si de cele mai multe ori si eficienti - tocmai datorita statutului lor de marginali. Acestia intra in competitie cu cei care au resurse si inventeaza solutii ingenioase pentru situatii imposibile. Prin aceasta idee, etica protestanta inoveaza si in domeniul democratiei, legitimand marginalii sa ia loc in competitia sociala fara complexe, chiar cu un fel de orgoliu al marginalului. In concluzie: actiune rationala, ascetism, spirit democratic si inventivitate.

The new Innovation Plan for Europe

2009-07-21T10:05:00.000+03:00

European scientists are permanently interested in the profound study of the RDI management. The determination of an explicative model for a corporate innovative culture as a key factor of competitiveness is one of the issues analysed in articles, studies and specialised books. These articles make a profound analysis of the educational culture, formulates hypotheses consisting in a model with many elements and variables. These variables are reduced to a number of explicative variables with significant correlation coefficients. The factorial analysis is applied to these variables and results in some situations where the factors of influence ensure an innovative culture. The main implications of the strategic knowledge management from the area of the cognitive flows and the interactions from the strategy of the training process, in the emergent and rapid environments in progress are discussed in different papers. These studies are based on a case research of innovative companies belonging to the “internet banking” sector from Spain. These researches highlight the relevance of the understanding and consideration of the different dimensions of the knowledge involved in the process in order to promote its emergence inside the organisation and creativity stimulation. Briefly, these papers show the main theoretical and practical implications of strategy understanding, as a creative process with double knowledge loop. Other studies address the relation among creativity, innovation and development of the new product in a multidisciplinary and multidepartmental manner. The development of the new product is generated by a large number of ideas. In addition, the process of generating ideas can be fertile in a multidisciplinary and cooperating environment, where the companies and scientific and technological institutions coexist and cooperate. The mentioned researches go deeply in the existent literature to investigate the creativity and the process that generates ideas inside a multidepartmental and multidisciplinary cooperation frame, involving companies and scientific and technological institutions. The favourable conditions of this process and the factors that influence the development of the creative potential and that exist in multidisciplinary groups are identified. Among the projects recently funded by the European Union, we can mention the IASMINE project - Impact Assessment Systems and Methodologies for Innovation Excellence, which is a pilot project made in Italy, Spain, Germany, Austria and Poland, aiming at ensuring the political decedents with specific methodologies and tools based on the evaluation of the impact and “benchmarking”, to enhance the efficiency of the local RDI policy, becoming aware of the local innovative actors over the innovation policies and dissemination of the good practices in the future development of the regions and project partners. Other European projects propose a new sustainable model for the transnational technological transfer or study the possibilities of innovation, learning and rise in the living standards through cultural interactions in an extended Europe. The European forums, authorities and organisms have proceeded to commissioning these studies and scientific researches as a consequence of the need to evaluate the RDI phenomenon from the European and local perspective, in order to develop work methodologies with extended use.
The theme of knowledge and modelling of the innovative-creative process in RDI is complex. Different researchers, involved in RDI management, have proposed different models, such as the technological substitution models (TSM) in order to study the temporal dependence aspects of the RDI result dissemination process. Although there are many such models of the innovation diffusion, many of them cannot fully work in certain cases. Such an example is the transition system which according to Andersson’s specifications is under the influence of the categories of factors:
- factors with a strong impact;
- factors with a weak impact.
The three systems of human activity organise the activities within some functionally-correlated domains: while the economic systems are associated with the production and use of welfare, the social and political systems are focused on institutions and the control of the structures from society. The cultural systems aim at creating, maintaining and changing the meaning or values in society. Each of these systems is characterised by its structure and behaviour, by frame and actions. The limit of theses systems is not of the “membrane coating” type but rather of the behavioural construction which limits the behaviour of the component systems. The technology and infrastructure create systems of development for several socio-economic and cultural different entities. The technology is the new instrumental knowledge working for the modernisation of the products, new production processes, and innovations in finances, marketing, business, services, institutions and government. All these innovations offer a potential major change in quantity and quality related to economic opportunities. The initial condition to capture this potential is the creation of new material infrastructures correlated with the restructuring of the non-material substructures. Such material or non-material infrastructures, which are at certain critical levels, contribute to the conversion from one economic regime to another. After a significant rate of infrastructure (slow) variable growth, the regime remains stable, after which, at a critical point, turns non linear and chaotically towards the transition to the new regime. The successful development requires the identification of those synergetic opportunities included in that levels, combinations of slow variables (such as infrastructures) and the synergetic coordination of the fast variables. The levels and combinations of the variables are also of great interest if the regime change is associated with the domains of the material and non-material infrastructures that together change the context of the economic opportunities. The new Innovation Plan for Europe has to contribute with new knowledge to RDI management, investigating the process and phenomenology of science which rely on the critical analysis of the concepts, on a harmonised terminology and which proposes a conceptual model of the RDI process and a methodology for the evaluation of the nature, cost, social relevance and dynamics of the research, development and innovation models within the process of economic growth.

Politica Stiintei în sprijinul cercetării criminologice

2009-07-05T18:07:00.000+03:00

Conf.univ. Dr. Gheorghe Mocuţa
Dr. ing. Dan C. Badea

Rezumat

Lucrarea prezintă modul în care se poate aplica noua strategie a cercetării, dezvoltării, inovării (CDI) şi o nouă legislaţie propusă pentru dezvoltarea cercetării din criminologie. Este analizată situaţia actuala si se fundamentează infiintarea unui nou institut - Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice.

This paper presents the application ways of the research & innovation strategy and the new proposed laws in the criminology research developping. The actual situation is analized and it is proposed the foundation of a new institute – National Institute of Forensic Expertise and Criminology Researches.

1. Introducere

România este o ţară cu o recunoscută tradiţie de cercetare criminologică şi criminalistică, cu o participare semnificativă la generarea şi dezvoltarea domeniului.
În domeniul prevenirii şi controlului criminalităţii, ţara noastră deţine o importantă bază ştiinţifică şi educaţională, ocupând o poziţie internaţională semnificativă atât la nivel regional cât şi european. Rata actuală relativ crescută a criminalităţii reprezintă o ameninţare gravă împotriva democraţiei, siguranţei publice, ordinii de drept şi capacităţii instituţionale în România. Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când un cetăţean devine victimă a criminalităţii. Criminalitatea generează teamă în rândul populaţiei, slăbeşte încrederea acesteia în autorităţi şi în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economică a statului. Prevenirea criminalităţii reprezintă ansamblul de măsuri noncoercitive destinate să reducă sau să contribuie la reducerea criminalităţii şi a sentimentului de insecuritate a cetăţenilor atât cantitativ, cât şi calitativ fie prin reacţia socială faţă de activitatea criminală, fie prin politicile şi intervenţiile create pentru a reduce potenţialul infracţional şi cauzele infracţiunii. Aceasta include activitatea de cercetare ştiinţifică, pe lângă cea a Guvernului, a instituţiilor competente, a organelor judiciare a autorităţilor locale, a asociaţiilor specializate, a sectorului privat şi voluntar şi a sectorului public sprijinit de media.

2. O nouă viziune politică

Pe baza analizei efectuate de autorii acestei lucrări, s-a constatat că România nu a adoptat o politică națională bazată pe un model de dezvoltare prin ştiinţă şi tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetării, în scopul racordării acesteia la cerinţele economiei și societății. Guvernele succesive ale României instalate după anul 1989 au subordonat cercetarea ştiinţifică domeniului educaţiei, când logic şi firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului guvernamental. În aplicarea Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare şi Programele Operaţionale nu au fost atinse obiectivele de a fi subvenţionată dezvoltarea infrastructurii de cercetare şi de a obţine rezultate ale cercetării semnificative pentru economia și societatea naţională. Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent în România, nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării naționale, datorită unor slăbiciuni ale acestuia, ce au fost amplificate de actuala criză, printre care cele mai importante sunt:
● cheltuieli CDI extrem de mici, în comparaţie cu ţările industrializate;
● absenţa totală sau aproape totală a cercetării – dezvoltării în sectorul întreprinderilor, care este, în fond, principalul factor de inovare;
● fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
● slăbiciunea institutelor CDI finanţate din fonduri publice;
● prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative, fragmentarea cercetării ştiinţifice, cu efect în structurarea unor mijloace nespecifice de finanţare a universităţilor şi sectoarelor academice;
● lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI;
● gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare;
● valorificarea superficială a rezultatelor CDI;
● dotarea precară a activităţii CDI;
● lipsa unei analize periodice a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare ca direcţie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaţie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea);
● descurajarea activităţilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor;
● criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură.
Sunt necesare o serie de măsuri pentru a fi implementate cât mai urgent în diversele domenii ale realităţii economice şi sociale ale României de azi.
Aceste măsuri sunt:
- Elaborarea unei politici naţionale de dezvoltare care să se bazeze pe următoarele cerinţe:
● eradicarea sistemului de coexistenţă a tehnologiilor de vârste diferite;
● promovarea unui transfer de tehnologii competitive pe piața Uniunii Europeane;
● redistribuirea activităţilor industriale;
● creşterea randamentelor industriale şi a calităţii produselor;
● stimularea investiţiilor străine în activităţi ce utilizează tehnologii de vârf;
● iniţierea şi dezvoltarea de nuclee şi centre de activităţi inovativ-antreprenoriale, ce utilizează capital intelectual şi financiar românesc sau mixt;
● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizează în redresarea industrială a României, în scopul diminuării importului şi creşterii exportului;
- Realizarea reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare în scopul de a restructura conexiunile dintre ştiinţă, tehnologie, economie şi societatea civilă, astfel, încât să fie lăsată piaţa să decidă distribuţia primară a resurselor cercetării, dezvoltării, inovării (CDI) şi de a accelera comercializarea rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice.
Obiectivele reformei sistemului naţional de cercetare, dezvoltare, inovare ar trebui să fie:
● Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare.
● Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică.
● Multiplicarea resurselor de finanţare a CDI şi perfecţionarea sistemului de finanţare.
● Schimbarea sistemului de management al unităţilor de CDI.
● Stimularea formării şi funcţionării organizaţiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării.
● Perfecţionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării.
● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI.
- Scopul fundamental al politicii naţionale de dezvoltare ar putea fi implementarea rapidă a noilor concepte tehnologice, prin stimularea iniţiativelor organizaţionale referitoare la producţia materială, operaţii şi servicii. Obiectivele şi sarcinile politicii naţionale ar putea fi:
● corectarea sistemului fiscal şi de taxe, precum şi a politicii de credite şi subvenţii destinate activităţilor tehnologice inovative din economie;
● optimizarea condiţiilor legale pentru înfiinţarea de noi forme organizaţionale (în cercetare, producţie, servicii), pentru facilitarea şi creşterea vitezei de reacţie la introducerea tehnologiilor noi;
● dezvoltarea sistemelor de reţele informatizate pentru achiziţia, procesarea şi accesarea datelor, în scopul amplificării sistemelor suport ale deciziei, incluzând un sistem pentru consultanţă tehnologică şi de marketing în folosul întreprinderilor;
● creşterea motivaţiei financiare a elaboratorilor şi aplicatorilor de tehnologii noi;
● reformarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare;
● sprijinirea şi dezvoltarea organizaţiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;
● amplificarea cercetării tehnologice inventive de performanţă, prin creşterea sistematică a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;
● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologică inovativă, ale căror rezultate aduc profit în economie;
● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activităţile inovative din economie, în mod deosebit, în domeniul dezvoltării industriilor „high-tech”;
● restructurarea şi privatizarea entităţilor economice corelată cu includerea institutelor de cercetare tehnologică de profil în structura marilor agenţi economici de producţie sau a universităţilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare în comunitate, prin utilizarea sistemului educaţional la fiecare nivel. Programele educaţionale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor şi studenţilor pentru asimilarea cunoaşterii aplicabile în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice;
● dezvoltarea infrastructurilor şi a instituţiilor care sprijină activităţile tehnologice inovative şi conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare şi economie;
● dezvoltarea comerţului cu rezultatele cercetării ştiinţifice şi acordarea sprijinului pentru înfiinţarea şi dezvoltarea organizaţiilor de transfer tehnologic;
● dezvoltarea relaţiilor de cooperare ştiinţifică şi tehnologică cu străinătatea şi crearea condiţiilor optime (politice, juridice şi economice) favorabile investiţiilor cu capital străin şi importurilor / exporturilor de tehnologii.
Pentru realizarea acestor obiective şi sarcini, ar putea fi utilizate instrumente manageriale şi fiscale, precum şi alte instrumente care să asigure eficienţa practică a politicii naționale prefigurate.
În ceea ce priveşte instrumentele manageriale, ar fi important să se creeze mecanismul de stimulare a formării de structuri manageriale de grup şi de gestionare profesioniste, care să poată prelua conducerea unităţilor cu capital majoritar de stat, până la încheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultură.
În ceea ce priveşte instrumentele fiscale, acestea pot fi:
● perfecţionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performanţei tehnologice să fie incluse în costurile beneficiilor obţinute;
● deducerea totală, din beneficiul ce face subiectul impozitării, a cheltuielilor pentru investiţii de capital în implementarea tehnologiilor noi, într-o perioadă mai mare de un an fiscal;
● scutire de impozit pentru persoanele fizice şi juridice creatoare de noi tehnologii şi, mai ales, de invenţii;
● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe şi de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.

