Proiectul ROMDIA

Titlul complet al propunerii si acronimul: VALORIFICAREA UNEI TEHNOLOGII NECONVENTIONALE DE INALTA PERFORMANTA, IN VEDEREA REALIZARII DIALIZORULUI ROMANESC (ROMDIA)
I. DESCRIEREA PROPUNERII DE PROIECT
Obiectivul general al proiectului – obtinerea dializorului romanesc pornind de la valorificarea tehnologiei de obtinere a membranelor hollow -fiber de hemodializa - se inscrie in obiectivele Modulului I, dezvoltarea de tehnologie - in domeniul sanatatii, domeniu promovat si in cadrul programului CDT Cadru al Uniunii Europene pe perioada 2007-2013. Prin obiectivul sau, proiectul este in conformitate cu obiectivul general al programului privind cresterea capacitatii de inovare, dezvoltare tehnologica si asimilarea in productie a rezultatelor cercetarii.
Pe plan international sunt putine firme producatoare de dializoare, iar dintre acestea si mai putine sunt cele care produc si setul de membrane hollow-fiber pentru echiparea dializoarelor (Fresenius, Sartorius -Germania), fapt ce determina si monopolul pietei de desfacere a acestora. Cererea de dializoare pe piata mondiala (dar si in Romania) este in crestere accentuata, datorita numarului tot mai mare de bolnavi, fapt ce determina si comercializarea lor la un pret foarte mare. Din motive strategice si economice (hemodializa este unul dintre cele mai costisitoare tratamente), iar firmele producatoare nu au publicat date privind tehnologiile de fabricatie si testare a dializoarelor.
Filtrul utilizat in hemodializa renala reprezinta componenta cea mai scumpa si este de unica folosinta intr-o operatie de dializa. Un bolnav in tratament utilizeaza intr-un an minimum 156 de filtre, iar perioada tratamentului medical poate dura mai mult de 15 ani.
Pe de alta parte, aceasta componenta se produce doar in cateva tari: Germania, Japonia, USA aplicandu-se tehnologii de varf din domeniul chimiei si prelucrarilor in mecanica fina.
In momentul de fata, dializoarele se importa cu preponderenta din Germania – firma Fresenius, pentru un numar de peste 5.000 bolnavi tratati in 72 de centre din Romania pentru care sunt necesare peste 800.000 de filtre/an, la un pret mediu de 200-250 USD/buc., ceea ce implica un efort national de cca. 200 milioane USD.
In abordarea proiectului s-a pornit de la :
- situatia din Romania unde procedura de dializa renala se realizeaza in centre de dializa organizate in cadrul spitalelor municipale si orasenesti sub asistenta personalului medical specializat in domeniu. Unui bolnav de insuficienta renala cronica i se aplica anual circa 150 de proceduri de dializa. Asa se explica faptul ca numarul mediu al bolnavilor tratati simultan intr-un centru de dializa este relativ mare, respectiv, cuprins intre 10 si 30 de pacienti sau mai multi, tratati simultan. Aceasta situatie presupune un efort bugetar crescut pentru sanatate, Romania fiind, ca si in cazul majoritatii tarilor, importator de dializoare
- cercetarile privind obtinerea fibrelor de dializa care s-au finalizat in anul 2005 de catre partenerul SC CCMMM SA si rezultatele cercetarii (Tehnologia de preparare a membranelor de hemodializa tip hollow-fiber -capilare- si instalatia de obtinere a fibrelor pentru echiparea dializorului- la pret de trei ori mai mic decat cele importate) care au fost transferate la SC MD AGRICOLA SRL, societate care in prezent doreste extinderea cercetarilor in scopul fabricarii dializoarelor echipate cu fibrele obtinute (la un pret de cost de cca. 3 ori mai mic fata de cele ale producatorilor consacrati) si la un nivel de calitate similar cu cel al furnizorilor externi (Germania, Japonia, USA);
- inexistenta pe plan national a altor producatori si a altor unitati de CD cu preocupari in domeniul abordat precum si posibilitatea transferul acestei cercetari spre utilizatori (spitale, centre de hemodializa), asigura eficienta din punct de vedere economic si social.
Conform Planului de afaceri elaborat de coordonatorul de proiect, in care s-a luat in calcul si faptul ca anual apar cel putin 60-70 de cazuri noi de bolnavi cu disfunctii renale la milionul de locuitori se estimeaza o evolutie a cererii anuale de filtre de dializa dupa cum urmeaza:
· 2008 -numar necesar de filtre, peste 1.000.000;
· 2009 - numar necesar de filtre, peste 1.200.000;
· 2010 - numar necesar de filtre, peste 1.500.000.
Plecand de la dinamica necesarului de filtre pe piata interna si capacitatea liniei tehnologice propusa in prezentul proiect de 45.000 de seturi de filtre/an, adica se preconizeaza o acoperire de cca. 6,1% din necesarul piatei interne.
Investitia de pornire care se va realiza de catre coordonatorul de proiect cuprinde: modul de productie in care se include: utiliajele si instalatiile de productie; aparatura de masura si control pe flux; materii, materiale si consumabile pentru pornire, laboratoare, birouri, studii, proiecte si autorizari.