În acord cu o asemenea politică naţională de dezvoltare, se impun de urgenţă măsuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:
● realizarea în cadrul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică a unei baze de date, cu acces liber, care să cuprindă toate abordările tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entităţile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;
● analizarea periodică a corelaţiei reale dintre necesităţile societăţii româneşti şi obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul Planului Național de Cercetare, Dezvoltare, Inovare;
● creşterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitaţie publică în realizarea obiectivelor de interes comunitar;
● simplificarea metodologiei de participare la competiţia de proiecte, evaluarea urmând a fi efectuată pe baza ofertei ştiinţifice şi a planului de afaceri;
● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;
● eliminarea corupţiei din sistemul competiţiei publice de proiecte;
● restructurarea şi mărirea bugetului alocat cercetării, în scopul optimizării calităţii finanţării şi al simplificării operaţiunilor de decontare;
● inventarierea riguroasă a aparatelor şi dotărilor achiziţionate de entităţile de cercetare, dezvoltare, inovare, pentru transformarea acestora în baze cu utilizatori multipli;
● perfecţionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetării, prin amplificarea subvenţiei pentru publicaţii ştiinţifice şi editarea unui anuar al rezultatelor cercetării ştiinţifice din România;
Un mediu favorabil pentru aplicarea creativă a tehnologiilor influenţează pozitiv creşterea economică, securitatea naţională şi stabilitatea socială. Acest scop s-ar putea îndeplini prin stimularea şi promovarea atitudinilor favorabile tehnologiilor noi în comunitate şi printre entităţile economice. Pentru a schimba starea existentă de fapt, este necesar a se cataliza structurarea unor noi relaţii şi mecanisme ale comunităţii ştiinţifice, societăţii civile şi ale cooperării internaţionale pentru promovarea inovării şi stimularea excelenţei, pe baza unei reforme reale şi eficiente a sistemului de cercetare, dezvoltare, inovare. Pe baza acestor măsuri, cercetarea românească trebuie să devină şi furnizor de competenţă în societatea românească, pentru tehnologiile preluate şi perfecţionarea celor asimilate. În timp ce se asigură standarde înalte ale educaţiei şi inovării, cercetarea conduce la formarea acelor noi cercetători, de care este nevoie în sistemul de cercetare şi în întreaga societate românească. Cercetarea ne poate asigura rezultate concrete şi poate da un impuls puternic dezvoltării de noi produse româneşti. Fără cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezultă că cercetarea este esenţială pentru starea spirituală şi materială a naţiunii, în viitor. Cercetarea românească trebuie să fie o parte independentă şi semnificativă a cercetării mondiale. În acelaşi timp, cercetarea românească este o parte a culturii europene şi mondiale, iar România trebuie să-şi aducă contribuţia la asigurarea continuităţii acestei culturi.

3. Strategia Naţională de Cercetare – Dezvoltare - Inovare

HOTĂRÂREA GUVERNULUI Nr. 217 din 28 februarie 2007 a aprobat Strategia naţională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării pentru perioada 2007 – 2013. Strategia naţională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării pentru perioada 2007 - 2013 se bazează pe viziunea societăţii româneşti cu privire la rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul că România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigură şi coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. Strategia reafirmă rolul statului în domeniul cercetării, dezvoltării, inovării, acela de a crea condiţii şi de a stimula, pe de o parte, crearea de cunoaştere, iar, pe de altă parte, aplicarea cunoaşterii în interesul societăţii, prin inovare. Strategia oferă baza pentru reorganizarea sistemului de cercetare, dezvoltare, inovare, şi stabileşte principalele domenii, precum şi modul în care se va concentra investiţia publică în cercetare şi dezvoltare pentru susţinerea inovării în următorii ani. Prin lansarea strategiei, România îşi prezintă decizia politică de a construi o societate bazată pe cunoaştere, deschisă valorilor şi competiţiei internaţionale. Se vor promova colaborarea şi parteneriatul internaţional în cercetări avansate, pe teme de interes ştiinţific şi tehnologic general, cu accent pe domeniile în care acestea pot contribui şi la rezolvarea unor probleme de interes ştiinţific şi socio-economic ale României, asigurându-se nivelul competitiv dorit al sistemului cercetare, dezvoltare, inovare, românesc. Strategia are ca obiectiv recuperarea decalajelor existente faţă de nivelul ţărilor europene şi pregăteşte sistemul de cercetare, dezvoltare, inovare,din România pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaţională, parteneriat şi competiţie, acele zone unice în care România poate să exceleze. Sistemul românesc de cercetare, dezvoltare, inovare, a traversat o perioadă extrem de dificilă după 1989: subfinanţarea şi restructurarea întârziată nu au dat şansa de racordare la tendinţele mondiale din ştiinţă şi tehnologie, decât în cazuri izolate, iar sectorul încă fragil al întreprinderilor din România nu a putut exercita o cerere reală pentru inovare. Practic izolat, sistemul de cercetare-dezvoltare s-a fragmentat, diferitele componente urmărind asigurarea supravieţuirii cu minimul de resurse existente, în principal prin finanţare publică, în cadrul unor subsisteme în bună măsură formale şi autarhice. Sub efectul subfinanţării cronice, numărul de cercetători a scăzut drastic în perioada 1990 - 2007, simultan cu creşterea medie de vârstă. Atractivitatea redusă a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane şi a făcut extrem de dificilă atragerea tinerilor performanţi în cercetare. Mulţi cercetători performanţi au ales plecarea în străinătate. Nivelul scăzut al salariilor în cercetare, dezvoltare, inovare, ar putea fi considerat ca determinant pentru activitatea scăzută, dar în realitate motivele sunt complexe, legate de reforma instituţională întârziată, de calitatea scăzută a infrastructurii de cercetare-dezvoltare, de lipsa unui sistem de evaluare care să stimuleze şi să recompenseze performanţa reală, excelenţa. Unul dintre cele mai puternice motive poate fi considerat lipsa clarităţii şi transparenţei privind promovarea în cariera profesională. Cu toate acestea, România dispune încă de resurse umane şi tradiţie în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, inclusiv în criminologie şi criminalistică, iar prezenta strategie creează premisele recunoaşterii şi stimulează dezvoltarea acestora.

Obiectivele strategice ale sistemului de cercetare, dezvoltare, inovare:

Sistemul de cercetare, dezvoltare, inovare,din România are rolul de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia, cu scopul de a creşte competitivitatea economiei româneşti, de a îmbunătăţi calitatea socială şi de a spori cunoaşterea cu potenţial de valorificare şi lărgire a orizontului de acţiune.
Pentru îndeplinirea acestui rol, sistemul de cercetare, dezvoltare, inovare, are 3 obiective strategice:
1. Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, competitive pe plan mondial, având ca scop creşterea contribuţiei sistemului românesc de cercetare, dezvoltare, inovare, la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere, creşterea vizibilităţii internaţionale şi transferul rezultatelor în economie şi societate. Atingerea acestui obiectiv presupune integrarea în reţele internaţionale şi promovarea excelenţei în cercetare. Se vor susţine şcoli de excelenţă cu recunoaştere internaţională, având masa critică şi facilităţile necesare cercetării de performanţă, experienţă în formarea tinerilor cercetători prin doctorat, precum şi condiţii pentru tinerii cercetători postdoctoranzi. Se vor crea poli de excelenţă prin finanţarea unor proiecte propuse de personalităţi cu potenţial deosebit, apreciat internaţional, cu precădere tineri. Un accent deosebit se va pune pe formarea tinerilor cercetători în şcoli doctorale sau postgraduale de excelenţă, care să le asigure o pregătire corespunzătoare şi dezvoltarea capacităţii de a realiza cercetări avansate. Pentru aceasta va trebui ca şcolile să fie atractive pentru cercetători performanţi, cu experienţă în supervizarea tinerilor doctoranzi, indiferent de naţionalitate.
2. Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenţilor economici şi prin transferul cunoştinţelor în practica economică. Acest obiectiv vizează obţinerea unor rezultate tehnologice de vârf, cercetări de tipul rezolvare de probleme complexe (problem solving) de interes local, regional, naţional sau formulate de agenţi economici, precum şi dezvoltarea de tehnologii, produse şi servicii inovative cu aplicabilitate directă. Vor fi stimulate parteneriate între universităţi, institute de cercetare şi agenţi economici. Se va susţine crearea prin competiţie de centre de competenţă şi platforme tehnologice, cu finanţări şi / sau cofinanţări pe durate medii de timp, de 5 - 7 ani. Schemele de finanţare vor avea în vedere aspectele legate de ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare, inovare.
3. Creşterea calităţii sociale prin dezvoltarea de soluţii, inclusiv tehnologice, care să genereze beneficii directe la nivelul societăţii. Din această categorie fac parte soluţiile la probleme locale, regionale şi naţionale legate de coeziunea şi dinamica socială, de creşterea eficienţei politicilor, precum şi probleme legate de sănătate, mediu, infrastructură, amenajarea teritoriului şi valorificarea resurselor naţionale.
În realizarea celor trei obiective strategice trebuie avute în vedere următoarele obiective specifice:
- obţinerea unor rezultate ştiinţifice de excelenţă, reflectate în creşterea numărului de articole în publicaţii din fluxul principal de cunoaştere; plasarea între primele 35 de ţări în ceea ce priveşte publicaţiile indexate ISI (în perioada 1995 - 2005 situându-se pe locul 48);
- creşterea de 10 ori a numărului de brevete EPO la un milion de locuitori până în 2013 (având ca referinţă 1,72 în 2003, faţă de 137 media UE 25);
- triplarea numărului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţă de 2006 şi creşterea ponderii brevetelor high-tech;
- dublarea ponderii firmelor inovative (care a reprezentat 19% în perioada 2002 - 2004, potrivit "Community Innovation Survey").
- triplarea numărului de cercetători până în anul 2013, concomitent cu descreşterea mediei de vârstă a cercetătorilor sub 40 de ani;
- asigurarea unui număr mediu anual de 2.000 de burse doctorale;
- creşterea ponderii doctorilor şi a doctoranzilor până la peste 50% din totalitatea cercetătorilor;
- creşterea atractivităţii carierei în cercetare prin asigurarea accesului şi posibilitatea dezvoltării carierei pentru cei performanţi;
- atragerea de cercetători cu experienţă, tineri cercetători postdoctoranzi şi doctoranzi, indiferent de naţionalitate, România devenind o destinaţie de interes pentru excelenţa ştiinţifică;
- creşterea accesului la infrastructuri de cercetare performante prin participarea la mari infrastructuri internaţionale de cercetare, precum şi prin dezvoltarea facilităţilor de cercetare de interes naţional şi stimularea creării de laboratoare performante cu utilizatori multipli.

4. Necesitatea reorganizării şi dezvoltării cercetării ştiinţifice din criminologie şi criminalistică

În scopul aplicării strategiei naţionale în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării, a fost analizată situaţia actuală din criminologie şi criminalistică. Mai mulți factori determinanţi stau la baza activităţii infracţionale, dintre care amintim: un făptuitor suficient de motivat, o ţintă adecvată, o conjunctură favorabilă şi absenţa unei împrejurări care să prevină sau să împiedice săvârşirea faptei. Efectul activităţii de prevenire îl reprezintă eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infracţiunii. Prevenirea şi controlul criminalităţii vizează criminalitatea economico-financiară, criminalitatea urbană, traficul de fiinţe umane, violenţa în familie, delincvenţa juvenilă, victimizarea, criminalitatea informatică. Actualele dezvoltări ale tehnologiei, mai ales în domeniile informaţiei şi comunicaţiei facilitează amplificarea procesului infracţional bazat pe tehnologie. Acestea se referă la:
- globalizarea şi emergenţa a noi economii;
- utilizarea crescută şi larg răspândită a serviciilor de „broadband”, a tehnologiilor telofoanelor mobile şi de „wireless” ;
- utilizarea crescută a sistemelor de plată electronică;
- schimbări în utilizarea de către guvern a tehnologiei pentru a permite populaţiei să realizeze tranzacţii sigure, incluzând participarea la dezvoltarea procesului democratic.
Dinamica fenomenului infracţional din ultimii ani şi eforturile instituţiilor statului şi ale societăţii civile de a-i face faţă într-o manieră coerentă şi eficace, impune aplicarea unei strategii naţionale de prevenire a criminalităţii bazată pe cunoaştere ştiinţifică. Acest lucru este deplin posibil deoarece există o bază teoretică bogată consacrată acestui domeniu: acte normative româneşti, programe şi recomandări ale Uniunii Europene şi ale Organizației Națiunilor Unite, strategii elaborate recent în alte ţări. Noile evoluţii contemporane demonstrează pericolul criminalităţii pentru dezvoltarea socială şi pentru dreptul cetăţenilor de a trăi în securitate. Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creşteri importante ale criminalităţii, dar si eforturi din ce în ce mai mari pentru ai face faţă atât la nivel de stat cât mai ales la nivel comunitar. Traversăm o perioadă în care, la marile flageluri sociale cunoscute - corupţia, sărăcia, şomajul, drogurile, alcoolismul - se adaugă terorismul, crima organizată, degradarea mediului urban precum şi factori subtili ca abuzurile, discriminările, absenţa controlului, promovarea violenţei prin mass-media. Toţi aceşti factori se conjugă, desigur, cu cei particulari unei ţări sau unei regiuni amplificând vulnerabilitatea socială şi costurile criminalităţii. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza unei rate înalte a criminalităţii, rămân mereu aceleaşi: tinerii, vârstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc în cartiere marginalizate. Deşi riscurile imediate par urgente, ameliorări de durată apar doar când sunt abordaţi factorii indirecţi: sărăcia, incultura, şomajul, lipsa perspectivei, etc. Ca urmare, prevenirea criminalităţii devine un imperativ al acestei perioade pentru România, în care obiectivele principale sunt ordinea socială, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor, formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu. În acest context guvernul ar trebui să îşi propună să aplice o strategie naţională de prevenire a criminalităţii fundamentată pe cunoaştere ştiinţifică. Înfiinţarea, în acest domeniu strategic de interes naţional, a unui institut naţional de cercetare-dezvoltare este cu atât mai necesară cu cât în acest domeniu nu există un astfel de institut al cărui scop să fie acela de a asigura desfăşurarea activităţilor de cercetare-dezvoltare, precum şi consolidarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice în domeniul în care activează, potrivit prevederilor de la art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Prin HG nr. 1918 / 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 83 / 2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justitiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a fost dispusă desfiinţarea, la data de 31 ianuarie 2007, a Institutului Naţional de Criminologie din subordinea Ministerului Justiţiei. Ca urmare a acestei măsuri, s-au desfiinţat şi cele 32 de posturi aprobate pentru Institutul Naţional de Criminologie, cu excepţia a 19 posturi de personal de specialitate din categoria consilierilor juridici, sociologilor, psihologilor sau a filologilor, precum şi de funcţionar public şi personal contractual, care au fost redistribuite în cadrul aparatului propriu al Ministerului Justiţiei, în funcţie de necesităţi, şi a unui post de funcţionar public care a fost redistribuit la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, care funcţionează în prezent conform H.G. nr. 368 din 03.07.1998, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 03.07.1998. Urmare a prevederilor HG nr. 551/2007, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a început desfăşurarea acţiunii de evaluare şi acreditare a unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare. În conformitate cu art. 3, alin. (3) din ANEXA 1 a HG nr. 551/2007, atestarea / reatestarea capacităţii de a desfăşura activităţi de cercetare-dezvoltare este obligatorie pentru unităţile de cercetare-dezvoltare care doresc să participe la activităţile de cercetare-dezvoltare finanţate din fonduri publice. Deoarece, prin art. 10, alin. (c) din H.G. nr. 368 din 03.07.1998, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice are în obiectul de activitate activităţi de documentare şi cercetare ştiinţifică, acesta trebuie să se acrediteze, conform HG nr. 551/2007. În actuala formă de organizare, care nu respectă prevederile HG nr. 637 din 29/05/2003, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice nu îndeplineşte condiţiile de a fi acreditat, conform HG nr. 551/2007. Prin reorganizarea activităţii Institutul National de Expertize Criminalistice, sub forma unui institut naţional de cercetare-dezvoltare în domeniul criminologiei şi al expertizei criminalistice, s-ar creea condiţiile legale de acreditare şi de finanţare a activităţii din fonduri publice. Strategia naţională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării pentru perioada 2007 – 2013, aprobată prin HG nr. 217 din 28 februarie 2007, se bazează pe viziunea societăţii româneşti cu privire la rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul că România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia de cercetare, dezvoltare, inovare, asigură şi coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. Conform art. 17 din Ordonanţa nr. 57 din 16 august 2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobată prin Legea nr. 324/2003:
“(1) Institutul naţional de cercetare-dezvoltare - INCD, reglementat prin prezenta ordonanţă, denumit în continuare institut naţional, reprezintă o formă de organizare instituţională specifică activităţilor de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a asigura desfăşurarea acestor activităţi, precum şi consolidarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice în domeniile de interes naţional, stabilite în acord cu strategia de dezvoltare a României.
(2) Institutul naţional este persoană juridică română care are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare şi care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, calculează amortismente şi conduce evidenţa contabilă în regim economic.
(3) Institutul naţional are patrimoniu propriu şi administrează patrimoniul public şi privat al statului pentru asigurarea desfăşurării activităţii şi funcţionează în coordonarea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
(4) Institutul naţional participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia naţională de cercetare, constituie baze de competenţă ştiinţifică şi tehnologică, de expertiză, de perfecţionare a resurselor umane şi de documentare ştiinţifică şi tehnică”.
Conform art. 18 din Ordonanţa nr. 57 din 16 august 2002 :
“(1) Înfiinţarea institutului naţional se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza rezultatelor evaluării privind îndeplinirea condiţiilor pentru acreditare, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea organului administraţiei publice centrale coordonator în domeniul de activitate al unităţii.
(2) Înfiinţarea şi acreditarea unui institut naţional trebuie să asigure concentrarea resurselor financiare şi umane în domeniile de cercetare, orientate spre obiective de interes major”.
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice are toate capabilităţile (dotări tehnice şi logistice de vârf pe plan naţional; personal de înaltă calificare; activitate de cercetare ştiinţifică şi de expertiză cu rezultate deosebite în domeniul criminalisticii şi criminologiei, precum şi vizibilitate internaţională) pentru a putea fi reorganizat ca institut naţional de cercetare-dezvoltare prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Întrucât, prin activitatea de cercetare-dezvoltare, expertize criminalistice şi a altor servicii pe care le desfăşoară în domeniul criminalisticii şi criminologiei, cu implicaţii majore în politica de securitate a ţării, este o unitate de importanţă strategică, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice ar trebui să se reorganizeze ca institut naţional de cercetare-dezvoltare în subordinea Ministerului Justiţiei.
Institutul naţional de cercetare-dezvoltare, ce ar fi înfiinţat prin reorganizarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice., ar putea asigura consolidarea şi dezvoltarea domeniul în care activează prin:
-participarea la elaborarea strategiilor de dezvoltare ale domeniului,
-desfăşurarea de activităţi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor din Strategia Naţională,
-asigurarea unor servicii specializate de înalt nivel,
-asigurarea şi dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul ştiinţific şi criminalistic.
În acest sens, Ministerului Justiţiei a iniţiat în anul 2008 un proiect de hotărâre a Guvernului, prin care se stabileau: forma de organizare, denumirea, sediul, obiectul de activitate, organul administraţiei publice în subordinea căruia funcţionează, patrimoniul - public, privat, precum şi bunurile proprii, modificarea raporturilor de muncă ale personalului existent la data reorganizării, modalităţile de finanţare, şi se aprobă principiile regulamentului de organizare şi funcţionare a institutului naţional de cercetare-dezvoltare, conform Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare aprobat prin H.G. nr. 637/2003.
Actualmente, la nivel instituţional, funcţionează Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, instituţie a cărei organizare şi funcţionare este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 368 / 1998. Actuala formă de organizare a Institutul Naţional de Expertize Criminalistice nu permite acoperirea unor domenii de activitate de o deosebită importanţă pentru cercetarea criminologică şi combaterea fenomenului infracţional, nefiind posibilă fundamentarea bazelor ştiinţifice ale prevenirii şi controlului criminalităţii şi luptei împotriva fenomenului infracţional. De asemenea, reglementarea obiectului de activitate al Institutului este lacunară şi caducă, impunându-se crearea cadrului legal care să permită creşterea competitivităţii activităţilor de prevenire şi control al criminalităţii, în scopul sprijinirii prin aceste mijloace a luptei împotriva fenomenului infracţional.
În acest context, în scopul eficientizării activităţii de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional, precum şi de îmbunătăţire a activităţii de efectuare a expertizelor în domeniul criminalistic, este necesară îmbunătăţirea cadrului instituţional existent, prin înfiinţarea unui organism de cercetare-dezvoltare având ca principal obiect de activitate desfăşurarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în domeniul prevenirii şi controlului fenomenului infracţional, consolidarea şi dezvoltarea activităţilor de cercetare ştiinţifică şi tehnologică în domeniu, precum şi efectuarea expertizelor în domeniul criminalistic, asigurându-se în acest fel accesul la performanţă ştiinţifică şi creşterea nivelului de cunoştinţe în domeniile ştiinţelor criminologice şi a calităţii activităţii de efectuare a expertizelor în domeniul criminalistic.
Proiectul de hotărâre amintit mai sus avea ca obiect înfiinţarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice, instituţie aflată în subordinea Ministerului Justiţiei, prin reorganizarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice,instituţie care se desfiinţează. La nivel funcţional, Institutul urma să fie organizat şi să funcţioneze în condiţiile stabilite de Ordonanţa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se propunea redefinirea obiectului de activitate al institutului, în vederea creării cadrului legislativ pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii de cercetare criminologică şi combatere a fenomenului infracţional. Astfel, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice urma să aibă ca principal obiect de activitate fundamentarea bazelor ştiinţifice ale prevenirii şi controlului criminalităţii, prin asigurarea accesului la performanţă ştiinţifică, efectuarea expertizelor criminalistice, precum şi sprijinirea Ministerului Justiţiei în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor de politică penală. În acest scop, institutul propus urma să aibă ca atribuţii principale următoarele:
- efectuarea de expertize criminalistice, la solicitarea organelor judiciare, precum şi întocmirea de avize de specialitate, la cererea birourilor notarilor publici sau a altor instituţii publice sau private;
- propunerea de soluţii tehnice şi programe de calcul, metodologii de experimentare şi de expertiză criminalistică;
- desfăşurarea de activităţi de prevenire a faptelor de încălcare a legii, pe baza generalizării practicii de expertiză şi a posibilităţilor oferite de noile descoperiri tehnice şi ştiinţifice;
- desfăşurarea de servicii de documentare şi de cercetare ştiinţifică în domeniul criminalistic şi criminologic, precum şi întocmirea de lucrări cu caracter de îndrumare metodologică;
- sprijinirea învăţământul universitar şi postuniversitar cu material documentar şi cu alte mijloace necesare procesului de învăţământ şi asigurarea perfecţionării profesionale a experţilor, precum şi pregătirea candidaţilor la funcţia de expert;
- efectuarea de servicii de diseminare, de documentare şi cercetare în domeniul criminologiei;
- organizarea de cursuri de perfecţionare profesională în domeniul criminologiei şi criminalisticii pentru judecători, procurori şi experţi criminalişti autorizaţi, potrivit legii;
- editarea de publicaţii de specialitate, precum şi efectuarea de traduceri ale documentaţiilor ştiinţifice în materie;
- întocmirea de studii ştiinţifice de specialitate precum şi analize specifice în domeniile de activitate;
- organizarea de cursuri, congrese, colocvii sau seminarii în domeniile de activitate specifice;
- acordarea de consultanţă şi efectuarea de expertize în materia drepturilor de proprietate intelectuală;
- asigurarea, în condiţiile legii, a participării la dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul ştiinţific, criminalistic şi criminologic.
Pe baza acestor măsuri legislative şi organizatorice, prin strategia avută în vedere, Ministerul Justiţiei urma să aibă următoarele obiective ale reorganizării cercetării ştiinţifice de criminologie şi activităţii de expertiză criminalistică:
a) Perfecţionarea structurii organizatorice prin orientarea activităţii către activităţi de cercetare – dezvoltare şi de expertiză criminalistică acreditate.
Structura organizatorică a noului institut să fie grupată pe clase de activităţi din domeniul cercetării – dezvoltării şi expertizei criminalistice, conform clasificării CAEN, astfel încât acestea să fie supuse procedurilor de introducere a managementului calităţii totale şi ale acreditării conform HG nr. 551/2007.
b) Valorificarea eficientă a resurselor umane.
În privinţa valorificării eficiente a resurselor umane, se aveau în vedere următoarele componente principale:
- creşterea exigenţelor în recrutarea personalului;
- realizarea unui echilibru între numărul personalului direct productiv şi cel auxiliar.
În legătură cu gestiunea resurselor umane, cu recrutarea şi promovarea personalului, se propuneau, în prezent şi în perspectivă, următoarele acţiuni importante:
- elaborarea unui program special în domeniul recrutării personalului şi acordării titlurilor ştiinţifice (condiţii, criterii cantitative şi calitative, organizarea concursurilor, soluţionarea contestaţiilor etc.);
- efectuarea de stagii pentru specializări în străinătate şi utilizarea la maximum a burselor oferite de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi de alte instituţii, organizaţii şi consorţii din ţară şi din străinătate;
- flexibilizarea mobilităţii de cercetare ştiinţifică, în sensul atragerii personalului din cercetarea ştiinţifică în activităţile didactice ale universităţilor şi invers;
- realizarea unor programe comune de cercetare ştiinţifică care să corespundă profilurilor diferitelor universităţi şi institute de C-D;
- diferenţierea sistemului de salarizare, corelată cu creşterea în plan naţional a nivelului salarizării, prin sistemul de normare, dar şi prin performanţele individuale anuale şi contribuţiile individuale sau colective la generarea de venituri pentru centru;
c) Consolidarea patrimonială a institutului.
Pentru consolidarea patrimonială a institutului se aveau în vedere următoarele realizări posibile:
- realizarea, dotarea şi informatizarea unei biblioteci naţionale pentru domeniul criminologiei şi expertizei criminalistice;
- dotarea compartimentelor institutului cu aparatură modernă care să poată fi utilizată pentru activităţile specifice;
- dezvoltarea reţelei de informatizare a compartimentelor institutului;
- lucrări de reparaţii curente şi capitale ;
- realizarea unor demersuri împreună cu conducerea institutului pentru autorizarea la C.N.C.S.I.S. a Editurii institutului, care urmează să tipărească cursuri, manuale, cărţi, publicaţii de specialitate etc.
d) Diversificarea surselor de finanţare.
Principiile care sunt au fost luate în considerare privind finanţarea institutului se refereau la :
- diversificarea surselor de finanţare;
- creşterea permanentă a veniturilor extrabugetare;
- stabilirea şi aplicarea principiilor autonomiei financiare la nivelul institutului;
- folosirea eficientă a resurselor alocate de la buget şi repartizate institutului conform principiului finanţării globale.
- identificarea locurilor şi a mijloacelor de reducere a cheltuielilor ;
- identificarea şi atragerea unor noi resurse de finanţare ;
În vederea aplicării acestor principii se propuneau, o serie de acţiuni:
- instituirea unor norme şi proceduri pentru rezolvarea în bune condiţii a competenţelor administrativ-financiare transmise de conducerea institutului spre compartimente şi sporirea corespunzătoare a responsabilităţilor acestora;
- creşterea finanţării complementare prin: taxe legale, venituri obţinute de la agenţi economici, venituri din activitatea de prestări de servicii, din cercetarea ştiinţifică, consultanţă, activităţi editoriale, din donaţii şi sponsorizări, asocieri, dobânzi etc.
e) Perfecţionarea managementului institutului
Varianta propusă, pentru conducerea institutului, era managementul “prin proiecte de stat major”. Această variantă se caracterizează prin funcţionarea unor echipe de proiect aflată în subordinea nemijlocită a directorilor de proiecte. Acest tip de management permite promovarea unei structuri de tip material, care urmează, atât, schimbarea, cât şi eficienţa organizaţională. De asemenea, astfel apare posibilitatea reducerii duratei activităţilor institutului, în comparaţie cu varianta clasică, cât şi facilitarea contactelor ştiinţifice, tehnice, manageriale şi comerciale. În activitatea institutului urma să se implementeze principiile managementului calităţii totale.