Activitatile de productie si comercializare implicate de proiect vor fi conduse de un coordonator asistat in activitatea de comercializare de un specialist in marketing.
Avand in vedere aceste aspecte se considera oportuna continuarea cercetarii pentru definitivarea dializorului si testarea toxicologica, a biocompatibilitatii si clinica a acestuia.
Proiectul propus este de tip P-CDI si va fi realizat intr-o perioada de 24 de luni, de catre parteneri cu preocupari in domeniul tematicii proiectului. Avand in vedere noutatea si importanta tematicii propuse, atat conducatorul de project, cat si partenerii la proiect vor participa cu specialisti si baza materiala necesara pentru realizarea obiectivelor propuse in cadrul proiectului iar coordonatorul va suporta 30% din costurile eligibile ale proiectului.
Experienta acumulata in programele de cercetare a partenerilor la proiect (fac parte si din reteaua de cercetare constituita pentru obtinerea fibrelor pentru echiparea dializorului), personalul specializat in domeniile conexe celui abordat, precum si competenta directorului de proiect contribuie de asemenea la realizarea obiectivului propus in proiect.
Astfel vor fi implicati specialisti din diferite domenii (chimie, fizica, medicina, management, marketing etc). apartinand atat coordonatorului de proiect cat si partenerilor la proiect, dupa cum urmeaza:
- 2-doctori specialisti in chimie respectiv in mecanica, 2-doctoranzi (in chimie si mecanica), 1 economist – SC MD AGRICOLA SRL;
- 4-doctori( chimie, fizica, biochimie, mecanica), 2-doctoranzi (mecanica), 2 economisti, 3 alte functii (operatori PC,relatii publice)- SC CCMMM SA;
-3 medici primari medicina interna si nefrologie, profesori universitari si doctor in medicina, 1 doctorand nefrologie, - 6 asistenti univ in medicina, 2 medici primari, 1 biolog, 1 cercetator stiintific gradul I in medicina interna, 6 asistenti medicali, 1 laborant determinari fizico-chimice -Spitalul Clinic Fundeni.
Pentru atingerea obiectivului general al proiectului se propune realizarea urmatoarelor urmatoarelor obiective specifice:
v Studiul tehnologiilor de obtinere a dializorului;
v Elaborarea metodei de laborator pentru obtinerea dializorului si proiectarea modelului experimental de dializor;
v Realizarea tehnologiei de laborator de obtinere a dializorului. Obtinerea membranelor de hemodializa si a dializorului;
v Elaborarea manualului de prezentare a tehnologiei de obtinere a dializorului;
v Demonstrarea utilitatii solutiei prin experimentari de biocompatibilitate a membranelor si dializorului;
v Elaborarea studiului de piata;
v Elaborarea tehnologiei pilot de obtinere a dializorului;
v Proiectarea instalatiei pilot de obtinere a dializorului;
v Realizarea si experimentarea instalatiei pilot. Testarea in conditii de laborator si clinice a dializorului;
v Elaborarea documentatiei tehnice de obtinere a dializorului.
v Transferul tehnologiei si instalatiei de obtinere a dializorului catre agentul economic
v Diseminarea rezultatelor obtinute
v Raport al agentului economic beneficiar asupra efectelor economice obtinute ca urmare a utilizarii tehnologiei-la 12 luni de la finalizarea proiectului
In prezentarea proiectului se porneste de la procedura de hemodializa in care se utilizeaza ca principal element un filtru prevazut cu membrane hollow-fiber polimerice prin care circula sangele si care au rolul de a separa componentele toxice (ureee, creatinina, acid uric etc.) de cele utile prin difuzie si ultrafiltrare pe baza diferentei de masa moleculara (trec prin porii membranei molecule cu M 60-480.000 D). In cadrul acestui proces, sangele pacientului este recircirculat continuu cu ajutorul unei pompe printr-un circuit extracorporeal alcatuit dintr-un sistem de tuburi (linii de dializa) si dializor. In compartimentul dializantului circula permanent, in contracurent cu sangele bolnavului, lichidul de dializa, care are o compozitie electrolitica similara cu a plasmei. Pe durata sedintei de dializa au loc schimburi de substante intre cele doua compartimente, in urma carora are loc eliminarea produsilor de catabolism si imbunatatirea statusului hidric, electrolitic si acidobazic al pacientului. Procesele fizico-chimice cele mai importante care se petrec la nivelul membranei semipermeabile in timpul hemodializei sunt: difuziunea si ultrafiltrarea. Mentinerea hipocoagulabilitatii sangelui pe durata sedintei de dializa (pentru a preveni coagularea sangelui in contact cu circuitul extra-corporeal) se realizeaza prin administrarea de substante anti-coagulante.
Dializoarul realizat va fi in configuratie capilara datorita urmatoarelor avantaje: raport volum /suprafata cel mai mare,volum de umplere deosebit de mic ( <90ml>20 ml/mmHg/ora
o permeabilitate moderata pentru Kuf intre 11-19ml/mmHg/ora.
Dializorul ce va fi realizat conform propunerii de proiect este constituit din:
- corp din polistiren transparent
- 2 capace
- membrana de dializa, cu suprafata filtranta 0,5 –1 m2.