5. Concluzii

Adoptarea acestui proiect de hotărâre a fost blocată la finele anului 2008, blocându-se astfel dezvoltarea sistemului de cercetare – dezvoltare în domeniile criminalisticii şi criminologiei. Apariția noului institut propus de autori, ca parte componentă a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare, urma să aibă ca finalitate intensificarea luptei împotriva fenomenului infracţional, precum şi sprijinirea amplificată a activităţii Ministerului Justiţiei în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor sale de politică penală.

6. Bibliografie

1. Patricio Morcillo, Jose M. Rodriguez-Anton, Luis Rubio (2007) - Corporate culture and innovation: in search of the perfect relationship, International Journal of Innovation and Learning 2007 - Vol. 4, No.6 pp. 547 - 570.
2. Mocuța Gheorghe (2004), Criminalitatea organizata si spalarea banilor, ed. Noul Orfeu, Buc. 2004
3. Radu Marin, Badea C. Dan, Mocuța Gheorghe (2208) - Politica ştiinţei – o nouă viziune, Editura Performantica, Iași, ISBN: 978 – 973 – 730 – 542 - 8
4. María Paz Salmador, Eduardo Bueno (2007) - Knowledge creation in strategy-making: implications for theory and practice, European Journal of Innovation Management, Volume: 10 Issue: 3 Page: 367 – 390, ISSN: 1460-1060.
5. Jorge Alves, Maria José Marques, Irina Saur, Pedro Marques (2007) -Creativity and Innovation through Multidisciplinary and Multisectoral Cooperation, Creativity and Innovation Management 16 (1), 27–34, doi:10.1111/j.1467-8691.2007.00417.x
6. FAHRENBERG, Jens (Dr) – STAIRS (2008) - Sustainable model for a trans-national technology transfer alliance implementing return-on-research Strategies, Project Reference: 30658, 2006 – 2008.
7. BRUSONI, Stefano (2007) – CID, Cultural and innovation Dynamics: Explaining the uneven evolution of human knowledge, Project Reference: 43345, 2007 – 2009.
8. Botez Ligia, Calin Georgeta (2000 ) - Creativitate si inovare tehnologica, Academia de Studii Economice, ISBN: 973-8127-65-3.
9. Boier Rodica (1997) - Inovare si succes : Strategii de marketing pentru produse noi, Sedcom Libris, ISBN: 973-98187-4-9.
10. INNOINDEX (2007) – Model si program informatic pentru determinarea gradului de inovare a IMM-urilor, Programul 4 Parteneriate in domenii prioritare, Nr. referinta:91-002/2007.
11. Dezvoltarea culturii antreprenoriale pentru un management performant bazat pe investitii si cunoastere, Proiect CEEX PR-D03-PT00-86 /03.10.2005
12. Kapur, J.N. (1992) - Some possible models for technological innovation diffusion: Exploiting analogous characteristics of entropic measures, Journal of Scientific & Industrial Research, vol. 51, march 1992, p. 202-208.
13. Rank, Dennis ş.a. (1999) - Enjeux Touchant la Commercialisation des Resultats de la Recherche Universitaire Canadienne, Rapport final, ARA Consulting Group (division de KMPG), Vancouver, 1999.
14. Walter A. I. s.a. (2007) – Measuring societal effects of transdisciplinary research projects: Design and application of an evaluation method, Evaluation and Program Planning, vol. 30, nr. 4, noi. 2007, pp. 325-338.
15. Rodi M. S., Paget K. D.(2007) – Where local and national evaluators meet: Unintended threats to ethical evaluation practice, Evaluation and Program Planning, vol. 30, nr. 4, noi. 2007, pp. 416-421.
16. Sugiyama K. (2007) – Post-analysis of knowledge-creation processes in small research projects, International Journal of Information Technology and Decision Making, vol. 6, nr. 3, sep. 2007, pp. 541-557.
17. Shin C. -O. s.a. (2007) – Applying the analytic hierarchy process to evaluation of the national nuclear R&D projects: The case of Korea, Progress in Nuclear Energy, vol. 49, nr. 5, iul. 2007, pp. 375-384.
18. Lu S. -K., Yan H. (2007) – Evaluation model of the project partnering in China, Journal of Shenzhen University Science and Engineering, vol. 24, nr. 2, apr. 2007, pp. 177-182.
19. Imoto S. s.a. (2007) – Model building of research and development project selection systems, selection techniques, Journal of Japan Industrial Management Association, vol. 58, nr. 3, 2007, pp. 193-199.
20. Carlsson C. s.a. (2007) – A fuzzy approach to R&D project portfolio selection, International Journal of Approximate Reasoning, vol. 44, nr. 2, feb. 2007, pp. 93-105.
21. Alupei-Cojocariu O., Semenescu A. (2007) – Mathematic model for determining the research potential in self-evaluation of participants on the European research frame program 7 (FP7), Metalurgia International , vol. 12, nr. 2, 2007, pp. 11-17.
22. Alupei-Cojocariu O., Semenescu A. (2007) – Romanian expert system for determination the research potential for an effective participation on the European programs, Metalurgia International , vol. 12, nr. 1, 2007, pp. 9-15.
23. Markland M. s.a. (2007) – The History of the Future: Evaluating projects and service developments before they begin, Performance Measurement and Metrics, vol. 8, nr. 1, 2007, pp. 34-40.
24. Ardelean A. s.a. (2006) – Evaluarea activitatii de cercetare stiintifica, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006.

Este necesara o noua viziune politica ?

2009-02-06T06:35:00.000+02:00

I. Analiza critica a situatiei existente
Obiectivele generale ale politicii industriale ale guvernării postdecembriste au fost:
- Creşterea competitivitatii
- Sporirea rolului cercetarii si dezvoltarii
- Promovarea unui management durabil al resurselor si protecţia mediului
- Imbunatatirea pregatirii profesionale si ocuparea forţei de muncă
Guvernarea postdecembrista nu a îndeplinit aceste obiective, in economia nationala existand inca puncte slabe, dupa cum urmează:
- industria are inca un grad mare de concentrare in sectoare cu valoare adaugata scazuta;
- nivel redus al cercetarii-dezvoltarii si al inovarii si legatura fragila cu economia;
- cultura antreprenoriala slab dezvoltata / baza IMM slab dezvoltata;
- capitalizare redusa a IMM-urilor;
- acces dificil la finantare si la informatie in domeniul afacerilor;
- grad scazut de sofisticare al pietei;
- intensitate energetica ridicata - tehnologii învechite / costuri mari de productie (mai putin costurile cu forta de munca);
- infrastructura degradata şi insuficienta/ accesibilitate redusa in interiorul si in exteriorul tarii;
- management neadecvat al mediului (inclusiv din punct de vedere al infrastructurii);
- agricultura ineficienta (supraintensiva in munca), suprafaţa agricolă excesiv de fragmentata;
- infrastructura turistica slab dezvoltata şi marketing necorespunzător;
- adaptabilitate redusa a fortei de munca si nivel scazut al invatarii pe tot parcursul vietii;
- segment important al populatiei afectat de saracie si excluziune sociala;
- capacitate administrativa insuficient dezvoltata.

II. Esecuri guvernamentale
- Romania nu a adoptat o politica industriala bazata pe un model de dezvoltare prin stiinta si tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetarii, in scopul racordarii acesteia la cerintele economiei.
- Guvernul a facut greseala politica de a subordona cercetarea aplicativa domeniului educatiei, cand logic si firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului industrial.
- Balbaielile autoritatilor in a fundamenta Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare si Programele Operaţionale au condus la incapacitatea de a subventiona dezvoltarea infrastructurii de cercetare si la obtinerea de rezultate ale cercetarii nesemnificative pentru economia nationala.
- Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent in Romania, nu este in masura sa asigure promovarea dezvoltarii industriale, datorita unor slabiciuni ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:
● cheltuieli CDI extrem de mici, in comparatie cu tarile industrializate;
● absenta totala sau aproape totala a cercetarii – dezvoltarii in sectorul intreprinderilor, care este, in fond, principalul factor de inovare;
● fragmentarea CDI din sectorul public si insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
● slabiciunea institutelor CDI finantate din fonduri publice;
● prioritate excesiva acordata, de unele din aceste institute, cercetarii fundamentale, in detrimentul cercetarii aplicative, fragmentarea cercetarii stiintifice, cu efect in structurarea unor mijloace nespecifice de finantare a universitatilor si sectoarelor academice;
● lipsa stimulentelor adecvate in favoarea CDI;
● gestionarea defectuoasa a fondurilor de cercetare;
● valorificarea superficiala a rezultatelor CDI;
● dotarea precara a activitatii CDI;
● lipsa unei analize periodice a corelatiei reale intre necesitatile societatii romanesti si programele prioritare ca directie de cercetare in cadrul PNCDI, astfel incat sa se asigure o crestere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitatie publică si in special al celor de interes comunitar (ex. apa potabila, apa uzata, gestionarea deseurilor, poluarea aerului si solului, energia, sanatatea);
● descurajarea activitatilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate in raport cu venitul inventatorilor;
● criterii de evaluare la licitatia de proiecte CDI in neconcordanta cu scopul propus si cu optiunile asociatiilor profesionale de ramura.

III. Ce ar trebui facut?

- Elaborarea unei politici industriale nationale care sa se bazeze pe urmatoarele cerinte:
● eradicarea sistemului de coexistenta a tehnologiilor de varste diferite;
● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeana;
● redistribuirea activitatilor industriale;
● cresterea randamentelor industriale si a calitatii produselor;
● stimularea investitiilor straine in activitati ce utilizeaza tehnologii de varf;
● initierea si dezvoltarea de nuclee si centre de activitati inovativ-antreprenoriale, ce utilizeaza capital intelectual si financiar romanesc sau mixt;
● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizeaza in redresarea industriala a Romaniei, in scopul diminuarii importului si cresterii exportului;
- Realizarea reformei sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare in scopul de a restructura conexiunile dintre stiinta, tehnologie, economie si societatea civila, astfel, incat sa fie lasata piata sa decida distributia primara a resurselor CDI si de a accelera comercializarea rezultatelor stiintifice si tehnologice.
Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI ar trebui sa fie:
● Schimbarea structurii organizationale a sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare.
● Trecerea tematicii de CDI de la modelul traditional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate si relevanta strategica.
● Multiplicarea resurselor de finantare a CDI si perfectionarea sistemului de finantare.
● Schimbarea sistemului de management al unitatilor de CDI.
● Stimularea formarii si functionarii organizatiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetarii.
● Perfectionarea sistemului de comunicare si diseminare a rezultatelor cercetarii.
● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialistilor din CDI.
- Scopul fundamental al politicii industriale nationale va fi implementarea rapida a noilor concepte tehnologice, prin stimularea initiativelor organizationale referitoare la productia materiala, operatii si servicii. Obiectivele si sarcinile politicii industriale nationale vor fi:
● corectarea sistemului fiscal si de taxe, precum si a politicii de credite si subventii destinate activitatilor tehnologice inovative din economie;
● optimizarea conditiilor legale pentru infiintarea de noi forme organizationale (in cercetare, productie, servicii), pentru facilitarea si cresterea vitezei de reactie la introducerea tehnologiilor noi;
● dezvoltarea sistemelor de retele informatizate pentru achizitia, procesarea si accesarea datelor, in scopul amplificarii sistemelor suport ale deciziei, incluzand un sistem pentru consultanta tehnologica şi de marketing in folosul intreprinderilor;
● cresterea motivatiei financiare a elaboratorilor si aplicatorilor de tehnologii noi;
● reforma sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare;
● sprijinirea si dezvoltarea organizatiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;
● amplificarea cercetarii tehnologice inventive de performanta, prin cresterea sistematica a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;
● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologica inovativa, ale caror rezultate aduc profit în economie;
● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activitatile inovative din economie, in mod deosebit, in domeniul dezvoltarii industriilor „high-tech”;
● restructurarea si privatizarea entitatilor economice corelata cu includerea institutelor de cercetare tehnologica de profil in structura marilor agenti economici de productie sau a universitatilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare in comunitate, prin utilizarea sistemului educational la fiecare nivel. Programele educationale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor si studentilor pentru asimilarea cunoasterii aplicabile in domeniul stiintelor exacte si tehnice;
● dezvoltarea infrastructurilor si a institutiilor care sprijina activitatile tehnologice inovative si conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare si economie;
● dezvoltarea comertului cu rezultatele cercetarii stiintifice si acordarea sprijinului pentru infiintarea si dezvoltarea organizatiilor de transfer tehnologic;
● dezvoltarea relatiilor de cooperare stiintifica si tehnologică cu strainatatea si crearea conditiilor optime (politice, juridice si economice) favorabile investitiilor cu capital strain si importurilor / exporturilor de tehnologii.
Pentru realizarea acestor obiective si sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale si fiscale, precum si alte instrumente care sa asigure eficienta practica a politicii industriale prefigurate.
In ceea ce priveste instrumentele manageriale, este important sa se creeze mecanismul de stimulare a formarii de structuri manageriale de grup si de gestionare profesioniste, care sa preia conducerea unitatilor cu capital majoritar de stat, pana la incheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultura.
In ceea ce priveste instrumentele fiscale, acestea ar vor fi:
● perfectionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performantei tehnologice sa fie incluse in costurile beneficiilor obtinute;
● deducerea totala, din beneficiul ce face subiectul impozitarii, a cheltuielilor pentru investitii de capital in implementarea tehnologiilor noi, intr-o perioadă mai mare de un an fiscal;
● scutire de impozit pentru persoanele fizice si juridice creatoare de noi tehnologii si, mai ales, de invenţii;
● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe si de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.
Alte stimulente vor fi:
● asigurarea de garantii entitătilor economice care contracteaza credite, pe termen mediu sau lung, cu banci autohtone, cu conditii prefertentiale, daca aceste credite urmeaza a se folosi la implenetarea tehnologiilor noi, mai ales la acelea rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare nationala;
● introducerea de noi reguli juridice si institutionale pentru stimularea aplicatiilor productive bazate pe tehnologii noi, prin dezvoltarea fondurilor de capital de risc si prin abilitarea bancilor comerciale pentru acordarea creditelor pe baza unui plan de afaceri sau garantii morale si nu numai pe baza garantiilor materiale;
● asigurarea investitiilor impotriva riscului in legatura cu implementarea noilor tehnologii;
● coordonarea politicii de acordare de licente cu politica stiintifica si industriala, in domeniile economiei in care restructurarea si dezvoltarea tehnologica sunt sprijinite cu mijloace bugetare;
● stimularea inventivitatii si mărirea protectiei inventatorilor, inventiilor si a legislatiei muncii;
● dezvoltarea sistemului de cofinantare din fonduri bugetare la implementarea noilor tehnologii selectionate si care au fost realizate cu participarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare;
● sprijinirea dezvoltarii organizatiilor neguvernamentale cu profil de inovare si acordarea de subventii pentru proiecte tehnologice inovative.
In acord cu o asemenea politica industriala nationala, se impun de urgentă masuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:
● realizarea in cadrul Autoritatii Nationale de Cercetare Stiintifica a unei baze de date, cu acces liber, care sa cuprinda toate abordarile tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entitatile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;
● analizarea periodica a corelatiei reale dintre necesitatile societatii romanesti si obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI;
● cresterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitatie publica in realizarea obiectivelor de interes comunitar;
● simplificarea metodologiei de participare la competitia de proiecte, evaluarea urmand a fi efectuata pe baza ofertei stiintifice si a planului de afaceri;
● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;
● eliminarea coruptiei din sistemul competitiei publice de proiecte;
● restructurarea si marirea bugetului alocat cercetarii, in scopul optimizarii calitatii finantarii si al simplificarii operatiunilor de decontare;
● inventarierea riguroasă a aparatelor si dotarilor achizitionate de entitatile de CDI, pentru transformarea acestora in baze cu utilizatori multipli;
● perfectionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetarii, prin amplificarea subventiei pentru publicatii stiintifice si editarea unui anuar al rezultatelor cercetarii stiintifice din Romania;

Este necesara o noua politica ?

2009-02-05T19:05:00.000+02:00

I. Analiza critica a situatiei existente
Obiectivele generale ale politicii industriale ale guvernării postdecembriste au fost:
Creşterea competitivitatii
Sporirea rolului cercetarii si dezvoltarii
Promovarea unui management durabil al resurselor si protecţia mediului
Imbunatatirea pregatirii profesionale si ocuparea forţei de muncă
Guvernarea postdecembrista nu a îndeplinit aceste obiective, in economia nationala existand inca puncte slabe, dupa cum urmează:

- industria are inca un grad mare de concentrare in sectoare cu valoare adaugata scazuta;
- nivel redus al cercetarii-dezvoltarii si al inovarii si legatura fragila cu economia;
- cultura antreprenoriala slab dezvoltata / baza IMM slab dezvoltata;
- capitalizare redusa a IMM-urilor;
- acces dificil la finantare si la informatie in domeniul afacerilor;
- grad scazut de sofisticare al pietei;
- intensitate energetica ridicata - tehnologii învechite / costuri mari de productie (mai putin costurile cu forta de munca);
- infrastructura degradata şi insuficienta/ accesibilitate redusa in interiorul si in exteriorul tarii;
- management neadecvat al mediului (inclusiv din punct de vedere al infrastructurii);
- agricultura ineficienta (supraintensiva in munca), suprafaţa agricolă excesiv de fragmentata;
- infrastructura turistica slab dezvoltata şi marketing necorespunzător;
- adaptabilitate redusa a fortei de munca si nivel scazut al invatarii pe tot parcursul vietii;
- segment important al populatiei afectat de saracie si excluziune sociala;
- capacitate administrativa insuficient dezvoltata.

II. Esecuri guvernamentale
- Romania nu a adoptat o politica industriala bazata pe un model de dezvoltare prin stiinta si tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetarii, in scopul racordarii acesteia la cerintele economiei.
- Guvernul a facut greseala politica de a subordona cercetarea aplicativa domeniului educatiei, cand logic si firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului industrial.
- Balbaielile autoritatilor in a fundamenta Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare si Programele Operaţionale au condus la incapacitatea de a subventiona dezvoltarea infrastructurii de cercetare si la obtinerea de rezultate ale cercetarii nesemnificative pentru economia nationala.
- Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent in Romania, nu este in masura sa asigure promovarea dezvoltarii industriale, datorita unor slabiciuni ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:
● cheltuieli CDI extrem de mici, in comparatie cu tarile industrializate;
● absenta totala sau aproape totala a cercetarii – dezvoltarii in sectorul intreprinderilor, care este, in fond, principalul factor de inovare;
● fragmentarea CDI din sectorul public si insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
● slabiciunea institutelor CDI finantate din fonduri publice;
● prioritate excesiva acordata, de unele din aceste institute, cercetarii fundamentale, in detrimentul cercetarii aplicative, fragmentarea cercetarii stiintifice, cu efect in structurarea unor mijloace nespecifice de finantare a universitatilor si sectoarelor academice;
● lipsa stimulentelor adecvate in favoarea CDI;
● gestionarea defectuoasa a fondurilor de cercetare;
● valorificarea superficiala a rezultatelor CDI;
● dotarea precara a activitatii CDI;
● lipsa unei analize periodice a corelatiei reale intre necesitatile societatii romanesti si programele prioritare ca directie de cercetare in cadrul PNCDI, astfel incat sa se asigure o crestere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitatie publică si in special al celor de interes comunitar (ex. apa potabila, apa uzata, gestionarea deseurilor, poluarea aerului si solului, energia, sanatatea);
● descurajarea activitatilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate in raport cu venitul inventatorilor;
● criterii de evaluare la licitatia de proiecte CDI in neconcordanta cu scopul propus si cu optiunile asociatiilor profesionale de ramura.

III. Ce ar trebui facut?

- Elaborarea unei politici industriale nationale care sa se bazeze pe urmatoarele cerinte:
● eradicarea sistemului de coexistenta a tehnologiilor de varste diferite;
● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeana;
● redistribuirea activitatilor industriale;
● cresterea randamentelor industriale si a calitatii produselor;
● stimularea investitiilor straine in activitati ce utilizeaza tehnologii de varf;
● initierea si dezvoltarea de nuclee si centre de activitati inovativ-antreprenoriale, ce utilizeaza capital intelectual si financiar romanesc sau mixt;
● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizeaza in redresarea industriala a Romaniei, in scopul diminuarii importului si cresterii exportului;
- Realizarea reformei sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare in scopul de a restructura conexiunile dintre stiinta, tehnologie, economie si societatea civila, astfel, incat sa fie lasata piata sa decida distributia primara a resurselor CDI si de a accelera comercializarea rezultatelor stiintifice si tehnologice.
Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI ar trebui sa fie:
● Schimbarea structurii organizationale a sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare.
● Trecerea tematicii de CDI de la modelul traditional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate si relevanta strategica.
● Multiplicarea resurselor de finantare a CDI si perfectionarea sistemului de finantare.
● Schimbarea sistemului de management al unitatilor de CDI.
● Stimularea formarii si functionarii organizatiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetarii.
● Perfectionarea sistemului de comunicare si diseminare a rezultatelor cercetarii.
● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialistilor din CDI.
- Scopul fundamental al politicii industriale nationale va fi implementarea rapida a noilor concepte tehnologice, prin stimularea initiativelor organizationale referitoare la productia materiala, operatii si servicii. Obiectivele si sarcinile politicii industriale nationale vor fi:
● corectarea sistemului fiscal si de taxe, precum si a politicii de credite si subventii destinate activitatilor tehnologice inovative din economie;
● optimizarea conditiilor legale pentru infiintarea de noi forme organizationale (in cercetare, productie, servicii), pentru facilitarea si cresterea vitezei de reactie la introducerea tehnologiilor noi;
● dezvoltarea sistemelor de retele informatizate pentru achizitia, procesarea si accesarea datelor, in scopul amplificarii sistemelor suport ale deciziei, incluzand un sistem pentru consultanta tehnologica şi de marketing in folosul intreprinderilor;
● cresterea motivatiei financiare a elaboratorilor si aplicatorilor de tehnologii noi;
● reforma sistemului national de cercetare – dezvoltare – inovare;
● sprijinirea si dezvoltarea organizatiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;
● amplificarea cercetarii tehnologice inventive de performanta, prin cresterea sistematica a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;
● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologica inovativa, ale caror rezultate aduc profit în economie;
● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activitatile inovative din economie, in mod deosebit, in domeniul dezvoltarii industriilor „high-tech”;
● restructurarea si privatizarea entitatilor economice corelata cu includerea institutelor de cercetare tehnologica de profil in structura marilor agenti economici de productie sau a universitatilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare in comunitate, prin utilizarea sistemului educational la fiecare nivel. Programele educationale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor si studentilor pentru asimilarea cunoasterii aplicabile in domeniul stiintelor exacte si tehnice;
● dezvoltarea infrastructurilor si a institutiilor care sprijina activitatile tehnologice inovative si conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare si economie;
● dezvoltarea comertului cu rezultatele cercetarii stiintifice si acordarea sprijinului pentru infiintarea si dezvoltarea organizatiilor de transfer tehnologic;
● dezvoltarea relatiilor de cooperare stiintifica si tehnologică cu strainatatea si crearea conditiilor optime (politice, juridice si economice) favorabile investitiilor cu capital strain si importurilor / exporturilor de tehnologii.
Pentru realizarea acestor obiective si sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale si fiscale, precum si alte instrumente care sa asigure eficienta practica a politicii industriale prefigurate.
In ceea ce priveste instrumentele manageriale, este important sa se creeze mecanismul de stimulare a formarii de structuri manageriale de grup si de gestionare profesioniste, care sa preia conducerea unitatilor cu capital majoritar de stat, pana la incheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultura.
In ceea ce priveste instrumentele fiscale, acestea ar vor fi:
● perfectionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performantei tehnologice sa fie incluse in costurile beneficiilor obtinute;
● deducerea totala, din beneficiul ce face subiectul impozitarii, a cheltuielilor pentru investitii de capital in implementarea tehnologiilor noi, intr-o perioadă mai mare de un an fiscal;
● scutire de impozit pentru persoanele fizice si juridice creatoare de noi tehnologii si, mai ales, de invenţii;
● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe si de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.
Alte stimulente vor fi:
● asigurarea de garantii entitătilor economice care contracteaza credite, pe termen mediu sau lung, cu banci autohtone, cu conditii prefertentiale, daca aceste credite urmeaza a se folosi la implenetarea tehnologiilor noi, mai ales la acelea rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare nationala;
● introducerea de noi reguli juridice si institutionale pentru stimularea aplicatiilor productive bazate pe tehnologii noi, prin dezvoltarea fondurilor de capital de risc si prin abilitarea bancilor comerciale pentru acordarea creditelor pe baza unui plan de afaceri sau garantii morale si nu numai pe baza garantiilor materiale;
● asigurarea investitiilor impotriva riscului in legatura cu implementarea noilor tehnologii;
● coordonarea politicii de acordare de licente cu politica stiintifica si industriala, in domeniile economiei in care restructurarea si dezvoltarea tehnologica sunt sprijinite cu mijloace bugetare;
● stimularea inventivitatii si mărirea protectiei inventatorilor, inventiilor si a legislatiei muncii;
● dezvoltarea sistemului de cofinantare din fonduri bugetare la implementarea noilor tehnologii selectionate si care au fost realizate cu participarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare;
● sprijinirea dezvoltarii organizatiilor neguvernamentale cu profil de inovare si acordarea de subventii pentru proiecte tehnologice inovative.
In acord cu o asemenea politica industriala nationala, se impun de urgentă masuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:
● realizarea in cadrul Autoritatii Nationale de Cercetare Stiintifica a unei baze de date, cu acces liber, care sa cuprinda toate abordarile tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entitatile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;
● analizarea periodica a corelatiei reale dintre necesitatile societatii romanesti si obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI;
● cresterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitatie publica in realizarea obiectivelor de interes comunitar;
● simplificarea metodologiei de participare la competitia de proiecte, evaluarea urmand a fi efectuata pe baza ofertei stiintifice si a planului de afaceri;
● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;
● eliminarea coruptiei din sistemul competitiei publice de proiecte;
● restructurarea si marirea bugetului alocat cercetarii, in scopul optimizarii calitatii finantarii si al simplificarii operatiunilor de decontare;
● inventarierea riguroasă a aparatelor si dotarilor achizitionate de entitatile de CDI, pentru transformarea acestora in baze cu utilizatori multipli;
● perfectionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetarii, prin amplificarea subventiei pentru publicatii stiintifice si editarea unui anuar al rezultatelor cercetarii stiintifice din Romania;