Corpul este prevazut la capete cu doua filete, cu lungimea este de 260 de mm si diametrul exterior de 51 mm. Corpul va fi prevazut cu doua intrari de circulatie a lichidului dializant cu degajari speciale pe exterior care sa cupleze dializorul in instalatia de dializa. Corpul este deasemenea prevazut cu fante speciale pentru introducerea liantului de fixare a membranei. Membrana de dializa ce se va utiliza la realizarea dializorului provine din instalatia detinuta de coordonatorul de proiect si vor fi realizate din polisulfona si poliacrilonitril.
Dupa realizarea dializorului acesta va fi testat din punct de vedere functional, toxicologic, biocompatibilitate prin urmatoarele caracteristici:
1. Clearance – capacitatea crescuta de epurare a substantelor prin asigurarea unei capacitati maxime de epurare a substantelor azotate si a electrolitilor din sange pentru o durata cat mai mica a tratamentului. Pentru dializoare se determina clearance-urile urmatoarelor substante: uree, creatinina, vitamina B12 si fosfati.
2. Rata ultrafiltrarii - reprezinta cantitatea de ultrafiltrat, exprimata in ml/h, in conditiile unei presiuni transmembranare de 1mm Hg.
3. Pierderea redusa a componentelor vitale din sange prin membrana de dializa, care se realizeaza prin selectivitatea membranei; aceasta asigura o permeabilitate redusa pentru proteine si o serie de vitamine si este impermeabila pentru elementele figurate ale sangelui.
4. Pierderea minima de sange in dializor depinde atat de tipul tehnic al compartimentului sanguin si de materialele folosite la construirea acestuia, cat si deheparinizarea si de metoda de spalare retrograda a dializorului.
5. Biocompatibilitatea dializorului cu sangele este importanta pentru evitarea reactiilor ireversibile si este determinata de tipurile de materiale din care este realizata membrana.
6. Volumul sanguin minim este o caracteristica a dializei prin care se urmareste prezenta unui volum adecvat de sange in circuitul extracorporal in vederea evitarii semnelor de anemie cronica prin fenomenul “furt sanguin”.
7. Sterilizarea dializorului pentru asigurarea sigurantei pacientilor in timpul dializei.
8. Costul dializorului va fi luat in considerare pentru alegerea intre dializoare cu performante comparabile din punctul de vedere al eficientei dializei si asigurarii conditiilor de siguranta maxima pentru pacient.
Testele de biocompatibilitate se vor efectua pentru materiile prime, membrane si dializoare.
Testele de evaluare a biocompatibilitatii membranei dializorului includ analize efectuate inaintea, in timpul si la sfarsitul sedintei de hemodializa:
Toate aceste teste se vor efectua in laboratoare specializate de hemodializa din cadrul UMF „Carol Davila”- Sectia de la Spitalul Fundeni (P2), care detin aparatura si are competenta in efectuarea acestor teste.
- numaratoarea elementelor figurate sanguine: hematii, leucocite (PMN, subseturi limfocitare, monocite), trombocite
- fractiuni ale complementului: C3a, C5a
- factori ai coagularii: factor Xa, PDF, DDi, LA
- teste de inflamatie: CRP, homocisteina
- alte citokine proinflamatorii: IL1beta, IL6, IL2-receptori, TNFalfa
- teste de degranulare a PMN: elastaza, lactoferina
- alte teste imunologice: imunoglobuline IgA, IgM, IgG, IgE.
Metodele, tehnicile si dotarea partenerilor la proiect, precum si achizitiile propuse pentru atingerea obiectivului sunt in concordanta cu normativele internationale in domeniu iar aparatura ce va fi utilizata in testari este prezentata in Lista de echipamente a ofertei de proiect.
Dializoarele folosite in lucrarile experimentale pentru testarea clinica vor fi sterilizate.
In urma acestor teste se va stabili performanta dializorului romanesc si agentului economic va elabora un Raport asupra efectelor economice obtinute ca urmare a utilizarii tehnologiei-la 12 luni de la finalizarea proiectului
Astfel proiectul va fi realizat dupa urmatorul plan
In anul 2007
Etapa I: Studiul tehnologiilor de obtinere a dializorului. Elaborarea metodei de laborator pentru obtinerea dializorului si proiectarea modelului experimental de dializor. Realizarea pagina web.
Termen: 15.12.2007
Elemente de monitorizare: Raport de cercetare, Specificatie de realizare, Pag. web
Rezultate: Studiu, metoda.
Activitate I.1 Studiul tehnologiilor de obtinere a dializorului (P1)
Activitate I.2 Elaborarea metodei de laborator pentru obtinerea dializorului si proiectarea modelului experimental de dializor (P1)
Activitate I.3 Realizarea pagina web (P1)
In anul 2008
Etapa II. Realizarea tehnologiei de laborator de obtinere a dializorului. Obtinerea membranelor de hemodializa si a dializorului. Elaborarea manualului de prezentare a tehnologiei de obtinere a dializorului. Demonstrarea utilitatii solutiei prin experimentari de biocompatibilitate a membranelor si dializorului. Actualizare pagina web si comunicare.
Termen: 15.06.2008
Elemente de monitorizare: Procedura de laborator, buletin de analiza, lot de test, manual de prezentare, raport de demonstrare, pagina web
Rezultate: Model, membrana, dializor, manual de prezentare, raport de demonstrare, pagina web
Activitatea II.1 Realizarea tehnologiei de laborator de obtinere a dializorului (P1)
Activitatea II.2 Obtinerea membranelor de hemodializa (CO)
Activitatea II.3 Obtinerea dializorului (P1)
Activitatea II.4 Elaborarea manualului de prezentare a tehnologiei de obtinere a dializorului (P1)
Activitatea II.5 Demonstrarea utilitatii solutiei prin experimentari de biocompatibilitate a membranelor si dializorului (P2)
Activitatea II.6 . Actualizare pagina web si comunicare (P1)
In anul 2009
Etapa III Elaborarea studiului de piata. Elaborarea tehnologiei pilot de obtinere a dializorului. Proiectarea instalatie pilot. Comunicare.
Termen: 15.01.2009
Elemente de monitorizare: Studiu de piata, specificatie tehnica, proiect, comunicare.
Rezultate: Studiu de piata, specificatie tehnica, proiect, comunicare.
Activitatea III.1 Elaborarea studiului de piata (P1)
Activitatea III.2 Elaborarea tehnologiei pilot de obtinere a dializorului (P1)
Activitatea III.3 Proiectarea instalatie pilot. (CO, P1)
Activitatea III.4 Comunicare (P1)
Etapa IV Realizarea si experimentarea instalatiei pilot. Testarea in conditii de laborator si clinice a dializorului. Masa rotunda
Termen: 01.07.2009
Elemente de monitorizare: Instalatie pilot, raport de experimentare, buletine de testare, comunicare.
Rezultate: Instalatie pilot, raport de experimentare, buletine de testare, comunicare.
Activitatea IV.1 Realizarea instalatiei pilot (CO, P1)
Activitatea IV.2 Experimentarea instalatiei pilot (CO, P1)
Activitatea IV.3 Testarea in conditii de laborator si clinice a dializorului (P2)
Activitatea IV.4 Masa rotunda (P1)
Etapa V. Elaborarea documentatiei tehnice de obtinere a dializorului. Transferul tehnologiei si instalatiei de obtinere a dializorului catre agentul economic. Articol si comunicare.
Raport al agentului economic beneficiar asupra efectelor economice obtinute ca urmare a utilizarii tehnologiei-la 12 luni de la finalizarea proiectului.
Termen: 15.09.2009
Elemente de monitorizare: Documentatie tehnica, Documente de transfer, articol si comunicare.
Rezultate:. Documentatie tehnica, Documente de transfer, articol si comunicare
Activitatea V.1 Elaborarea documentatiei tehnice de obtinere a dializorului (P1)
Activitatea V2.Transferul tehnologiei si instalatiei de obtinere a dializorului catre agentul economic (P1)
Activitatea V.3 Articol si comunicare ( P1)
Activitatea V.4 Raport al agentului economic beneficiar asupra efectelor economice obtinute ca urmare a utilizarii tehnologiei-la 12 luni de la finalizarea proiectului.
Modul de alocare si utilizare a resurselor umane si financiare este prezentat conform cu etapele propuse in planul de realizare.
Realizarea dializorului si testarea toxicologica si clinica a biocompatibilitatii acestuia se va derula pe parcursul etapelor proiectului si presupune urmatoarele:
- implicarea intregului personal participant la proiect
- achizitionarea de materii prime si materiale:
- polimeri, solventi, aditivi, reactivi chimici, reactivi pentru teste toxicologice si de biocompatibilitate, componente periferice pentru aparatura si echipamente de testare;
- achizitionata/realizata o linie de asamblare-verificare a dializorului si diverse materii prime si materiale pentru obtinerea dializorului.Sansele de succes ale proiectului sunt maxime, avand in vedere atat experienta si profesionalismul inalt al specialistilor si partenerilor, gradul ridicat de eligibilitate al acestora, dotarea materiala, cat si cererea existenta pe piata pentru produsele propuse de proiect.
II. CARACTERIZAREA PROPUNERII DE PROIECT
1. RELEVANTA PROIECTULUI
Pornind de la o realizare performanta in domeniul cercetarilor avansate – tehnologie de obtinere a membranelor hollow-fiber de hemodializa din polisulfona si poliacrilonitril – tehnologie care a fost transferata in mediul economic si social cu implicatii pozitive asupra sanatatii populatiei si a resurselor bugetare, se justifica viabilitatea si sansele de succes ale acestui proiect.
Relevante pentru sustinerea si justificarea proiectului sunt:
· detinerea de catre conducatorul de proiect a tehnologiei de preparare a membranelor hollow- fiber de hemodializa din polisulfona si poliacrilonitril;
· abordarea unor directii de cercetare din domeniul sanatatii cuprins in aria promovata de PC 7, de o mare complexitate din punct de vedere stiintific, tehnic si interdisciplinar;
· experienta specialistilor implicati si a dotarilor din cadrul unitatilor partenere.