Sărbători fericite

2008-12-22T05:49:00.000+02:00

Tuturor prietenilor mei le adresez urări de împliniri, sănătate și fericire, alături de cei dragi.
CRĂCIUN FERICIT!

Reforma cercetării - recomandari viitorului Prim Ministru al Guvernului României

2008-12-05T06:16:00.000+02:00

Ca urmare a analizei aprofundate pe care Congresul Naţional al Cercetătorilor şi Inventatorilor din România a efectuat-o împreună cu numeroşi cercetători, inventatori şi oameni de afaceri din întreaga ţară, cu specialişti din diverse domenii cu privire la actuala criză mondială şi la posibilele consecinţe pe care aceasta le-ar putea avea şi asupra ţării noastre, s-a conturat ca o necesitate stringentă elaborarea unui „Program de protecţie a resurselor româneşti şi de relansare a economiei naţionale prin ştiinţă şi conştiinţă” , care să cuprindă măsuri capabile să permită României depăşirea acestora. În condiţiile atât de neprielnice ale actualei crize financiare şi economice mondiale, singura cale de realizare a prosperităţii pentru poporul nostru este utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor materiale şi a capacităţilor intelectuale ale cetăţenilor oneşti şi cinstiţi ai naţiunii noastre. Progresul pe care îl presupune această cale este legat direct de potenţialul uman şi material considerabil de care dispune România şi de capacitatea inovativă cu care este înzestrat poporul nostru. Poziţia noastră este aceea de a realiza protecţia la nivel naţional a resurselor româneşti prin utilizarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, în vederea relansării economice. Pe baza analizei efectuate, s-a constatat că România nu a adoptat o politică industrială bazată pe un model de dezvoltare prin ştiinţă şi tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetării, în scopul racordării acesteia la cerinţele economiei. Guvernele succesive ale României instalate după anul 1989 au făcut greşeala politică de a subordona cercetarea ştiinţifică domeniului educaţiei, când logic şi firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului industrial. Bâlbâielile autorităţilor în a fundamenta Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare şi Programele Operaţionale au condus la incapacitatea de a subvenţiona dezvoltarea infrastructurii de cercetare şi la obţinerea de rezultate ale cercetării nesemnificative pentru economia naţională. Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent în România, nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită unor slăbiciuni ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:
● cheltuieli CDI extrem de mici, în comparaţie cu ţările industrializate;
● absenţa totală sau aproape totală a cercetării – dezvoltării în sectorul întreprinderilor, care este, în fond, principalul factor de inovare;
● fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
● slăbiciunea institutelor CDI finanţate din fonduri publice;
● prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative, fragmentarea cercetării ştiinţifice, cu efect în structurarea unor mijloace nespecifice de finanţare a universităţilor şi sectoarelor academice;
● atitudinea şi mentalitatea cercetătorilor din aceste institute, care sunt preocupaţi mai mult de perspectivele de carieră, decât de nevoile industriei naţionale;
● lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI;
● gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare;
● valorificarea superficială a rezultatelor CDI;
● dotarea precară a activităţii CDI;
● lipsa unei analize periodice a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare ca direcţie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaţie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea);
● descurajarea activităţilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor;
● criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură.
Cu voia dumneavoastră, vă supunem atenţiei o serie de măsuri pentru a fi implementate cât mai urgent în diversele domenii ale realităţii economice şi sociale ale României de azi.
Aceste măsuri sunt:
- Elaborarea unei politici industriale naţionale care să se bazeze pe următoarele cerinţe:
● eradicarea sistemului de coexistenţă a tehnologiilor de vârste diferite;
● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeană;
● redistribuirea activităţilor industriale;
● creşterea randamentelor industriale şi a calităţii produselor;
● stimularea investiţiilor străine în activităţi ce utilizează tehnologii de vârf;
● iniţierea şi dezvoltarea de nuclee şi centre de activităţi inovativ-antreprenoriale, ce utilizează capital intelectual şi financiar românesc sau mixt;
● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizează în redresarea industrială a României, în scopul diminuării importului şi creşterii exportului;
- Realizarea reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare în scopul de a restructura conexiunile dintre ştiinţă, tehnologie, economie şi societatea civilă, astfel, încât să fie lăsată piaţa să decidă distribuţia primară a resurselor CDI şi de a accelera comercializarea rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice.
Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI vor fi:
● Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare.
● Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică.
● Multiplicarea resurselor de finanţare a CDI şi perfecţionarea sistemului de finanţare.
● Schimbarea sistemului de management al unităţilor de CDI.
● Stimularea formării şi funcţionării organizaţiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării.
● Perfecţionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării.
● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI.
- Scopul fundamental al politicii industriale naţionale va fi implementarea rapidă a noilor concepte tehnologice, prin stimularea iniţiativelor organizaţionale referitoare la producţia materială, operaţii şi servicii. Obiectivele şi sarcinile politicii industriale naţionale vor fi:
● corectarea sistemului fiscal şi de taxe, precum şi a politicii de credite şi subvenţii destinate activităţilor tehnologice inovative din economie;
● optimizarea condiţiilor legale pentru înfiinţarea de noi forme organizaţionale (în cercetare, producţie, servicii), pentru facilitarea şi creşterea vitezei de reacţie la introducerea tehnologiilor noi;
● dezvoltarea sistemelor de reţele informatizate pentru achiziţia, procesarea şi accesarea datelor, în scopul amplificării sistemelor suport ale deciziei, incluzând un sistem pentru consultanţă tehnologică şi de marketing în folosul întreprinderilor;
● creşterea motivaţiei financiare a elaboratorilor şi aplicatorilor de tehnologii noi;
● reforma sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare;
● sprijinirea şi dezvoltarea organizaţiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;
● amplificarea cercetării tehnologice inventive de performanţă, prin creşterea sistematică a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;
● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologică inovativă, ale căror rezultate aduc profit în economie;
● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activităţile inovative din economie, în mod deosebit, în domeniul dezvoltării industriilor „high-tech”;
● restructurarea şi privatizarea entităţilor economice corelată cu includerea institutelor de cercetare tehnologică de profil în structura marilor agenţi economici de producţie sau a universităţilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare în comunitate, prin utilizarea sistemului educaţional la fiecare nivel. Programele educaţionale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor şi studenţilor pentru asimilarea cunoaşterii aplicabile în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice;
● dezvoltarea infrastructurilor şi a instituţiilor care sprijină activităţile tehnologice inovative şi conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare şi economie;
● dezvoltarea comerţului cu rezultatele cercetării ştiinţifice şi acordarea sprijinului pentru înfiinţarea şi dezvoltarea organizaţiilor de transfer tehnologic;
● dezvoltarea relaţiilor de cooperare ştiinţifică şi tehnologică cu străinătatea şi crearea condiţiilor optime (politice, juridice şi economice) favorabile investiţiilor cu capital străin şi importurilor / exporturilor de tehnologii.
Pentru realizarea acestor obiective şi sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale şi fiscale, precum şi alte instrumente care să asigure eficienţa practică a politicii industriale prefigurate.
În ceea ce priveşte instrumentele manageriale, este important să se creeze mecanismul de stimulare a formării de structuri manageriale de grup şi de gestionare profesioniste, care să preia conducerea unităţilor cu capital majoritar de stat, până la încheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultură. În ceea ce priveşte instrumentele fiscale, acestea ar vor fi:
● perfecţionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performanţei tehnologice să fie incluse în costurile beneficiilor obţinute;
● deducerea totală, din beneficiul ce face subiectul impozitării, a cheltuielilor pentru investiţii de capital în implementarea tehnologiilor noi, într-o perioadă mai mare de un an fiscal;
● scutire de impozit pentru persoanele fizice şi juridice creatoare de noi tehnologii şi, mai ales, de invenţii;
● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe şi de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.
Alte stimulente vor fi:
● asigurarea de garanţii entităţilor economice care contractează credite, pe termen mediu sau lung, cu bănci autohtone, cu condiţii prefertenţiale, dacă aceste credite urmează a se folosi la implenetarea tehnologiilor noi, mai ales la acelea rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare naţională;
● introducerea de noi reguli juridice şi instituţionale pentru stimularea aplicaţiilor productive bazate pe tehnologii noi, prin dezvoltarea fondurilor de capital de risc şi prin abilitarea băncilor comerciale pentru acordarea creditelor pe baza unui plan de afaceri sau garanţii morale şi nu numai pe baza garanţiilor materiale;
● asigurarea investiţiilor împotriva riscului în legătură cu implementarea noilor tehnologii;
● coordonarea politicii de acordare de licenţe cu politica ştiinţifică şi industrială, în domeniile economiei în care restructurarea şi dezvoltarea tehnologică sunt sprijinite cu mijloace bugetare;
● stimularea inventivităţii şi mărirea protecţiei inventatorilor, invenţiilor şi a legislaţiei muncii;
● dezvoltarea sistemului de cofinanţare din fonduri bugetare la implementarea noilor tehnologii selecţionate şi care au fost realizate cu participarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare;
● sprijinirea dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale cu profil de inovare şi acordarea de subvenţii pentru proiecte tehnologice inovative.
În acord cu o asemenea politică industrială naţională, se impun de urgenţă măsuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:
● realizarea în cadrul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică a unei baze de date, cu acces liber, care să cuprindă toate abordările tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entităţile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;
● analizarea periodică a corelaţiei reale dintre necesităţile societăţii româneşti şi obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI;
● creşterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitaţie publică în realizarea obiectivelor de interes comunitar;
● simplificarea metodologiei de participare la competiţia de proiecte, evaluarea urmând a fi efectuată pe baza ofertei ştiinţifice şi a planului de afaceri;
● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;
● eliminarea corupţiei din sistemul competiţiei publice de proiecte;
● restructurarea şi mărirea bugetului alocat cercetării, în scopul optimizării calităţii finanţării şi al simplificării operaţiunilor de decontare;
● inventarierea riguroasă a aparatelor şi dotărilor achiziţionate de entităţile de CDI, pentru transformarea acestora în baze cu utilizatori multipli;
● perfecţionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetării, prin amplificarea subvenţiei pentru publicaţii ştiinţifice şi editarea unui anuar al rezultatelor cercetării ştiinţifice din România;
Un mediu favorabil pentru aplicarea creativă a tehnologiilor influenţează pozitiv creşterea economică, securitatea naţională şi stabilitatea socială. Acest scop s-ar putea îndeplini prin stimularea şi promovarea atitudinilor favorabile tehnologiilor noi în comunitate şi printre entităţile economice. Pentru a schimba starea existentă de fapt, este necesar a se cataliza structurarea unor noi relaţii şi mecanisme ale comunităţii ştiinţifice, societăţii civile şi ale cooperării internaţionale pentru promovarea inovării şi stimularea excelenţei, pe baza unei reforme reale şi eficiente a sistemului CDI. Unul din instrumentele care susţine realizarea acestui scop îl reprezintă trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică. Astfel, agenda intelectuală a tematicii de cercetare se va realiza într-un context transdisciplinar şi va fi dirijată de relevanţa strategică. Prin tematica de cercetare se vor promova ştiinţa şi cercetarea-dezvoltarea, asociate cu inovarea, cu transferul tehnologic şi cu serviciile ştiinţifice, se va realiza asigurarea cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice, precum şi a calificării, elemente care vor susţine dezvoltarea prosperă prin tehnologie, protecţia mediului şi bunăstarea ţării şi a populaţiei. Un alt instrument îl reprezintă perfecţionarea sistemului de comunicare a rezultatelor cercetării. La ora actuală, în privinţa valorificării rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice, la nivelul agenţilor economici există confuzie, iar la nivelul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică nu exită o bază de date cu rezultatele cercetării obţinute prin finanţare publică şi care reprezintă proprietatea statului, ceea ce conduce la imposibilitatea valorificării acestor rezultate şi amplificării fondurilor alocate cercetării prin comercializarea rezultatelor cercetării. În plus, inexistenţa acestei baze de date conduce la paralelisme păguboase prin efectuarea aceloraşi cercetări de către colective şi organizaţii diferite, sau, mai grav, la refinanţarea unor proiecte care au mai fost plătite din fonduri publice. În urma efectuării auditul performanţei programelor de cercetare cuprinse în Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare, chiar Curtea de Conturi a României a constatat printre altele că promovarea şi diseminarea rezultatelor cercetării este deficitară. Odată cu finalizarea contractelor scade interesul pentru rezultat de către potenţialii beneficiari. Curtea de Conturi a României a constatat astfel că se impune promovarea la nivel naţional a rezultatelor cercetării prin publicitate accesibilă şi micilor producători. Neutilizarea rezultatelor cercetării, implicit neutilizarea acestora la scară industrială, conduce de fapt la irosirea banului public. În raportul Curţii de Conturi a României se mai constată că nu există interes pentru protejarea rezultatelor cercetării prin obţinerea de brevete, licenţe sau drepturi de autor, rezultatele cercetării nu sunt controlate şi evaluate la finalizarea proiectelor de cercetare şi se remarcă lipsa unui sistem informaţional centralizat, în care documentaţia ştiinţifică din toate domeniile şi din toate ţările să fie într-un loc accesibil. La nivel de autoritate de stat pentru domeniul cercetării - dezvoltrii – Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică are în principal atribuţii în elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale, asigurarea cadrului instituţional pentru aplicarea Strategiei naţionale, coordonarea la nivel naţional a politicilor guvernamentale, stimularea, susţinerea, dezvoltarea şi monitorizarea activităţii de cercetare - dezvoltare. Sistemul de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) existent în România nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită slăbiciunilor ar[tate mai sus. Dintre acestea, un factor puternic de perturbare a activităţii de cercetare îl reprezintă setul de criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI, care este în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură. Pentru a rezolva această situaţie anormală, propunem înfiinţarea Corpului Naţional al Evaluatorilor de proiecte CDI, ca entitate independentă. Rolul acestei noi instituţii ar urma să fie acela de a administra în numele statului licitaţiile de proiecte şi patrimoniul rezultatelor cercetării. Principalele atribuţii ale Corpului Naţional al Evaluatorilor de proiecte CDI ar putea fi:
- evaluarea independentă a proiectelor CDI finanţate din fonduri publice;
- elaborarea criteriilor de evaluare la licitaţia de proiecte CDI;
- analizarea periodică a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare;
- înregistrarea şi monitorizarea rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice;
- administrarea bazei de date cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România;
- editarea „Catalogului Anual cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România”;
- asigurarea subvenţiei publice alocate publicaţiilor ştiinţifice;
- crearea de site-uri ce cuprind realizările cercetării ultimilor zece ani;
- promovarea unui WEB – site de transfer tehnologic prin inteligenţă artificială.
- valorificarea cercetărilor efectuate de specialişti şi obţinerea de noi fonduri care să cofinanţeze alte noi cercetări ştiinţifice.
Pe baza acestor măsuri, cercetarea românească trebuie să devină şi furnizor de competenţă în economia naţională, pentru tehnologiile preluate şi perfecţionarea celor asimilate. În timp ce se asigură standarde înalte ale educaţiei şi inovării, cercetarea conduce la formarea acelor noi cercetători, de care este nevoie în sistemul de cercetare şi în întreaga societate românească. Cercetarea ne poate asigura rezultate concrete şi poate da un impuls puternic dezvoltării de noi produse româneşti. Fără cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezultă că cercetarea este esenţială pentru starea spirituală şi materială a naţiunii, în viitor. Cercetarea românească trebuie să fie o parte independentă şi semnificativă a cercetării mondiale. În acelaşi timp, cercetarea românească este o parte a culturii europene şi mondiale, iar România trebuie să-şi aducă contribuţia la asigurarea continuităţii acestei culturi.