Datorita detinerii tehnologiei de obtinere a membranelor hollow- fiber de hemodializa, prin realizarea dializorului se prevede o crestere a performantei cercetarii stiintifice si tehnice cu impact economic si social in domeniul sanatatii. Abordand o tema de sanatate, intr-un subdomeniu al acesteia -insuficienta renala- care cunoaste o crestere alarmanta a numarului de bolnavi, proiectul va genera si va pune la dispozitia serviciilor medicale si o suma de functii de potentare a asistentei medicale, atat in plan national, cat si in plan international, cu consecinta directa: imbunatatirea vietii si a potentialului uman creativ. Tema proiectului a fost analizata pe o perioada de cel putin 3 ani, perioada in care s-au efectuat si cercetari privind elaborarea de noi tehnologii pentru obtinerea membranelor hollow - fiber pentru dializoare, componenta functionala cea mai importanta a filtrului de dializa renala. In aceasta perioada s-au monitorizat foarte atent toate aspectele procesului de dializa, conturandu-se in final tema acestui proiect. In acelasi timp, rezultatele cercetarii in domeniul proiectului au constituit subiectul unor articole, comunicari la Salonul International de Inventii de la Geneva, unde a obtinut o medalie de aur si Premiul de Excelenta din partea Federatiei Ruse in aprilie 2004, la Salonul International de Inventica al Romaniei, organizat la Iasi, unde a obtinut Marele Premiu al Juriului International in mai 2004, la Salonul International de Inventii organizat de Federatia Inventatorilor din Franta, unde a obtinut Marele Premiu al Salonului – Premiul Parlamentului European in decembrie 2004, la Salonul International de Inventii – Moscova, unde a obtinut Premiul Special al Juriului International si al oficiului de Marci in anul 2005, Premiul Ministerului Educatiei si Cercetarii – Ecoinvent 2005.Prin realizarea dializoarelor in tara, preturile se vor consolida la o valoare inferioara concurentei externe cu circa 40-50%, cu urmatoarele consecinte: reducerea costurilor pe pacient dializat, echilibrarea balantei comerciale nationale, castigarea unui segment din piata interna cu posibilitati de dezvoltare a pietei in Europa de Est. Avand in vedere ca numarul bolnavilor care au nevoie de dializa renala este cu mult mai mare decat posibilitatile reale, avantajele prezentate anterior faciliteaza accesul la tratament al unui numar mai mare de bolnavi.
2. POTENTIALUL TEHNIC AL PROIECTULUI
2.1. Caracterul multidisciplinar al activitatilor planificate
Realizarea consortiului prin reunirea unui agent economic a unui institut de CD si a unei universitati, asigura succesul si viabilitatea proiectului prin specializari si dotari complementare.
Partenerii la proiect vor participa la realizarea planului de proiectului, cu intentia clara de a oferi experinta si excelenta in procesul de cercetare dar si pentru a dezvolta colaborarea din reteaua constituita.
Fiecare partener va furniza conditii de aplicare tipice pentru o validare a rezultatelor cercetarii pentru a asigura minimalizarea riscurilor de esuare a solutiilor care includ si baza necesara exploatarii.
Partenerii la proiect au referinte diverse si complementare pentru abordarea multidisciplinara (chimie, proiectare, mecanica fina, inginerie, medicina , chimie analitica, IT, fizica) implicata de obiectivul proiectului.
Calitatea echipei depinde atat de calitatile personale ale fiecarui membru, cat si de existenta unei interfete si afinitati intre toti membri. Colectivul care urmeaza sa lucreze la proiect s-a format si consolidat in timpul realizarii altor proiecte de cercetare anterioare.
2.2. Gradul de originalitate al variantelor, metodelor propuse in realizarea proiectului
Obiectivul general al proiectului este realizarea dializorului romanesc prin valorificarea tehnologiei neconventionale de inalta performanta de obtinere a membranelor de hemodializa, elementul principal al dializorului. Prin obiectivul general, proiectul este in conformitate cu obiectivul general al programului privind valorificarea optima a potentialului stiitific si tehnologic romanesc de inalt nivel si difuzarea rezultatelor catre mediul economic si social. Prin parteneriatul stabilit pentru realizarea proiectului se asigura competenta stiintifica, tehnica si dotarile necesare pentru producerea si testarea dializorului.
Comparand caracteristicile membranelor realizate in tara cu cele ale membranelor de tip Fresenius se constata ca valorile acestora se incadreaza in limitele admise pentru hemodializa: DE - diametrul exterior = 200-300 mm; GP - grosimea peretelui = 16-29 mm; R = 3 -10 nm.
Varianta propusa pentru obtinerea dializorului parcurge urmatoarele faze in fluxul tehnologic:
· introducerea cu ajutorul unui tub a manunchiului de membrane in corpul dializorului;
· fixarea fibrelor in capetele corpului dializorului cu un adeziv compatibil cu domeniul medical;
· finisarea capetelor manunchiului de fibre prin prelucrare frontala cu ajutorul unui dispozitiv special;
· montarea capacelor si verificarea functionalitatii dializorului ;
· verificarea etanseitatii;
· ambalare dializor si sterilizare cu radiatii gama.
2.3. Complexitatea produsului / tehnologiei / serviciului
Dializorul ce va fi realizat va intruni o serie de conditii, care sa il apropie cat mai mult, din punct de vedere tehnic si medical, de performantele rinichiului natural. Aprecierea acestor conditii este subiectiva si difera de la un pacient la altul; de aceea un dializor poate fi considerat optim, nu ideal. Practic, alegerea dializorului presupune asigurarea unui echilibru intre eficacitatea tratamentului si costul sau.
Prin realizarea obiectivului proiectului se preconizeaza :
- obtinerea unui produs nou (dializor cu membrane produse in tara), performant in domeniul tehnologiilor avansate pentru centrele de hemodializa din spitale;
- cresterea calitatii si performantelor cercetarilor in domeniul medical;
- valorificarea si transferul unui produs nou si performant in domeniul medical
- crearea de noi locuri de munca;
- specializarea de personal in operarea unor instalatii complexe de inalta performanta;
- cresterea competitivitatii intreprinderilor mici
2.4. Masura in care sunt respectate reglementa­ri­lor si standardelor U. E. corespunzatoare (calitate, mediu, risc etc.).
Sansele de succes ale proiectului sunt maxime, avand in vedere atat experienta si profesionalismul inalt al specialistilor si partenerilor, gradul ridicat de eligibilitate al acestora, dotarea materiala, cat si cererea existenta pe piata pentru produsele propuse de proiect.
Totusi, abordarea acestui proiect presupune asumarea unor riscuri, cum ar fi:
▪ riscuri externe previzibile: catastrofe naturale, evenimente politice, miscari sociale, schimbari ale legislatiei;
▪ riscuri legate de problemele interne: intarzieri de realizare, depasirea cheltuielilor, aparitia de situatii conflictuale intre membrii echipei;
▪ riscuri legate de incidente tehnice, datorate tehnologiilor utilizate, calitatii si inexactitatii studiilor;
Tratarea riscurilor parcurge mai multe cai, simultan sau succesiv, dupa caz: unele riscuri pot conduce la modificarea obiectivelor proiectului in planul costurilor, termenelor de livrare sau calitatii. Altele impun adoptarea unei marje de siguranta sau modificarea organizatorica: o glisare a termenelor, o revedere a sarcinilor, un control mai riguros al bugetului etc.
Coordonatorul proiectului va face apel la principiile managementului riscului, care vizeaza identificarea preventiva, sistematica si periodica a tuturor problemelor ce pot avea repercusiuni asupra proiectului. Toate evenimentele si efectele lor asupra proiectului vor fi analizate, din momentul in care se banuieste posibilitatea manifestarii lor, pentru a pregati solutia cea mai potrivita.
Dializorul realizat va fi verificat din punct de vedere al calitatii prin teste de functionalitate si toxicologice ale urmatoarelor caracteristici: clearance, rata ultrafiltrarii, pierderea redusa a componentelor vitale din sange, pierderea minima de sange, biocompatibilitatea, volumul sanguin minim, sterilizarea dializorului si costul dializorului (va fi luat in considerare pentru alegerea intre dializoare cu performante comparabile din punctul de vedere al eficientei dializei si asigurarii conditiilor de siguranta maxima pentru pacient).
Dupa realizarea dializorului se vor efectua teste toxicologice, de biocompatibilitate si clinice pentru stabilirea performantelor acestuia comparativ cu rinichiul natural.
Toate aceste teste se vor efectua in laboratoare specializate de hemodializa din cadrul unitatilor partenerilor la proiect (P1, P2), care detin aparatura si sunt abilitati in efectuarea acestor teste.
Testele de biocompatibilitate se vor efectua pentru materiile prime, membrane si dializoare. Metodele, tehnicile si dotarea partenerilor la proiect, precum si achizitiile propuse pentru atingerea obiectivului sunt in concordanta cu normativele internationale in domeniu iar aparatura ce va fi utilizata in testari este la nivelul celor din UE. Tehnologia elaborata si testata nu are impact negativ asupra mediului.
3. JUSTIFICAREA ECONOMICA A PROPUNERI
3.1. Contributia la cresterea competitivitatii agentului economic beneficiar
Plecand de la dinamica necesarului de dializoare pe piata interna, in raport cu cresterea numarului de bolnavi s-a estimat un necesar de 800.000 de dializoare/an, iar capacitatea estimativa a liniei tehnologice propusa in prezentul proiect , de 45.000 de dializoare/an, se preconizeaza sa acopere cca. 6% din piata interna.
In urmatorii 5 ani prin atragerea de fonduri private se estimeaza ca agentul economic va realiz integral nevoile pietei interne, in conditiile in care pretul dializorului echipat cu membrane produse in tara este de circa 2 ori mai mic decat al celor importate
3.2. Existenta unor conjuncturi de piata favorabile produsului / tehnologiei / serviciului rezultate din studii de marketing
Pe piata din Romania dar mai ales pe piata mondiala cererea filtrelor pentru dializa este in crestere accentuata si se datoreaza mai multor factori dintre care cei mai reprezentativi sunt:
- Incidenta insuficientei renale
- Posibilitatile economico-financiare ale zonei (tara, grup de tari, etc)
Incidenta insuficientei renale acute (IRA) sau cronice (IRC), care, la randul sau, depinde de morbiditatea si mortalitatea prin boli renale in populatia din teritoriul respectiv. Pentru aceasta este absolut necesara dispensarizarea bolnavilor renali cronici care, mai devreme sau mai tarziu, vor ajunge in stadiul terminal, cand este indicata terapia de substitutie prin dializa.