Congresul Naţional al Cercetătorilor şi Inventatorilor din România

Noi proiecte la Uniunea Europeană

2008-12-05T06:06:00.000+02:00

Research on the flow of a biological liquid under variable intensity force fields, for destruction or multiplication of microorganisms and their isolation by membrane separation – BIOSTATE
ID 241411
IDEAS, Call ID: ERC-2009-StG_20081210
Project BIOSTATE proposes some interdisciplinary research concerning the flow of a biological liquid under a force field of variable intensity, with the purpose to destroy or multiply microorganisms. So, the project aims to develop the knowledge base in some specific topics of basic research, as physics and technological physics (including mathematical physics, non-linear phenomena), mathematics (mechanical mathematical models and field theory), chemistry and environment (food safety, drugs, environmental quality) and cross-border science topics (physical, chemical and biological processes modeling). Also, the project is focused on the secondary targets by promoting of original research and increasing the research capacity, with direct influence on international and national R&D programs, encouraging young researchers to remain in the R&D Romanian system, not leaving it or going abroad for working and studying. Project wishes to elaborate, develop and test a new conceptual physical and mathematical model, with applicative potential, for studying the flow of biological liquids inside strong force fields, by means of hypothesis verification and identification of key properties, especially in static electrical and ultrasound fields, at rest or in laminar flow, for destruction or multiplication of microorganisms, generating the laboratory procedure and validating the conceptual model. The research is interdisciplinary and belongs to cross-border knowledge acquirement process, relied to different aspects from biology, physics, medicine, mechanics, mathematics, by collecting, organizing and interpreting them. The selective references attached to the end of this section are relevant, the team proving to have good knowledge on the up to date contributions to the topic. It is remarkable the intention to create an improved methodology of study for the biological liquids flow and for modeling the corresponding physical processes. The specific objectives of the project are the following:
1. Critical analysis of the existing concepts, hypotheses formulation and checking and identification of key properties characterising the flow of biological liquids in strong force fields;
2. Exploratory research of some models for the flow processes mentioned above;
3. Elaboration of a procedure grounded on the effect of the flow of biological liquids in strong force fields (electrical and ultrasound), for microorganisms destruction or multiplication;
4. Elaboration and implementation of a laboratory methodology and testing the realised conceptual model;
5. Dissemination of the obtained results by publishing at national and international level. Along the time duration of the project, it will be published 8 scientific papers (2 ISI quoted) and a book.
The scientific and technical results of the project will be materialized in a critical analysis of the existing concepts, elaboration, development and testing of a conceptual physic-mathematical model with applicative relevance for the study of the flow process of the biological liquids inside strong force fields, by means of hypotheses formulation and testing and identification of key properties at rest and in laminar flow, for the purpose of microorganisms destroying or multiplying. As deliverables in different stages we will produce studies, papers, scientific reports, a book and other written materials. The methodology for research is in accordance with the objectives of the project. It consist in carrying out a comparative study of the existing theories, according to the actual stage of knowledge development, formulating a new complex physic-mathematical conceptual model and its validation by experimental procedure.
The theoretical and experimental researches will be focused on:
Mechanical effects:
- modification of the flow parameters (velocity distribution, volumetric flow);
- modification of the apparently viscosity;
- density modification.
Physical effects:
- modifications of the distributions of fields and force line spectrum;
- particles movement and preferential segregation;
- modification of electric permeability;
- modification of the ionic currents distribution.
Chemical effects:
- modification of chemical elements concentration;
- modification of pH.
Biological effects:
- microorganisms “getting to sleep”;
- lethal or bio - stimulating effects on microorganisms.

The roles of key team members:

Dr. BADEA CONSTANTIN DAN is the project manager and has the competence fields in the process engineering, biophysics, innovation and technological transfer.
Scientific title: Ph. D. in Medicine (Biophysics).
Dr. MARIN ALEXANDRU
Over the 25 years of activity after graduating the university studies, 23 of them being continuously spent in University Politehnica from Bucharest, it were successfully approached the following scientific and technical topics: 1. Rheology of the adhesives and solder pastes, specific for SMT applications (within scientific group REOROM, in cooperation with CETTI – UPB and the National Centre for Engineering Sciences with Complex Fluids –NCESCF); 2. Mechatronic Systems, analyze – synthesis, mathematical modeling, numerical simulations and experimental identification (within FLUIDAS, in cooperation with SAHPR, APTE and Research Centre for Energy and Environmental Protection from UPB); 3. Impact and environmental studies, energy efficiency and feasibility studies for power plants (hydro, thermal and nuclear), within the Research Centre for Energy and Environmental Protection from UPB; 4. Implementing an efficient management system in the field of university research activities, for the 38 Research Centers from UPB, to the Scientific and Technological Park from UPB and for the Technological Transfer activities for the applicative results obtained in research activities from UPB (within the DMACS – UPB, being its Director from 2002 and in the Business and Technological Incubator / CETTI – UPB, as its Director from 2005).
Dr. RAU ILEANA
Competence fields: Research activity of Dr. Ileana Rau covers the fields of synthesis and spectral characterization of complex combinations; adsorbing materials, applied IR spectroscopy, UV-VIS, RES and X ray diffraction measurements for structural characterisation of inorganic and argillaceous minerals; correlation composition – nano-particles / nano – drops for several systems by Dynamic Light Scattering; color and para-magnetic of some building materials in the class of colored chalks, cements and ceramic pigments characterization; intensified magnetic adsorption; environmental protection, chemical and physical bio-chemistry engineering; nonlinear optical techniques characterization; Z-scan, propagation loses; Thin films characterization: m – lines, UV-VIS spectroscopy, IR, optical dicroism.

Strengthening Research Capacity in the field of Colloidal Chemistry in view of Bionics and Biophysics Applications – COLLCHEM
ID 241435
Call ID: FP7-REGPOT-2009-1
The project is focused on applying the EU Action Plan regarding reinforcing measures for research capabilities of Convergence Regions on a specific case of a research center: the Research Center for Macromolecular Materials and Membranes (RCMMM) from Bucharest, Romania. This center aim at extending its research capabilities in the field of Colloidal Chemistry, with applications in Bionics and Biophysics, respectively the utilization of emulsions, micro emulsions and biopolymers to sterilization or cell multiplication, by using flow processes inside ultrasound and / or electrical fields. These topics have witnessed quite remarkable progress in recent years. The concept of the project is based on the realization of the FP7’s international dimension by establishing closer and enhanced research collaboration between RCMMM and selected research entities from the other EU Member State, with highly competent staff and outstanding results in the mentioned field.
The main project objectives include: organization of two-way mobility for the participants in the project team with the purpose of increasing the knowledge base, skills and experience of research staff, by means of training activities; reinforcement of the human potential, including recruitment of incoming experienced researchers, particularly as a means of encouraging the return of nationals having left the country; extending and upgrading existing specific equipment in RCMMM; knowledge transfer at national and international level; dissemination of knowledge and promotional activities.