Posibilitatile economico-financiare ale tarii respective care reprezinta unul din factorii hotaratori in dimensionarea unitatilor de dializa. Exista o relatie certa intre nivelul economico-financiar al tarii respective si numarul unitatilor de dializa, fapt ilustrat de toate statisticile publicate. Tarile cu produs national brut sub valoarea de 1700 de dolari/cap locuitor nu au resurse financiare pentru a trata multi bolnavi. Chiar si in tarile dezvoltate, cum este de exemplu SUA, costul anual mediu al tratamentului unui bolnav dializat depaseste castigul mediu familial
Prin realizarea dializoarelor in tara, preturile se vor consolida la o valoare inferioara concurentei externe cu circa 40-50%, cu urmatoarele consecinte: reducerea costurilor pe pacient dializat, echilibrarea balantei comerciale nationale, castigarea unui segment din piata interna cu posibilitati de dezvoltare a pietei in Europa de Est. Avand in vedere ca numarul bolnavilor care au nevoie de dializa renala este cu mult mai mare decat posibilitatile reale, avantajele prezentate anterior faciliteaza accesul la tratament al unui numar mai mare de bolnavi.
3.3. Durata de recuperare a investitiei de cercetare - dezvoltare.
Din proiectiile financiare pe perioada anilor 2008-2012 se desprind urmatoarele date semnificative, pozitive:
· Profitul net are valoare ridicata: 40- 41%;
· Pragul de rentabilitate: sub 10%. Acest nivel in corelatie cu valorile mici ale investitiilor indica un risc foarte mic in relatie cu modul de exploatare a capacitatilor de productie.Fluxul de numerar (cash flow) este pozitiv, in valoare de 358.000 USD din primul an de exploatare ceea ce arata ca actionariatul isi poate recupera peste 50% din suma alocata in investitia de pornire.
4. RESURSE MATERIALE SI FINANCIARE
4.1. Concordanta intre dotarea necesara si obiectivul proiectului, respectiv si activitatile propuse
Datorita detinerii de catre agentul economic a tehnologiei si instalatie de obtinere a membranelor hollow- fiber de hemodializa, care constituie elementul de baza in realizarea dializorului.
Prin posibilitatile financiare si umane agentul economic asigura conditiile pentru amenajarea si operarea in conditii de siguranta si performata a instalatie de obtinere a dializorului.
Partenerul P1 are echipamente si personal de inalta calificare pentru a asigura elaborarea, proiectarea si experimentarea instalatiei pilot de obtinere a dializorului, precum si capacitatea de efectuare a testelor de functionalitate a acestuia.
Partenerul P2 este autorizat, competent detine aparatura in conformitate cu standardele UE in efectuarea testelor de toxicitate si biocompatibilitate a materiilor prime si a
4.2. Modul de dimensionare a cheltuielilor propuse; respectarea legislatiei in privinta ajutorului de stat
Din punct de vedere al cheltuielilor propuse pentru realizarea proiectului s-a respectat legislatia cu privire la ajutorul de stat astfel ca din valoarea totala a proiectului de 3598040 lei valoarea de la buget este de 2000000 lei ceea ce presupune o cota de cofinantare de 44,42 %.
5. Resurse umane
5.1. Prezentarea directorului de proiect si a echipei (personalului cheie) de realizare a proiectului
Director proiect:
1. Numele: BADEA
2. Prenumele: CONSTANTIN DAN
3. Studii: Universitatea POLITEHNICA Bucuresti ,Academia de Studii Economice, Bucuresti,
Universitatea de Medicina si Farmacie Timisoara(doctorat).
4. Titlul stiintific: . Doctor in Medicina, Cercetator stiintific principal gr. II.
Membrii proiectului:
Pe baza experientei acumulate in programele de cercetare a partenerilor la proiect, format fiecare in domeniile conexe celui abordat, precum si a competentei echipei de lucru se estimeaza ca nu apar riscuri majore in atingerea obiectivelor proiectului. Avand in vedere noutatea si importanta tematicii propuse, pentru realizarea obiectivelor proiectului, vor fi implicati specialisti din diferite domenii (chimie, fizica, medicina, management, marketing etc). apartinand atat coordonatorului de proiect cat si partenerilor la proiect, dupa cum urmeaza:
Radu Florica, CS III, Pasare Liliana, CS II, Rata Daniela, CSIII, Viezure Ioana, CS, Ionescu Gheorghe, responsabil economic proiect – din care: 2-doctori, 2-doctoranzi, 1 economist – SC MD AGRICOLA SRL; Radu Marin, CS I, Brad Ion, CS I, Georgescu Mariana, CSI, Albu Bujor Gabriel, CS I, Simion Demetra, CS II, Cioroianu Dan Mihail, as cercetare, Cioroianu Valentina, as cercetare, Georgescu Mihai, as cercetare, Tartavulea Georgeta, responsabil economic proiect, Sandu Mihaela, economist, Radu Valentin, administrator baze date, Saftoiu Nicoleta, alte functii, Radu Florentina, alte functii – din care: 4-doctori, 2-doctoranzi, 2 economisti, 3 alte functii - SC CCMMM SA; Voiculescu Mihai, medic primar medicina interna si nefrologie, profesor universitar, doctor in medicina, Zilisteanu Diana-Silvia, medic primar nefrologie, asistent universitar, doctorand, Ionescu Camelia - Asistent Univ Dr., Ismail Gener - Preparator Univ Dr, Rusu Elena, Asistent cercetare, Bobeica Raluca, Asistent cercetare, Micu Laurentiu, Asistent cercetare, Uscatescu Valentina, Cercetator principal, Ion Anca, Medic primar Laborator Clinic, Lazureanu Rodica, Medic primar Laborator Clinic, Puscariu Tatiana, Biolog Cercetator stiintific gradul I, Dragoescu Paula, Asistent medical principal, Irimia Nicoleta, Asistent medical, Dima Mihaela, Asistent medical, Matei Simona, Asistent medical, Taru Viorica, Asistent medical principal, Rapeanu Georgeta, Asistent medical principal, Nastasa Melania, Laborant determinari fizico-chimice -Spitalul Clinic Fundeni.