AL doilea CONGRES al ASOCIAŢIEI CNCIR

2008-11-05T11:16:00.000+02:00

Aducem la cunoştinţă celor interesaţi de acest eveniment că, în conformitate cu prevederile statutare, Comitetul Director a hotărât ca cel de al II-lea Congres al Asociaţiei „Congresul Naţional al Cercetătorilor şi Inventatorilor din România” să aibă loc la Bucureşti, în perioada 11 – 12 decembrie 2008.
Congresul beneficiază de sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, sub egida căruia se va desfăşura, precum şi de capacităţile şi experienţa unor organizatori precum Federaţia Naţională a Lucrătorilor din Cercetare (FSLCPR), Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane din Bucureşti (CCMMM), Societatea Inventatorilor din România (SIR), Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie din Bucureşti (ICECHIM), Universitatea Politehnică Bucureşti şi alţii. Lucrările Congresului se vor desfăşura în sala de conferinţe a ICECHIM din Splaiul Independenţei nr. 202A, sector 6, Bucureşti (aflat în imediata vecinătate a sediului Asociaţiei CNCIR).Ne adresăm tuturor asociaţiilor cercetătorilor şi inventatorilor din România şi din Republica Moldova cu solicitarea de a-şi desemna fiecare, în funcţie de mărimea lor, unul, doi, până la trei delegaţi. Întrucât în programul Congresului este prevăzută şi desfăşurarea unei sesiuni ştiinţifice, precum şi o expoziţie cu invenţii, solicităm, de asemenea, respectivelor asociaţii să selecteze una, două, până la trei dintre cele mai valoroase lucrări şi invenţii realizate pe plan local. Atât listele oficiale cu delegaţii la Congres, cât şi lucrările ştiinţifice şi invenţiile (sub formă de postere) vor fi trimise fie prin poştă la sediul Asociaţiei din Splaiul Independenţei nr. 202B, sector 6, Bucureşti, fie în format electronic, prin e-mail, la adresele macromol@itcnet.ro şi inventica@itcnet.ro până la data de 20 noiembrie 2008. Cele mai valoroase lucrări ştiinţifice şi invenţii vor fi distinse cu medalia şi diploma CNCIR şi, împreună cu documentele Congresului, vor fi incluse într-un volum care va fi tipărit ulterior.
Menţionăm că organizatorii Congresului le vor asigura delegaţiilor, contra cost, toate facilităţile necesare – cazarea, masa şi biletele de tren sau de avion. Vă rugăm să ne confirmaţi participarea dvs. la Congres până la data de 30 noiembrie 2008. Pentru informaţii suplimentare ne puteţi contacta la telefoanele şi pe e-mail-ul CNCIR.

Vă dorim toate cele bune.

Dr. ing. Marin RADU

Preşedintele CNCIR

Dr. ing. Dan C. Badea

Vicepreşedintele CNCIR

Cercetare - O licitație trucată de ANCS.

2008-10-19T06:21:00.000+03:00

Către:

MINISTERUL EDUCAŢIEI , CERCETĂRII SI TINERETULUI
Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică
Bucureşti, Str. Mendeleev nr. 21-25, sector 1.

În calitate de ofertant, am depus, cu nr. 8043 / 06.10.2008, oferta completă pentru participarea la licitaţia pentru execuţia proiectului 3.2.3 - , „Dezvoltarea sistemului național de informare - documentare în știință și tehnologie – Politici specifice și instrumente de implementare”, în conformitate cu HG nr. 1266/2004 şi OMEdCT nr. 4938/30.07.2008. Prin afișarea rezultatelor pe WEB – site ANCS şi prin scrisoarea, ce ne-a fost adresată prin E-mail de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, ni s-a comunicat că oferta depusă de noi este „necâştigătoare”.
Faţă de decizia Autoritatăţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, aşa cum ne-a fost comunicată, formulăm următoarea

CONTESTAȚIE

Decizia Autoritatăţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, comunicată prin mijloacele amintite, este abuzivă şi nelegală. Având în vedere probele contestatorului, solicităm casarea acestei decizii şi reluarea procesului de evaluare a ofertelor depuse.

În fapt, cu opisul nr. 8043 / 06.10.2008, am depus oferta completă pentru participarea la licitaţia pentru execuţia proiectului 3.2.3 - , „Dezvoltarea sistemului national de informare-documentare in stiinta si tehnologie – Politici specifice si instrumente de implementare”, în conformitate cu HG nr. 1266 / 2004 şi OMEdCT nr. 4938 / 30.07.2008. Aşa cum prevede art. 5 (1), alin. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1266 din 13 august 2004 şi art. 18 (1), alin. b) din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006 (actualizată), privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, ANCS a organizat o licitaţie restrânsă, respectiv procedura care se desfăşoară în două etape distincte şi prin care numai candidaţii selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă sunt invitaţi să depună oferte pentru contracte a căror valoare este mai mare decât echivalentul în lei a 40.000 euro. Pentru atribuirea contractului de finanţare autoritatea contractantă avea obligația legală de a adresa invitaţia de a depune oferte unui număr de minimum 5 potenţiali contractori, care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în lege, pentru a se asigura o competiţie efectivă.
În lista scurtă au fost selectaţi următorii ofertanţi:
1. IPA SA, în consortiu.
2. INID, ca singur ofertant.
3. INCD Textile – Pielărie, în consorţiu.
4. Institutul IRECSON, ca singur ofertant.
5. INCD – ICI, ca singur ofertant.
6. S.C. CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A., ca singur ofertant.

În data de 14.10.2008, după ora 16,30 – ANCS a publicat rezultatele competitiei, după cum urmează:

- Oferta PP2 propusă de consorțiul INID-UEFISCSU-BCUB -ICI, punctaj:70,8 - Câştigător.

- Oferta PP1 propusă de CCMMM SA , Necâştigător.

- Oferta PP3 propusă de consorțiul INCDTP-IMNR-ICPE_CA-INMA-INSCC, Necâştigător.

Am putut constata că ofertanți care nu erau în lista scurtă (UEFISCSU-BCUB), sau care figurau ca unic ofertant (ICI) au aparut în lista finală într-un „consorţiu“, având coordonator INID, care a fost declarat câştigător. Astfel, s-au încălcat prevederile art. 46 (1) din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006, care stabileşte că “ofertantul nu are dreptul, dacă în documentaţia de atribuire nu se prevede altfel, ca în cadrul aceleiaşi proceduri:
a) să depună două sau mai multe candidaturi / oferte individuale şi / sau comune, sub sancţiunea excluderii din competiţie a tuturor candidaturilor / ofertelor în cauză;
b) să depună ofertă individuală / comună şi să fie nominalizat ca subcontractant în cadrul unei alte oferte, sub sancţiunea excluderii ofertei individuale sau, după caz, a celei în care este ofertant asociat”.
De asemenea au fost încălcate prevederile art. 81 (1), alin. b), din ordonanţa de urgenţă nr. 34 / 2006 care stabileşte că etapa de evaluare a ofertelor depuse se referă exclusiv la candidații selectați. Prin această acţiune a unora dintre ofertanţi şi altor ofertanți neincluşi în lista scurtă, însușită și acceptată de ANCS, au fost încălcate şi prevederile art. 66 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006, care stabileşte că „pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractanta are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură sa determine apariția unui conflict de interese și / sau manifestarea concurenței neloiale”. Deoarece ANCS a permis modificarea listei scurte în timpul procedurii de licitație și nu a informat competitorii, conform obligației sale legale, autoritatea contractantă a mai încălcat și prevederile art. 2, alin. (1) și (2) din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006.
ANCS a publicat punctajul obţinut de oferta INID, fără a preciza punctajul obţinut de oferta CCMMM SA şi nici nu a prezentat motivele respingerii acestei oferte, aşa cum obliga art. 207(2) din ordonanţa de urgenţă nr. 34 / 2006 care stabileşte că: “In cadrul comunicării prevazute la art. 206 alin. (2), autoritatea contractantă are obligația de a informa ofertanții / candidații, care au fost respinși sau a căror ofertă nu a fost declarată căștigătoare, asupra motivelor care au stat la baza deciziei respective, după cum urmează:
a) fiecărui candidat respins, motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere a candidaturii sale;
b) pentru fiecare ofertă respinsă, motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere, detaliindu-se argumentele în temeiul cărora oferta a fost considerată inacceptabilă şi/ sau neconformă, îndeosebi elementele ofertei care nu au corespuns cerinţelor de funcţionare şi performanţă prevăzute în caietul de sarcini;
c) fiecărui ofertant care a prezentat o ofertă acceptabilă şi conformă, prin urmare admisibilă, dar care nu a fost declarată câştigătoare, caracteristicile şi avantajele relative ale ofertei / ofertelor câştigătoare în raport cu oferta sa, numele ofertantului căruia urmează să i se atribuie contractul de achiziţie publică sau, după caz, ale ofertanţilor cu care urmează să se încheie un acord-cadru”.
În consecinţă, în scopul stabilirii măsurilor ce le vom lua în continuare, vă solicităm în condiţiile legii prezentarea punctajului şi a argumentelor în temeiul cărora oferta a fost considerată inacceptabilă şi / sau neconformă, îndeosebi elementele ofertei care nu au corespuns cerinţelor de funcţionare şi performanţă prevăzute în caietul de sarcini. Menţionăm că am remarcat că punctajul atribuit ofertei INID este relativ mic, ceea ce denotă existenţa unor slăbiciuni în oferta tehnică şi financiară, care nu reprezintă garanţia realizării în condiţii optime a proiectului sectorial. Această situație anormală ar putea fi rezolvată în mod legal și prin decizia autorității contractante de a diviza contractul de achiziție, în avantajul consolidării colectivului de realizare a proiectului, consolidare care se poate asigura prin aportul ofertei depuse de CCMMM SA.
Faţă de cele prezentate, vă rugăm a relua procesul de evaluare a ofertelor depuse, de a reface procedurile stabilite de lege şi de a publica noua listă cu rezultatele licitaţiei.

În drept, ne întemeiem contestaţia pe prevederile art. 255 (1) din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 19 aprilie 2006(actualizată), ale H.G. nr. 1266 / 2004 şi ale O.M.Ed.C.T. nr. 4938/30.07.2008.

DIRECTOR GENERAL

Dr. Ing. Radu Marin

DIRECTOR PROIECT

Dr. ing. Dan C. Badea

Un nou proiect de strategie

2008-08-28T07:04:00.000+03:00

Denumirea proiectului: Dezvoltarea sistemului național de informare-documentare în știință și tehnologie – Politici specifice și instrumente de implementare – INFODOC.

Programul PNCDI: Planul sectorial de cercetare – dezvoltare al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică
Bugetul proiectului: 1.500.000 lei.
Director de proiect: Dr. ing. Dan C. Badea.

Rezumat:

Proiectul propune realizarea de cercetări multidisciplinare pentru elaborarea strategiei naționale de informare și documentare în știință și tehnologie, în armonie cu tendințele pe plan european și procesul de dezvoltare a societății informaționale în era digitală. Proiectul se încadrează în obiectivul general al planului sectorial, prin aceea că asigură servicii ştiinţifice şi expertiză pentru dezvoltarea capacităţii Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică de a elabora, implementa şi evalua politici, strategii şi programe la nivel naţional în domeniul cercetării, dezvoltării, inovării. Prin aceste servicii si expertiză, proiectul urmăreşte dezvoltarea capacităţii Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică de a fundamenta, elabora, actualiza şi comunica politici, strategii şi programe, pe baza elaborării unui document programatic care să prefigureze viitoarea strategie naţională de informare și documentare în știință și tehnologie. Încadrându-se în tematica de cercetare sectorială PS 3.2.5, proiectul va avea ca bază de plecare diagnoza situaţiei actuale a sistemului naţional de informare și documentare în știință și tehnologie din România, luând în considerare necesitatea afirmării şi integrării cercetării din România în cercetarea europeană şi mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, problemele propuse spre rezolvare se referă la aspectele ştiinţifice, tehnice, organizatorice, de activitate, financiare şi manageriale. Proiectul este relevant şi prin aceea că va structura noi politici în vederea elaborării strategiei nationale de informare și documentare în știință și tehnologie, bazată pe elementele unei planificări strategice. Proiectul va rezolva problematici privind fundamentarea politicilor si elaborarea strategiei nationale de informare-documentare și comunicare în știință și tehnologie. Totodată, proiectul va conduce către realizarea unui nou sistem național de informare-documentare pentru accesarea și utilizarea fondului național de literatură și rezultate în știință și tehnologie. Proiectul mai este relevant şi prin aceea că îşi propune studiul impactului activităților de informare-documentare și comunicare asupra rezultatelor cercetării în mediul academic, industrie, economie şi crearea unui sistem național de instruire în utilizarea resurselor electronice de informare-documentare și comunicare în știință și tehnologie. Valorificarea / diseminarea rezultatelor proiectului se va face prin publicarea a cel puțin a 8 articole științifice, din care 2 cotate ISI și a unei cărți, prin punerea în funcţiune a paginii WEB a proiectului şi prin organizarea unui simpozion pentru dezbaterea publică la scară naţională a rezultatelor. Potenţialii benefiari sunt ANCS, autorităţile publice şi private din domeniul CDI, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale implicate în CDI.