5.2. Experienta anterioara a agentului economic beneficiar in proiecte similare, sau alte proiecte (SAPARD, ISPA, PHARE) (descriere succinta)
Coordonatorul de proiect a participat in calitate de partener si cofinantator la Programul AGRAL (Proiectul - Tehnologie neconventionala pentru prototip pe suprafata vegetala realizata cu amelioratori de umiditate, pentru spatii inchise si terenuri aride sau desertice), Programul VIASAN (Proiectul - Obtinerea membranelor de hemodializa din diversi polimeri), Programul INFOSOC (Proiectul - Retea de cercetare multidisciplinara pentru eficientizarea procesului de dializa renala prin monitorizare cu un sistem informatic complex).
5.3. Relatii de colaborare existente (anterioare) ale agentului economic cu entitati de cercetare (descriere)
Coordonatorul de proiect a participat in calitate de partener si cofinantator alaturi de diferite entitati de cercetare (Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane, Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, Universitatea „Romano - Americana", Institutul de Stiinte Biologice Bucuresti etc ) la diferite proiecte stiintifice din cadrul Programelor interne de cercetare.
6. MANAGEMENTUL PROIECTULUI
6.1. Caracterizarea elementelor de management specific proiectului
Metoda de conducere a proiectului
Coordonatorul proiectului preconizeaza sa rezolve problemele propuse prin :
■ alcatuirea unei echipe de specialisti formate din personalitati consacrate si cu experienta anterioara recunoscuta. Alaturi de acesti specialisti, vor fi atrasi tineri absolventi ai invatamantului superior, care dovedesc talent si capacitate de performanta ;
■ utilizarea unor concepte moderne si eficiente in proiectarea strategiilor de cercetare ;
■ promovarea si organizarea proiectului prin metode ale managementului strategic ;
■ folosirea unei infrastructuri performante, bazate pe tehnologiile IT ;
Varianta aleasa, pentru conducerea proiectului propus, este managementul “prin proiecte de stat major”. Aceasta varianta se caracterizeaza prin functionarea unei echipe de proiect aflata in subordinea nemijlocita a directorului de proiect. Acest tip de management permite promovarea unei structuri de tip material, care urmeaza, atat, schimbarea, cat si eficienta organizationala. De asemenea, apare posibilitatea reducerii duratei activitatilor proiectului, in comparatie cu varianta clasica, cat si facilitarea contactelor stiintifice, tehnice si manageriale.
Modalitati de coordonare si comunicare pentru realizarea proiectului
Din momentul semnarii contractului de finantare a proiectului propus, se infiinteaza un birou central de conducere si coordonare, la sediul partenerului coordonator. Biroul nou infiintat va avea in dotare telefon cu linie directa, telefon mobil, fax si un calculator conectat la posta electronica.
Se vor specifica cu claritate sarcinile fiecarui subcontractor, astfel incat sa fie respectate conditiile generale pentru ofertanti, inclusiv cele privind eligibilitatea acestora.
Directorul proiectului va instiinta, in scris, modalitatea de contactare rapida, programul general de desfasurare a activitatilor si programul de detaliu, ce vizeaza direct partenerii.
Programul intalnirilor de lucru se realizeaza de comun acord intre directorul proiectului si parteneri; conducatorul proiectului poate convoca intalniri de lucru si in afara programului convenit, daca apar situatii de urgenta. Deoarece partenerii, ce vor colabora la realizarea acestui proiect, au responsabilitate limitata, este necesar ca acestia sa finalizeze si sa inainteze rezultatele problemelor , pe care le-au avut de rezolvat, cu 10 zile inainte de termenul de predare a fiecarei faze. Devine, astfel, posibil ca partenerul principal (coordonatorul proiectului) sa prelucreze si sa-si insuseasca datele prezentate.
Documentele, prin care coordonatorul proiectului va monitoriza activitatile, sunt reprezentate de contractul de finantare, protocolul de colaborare, schema de realizare a obiectivelor proiectului, diagrama cu planificarea timpului de realizare a fazelor, precum si repartizarea timpului de lucru intre parteneri, matricea activitatilor si problemelor de rezolvat.
Managementul riscurilor
Lansarea acestui proiect presupune asumarea unor riscuri, cum ar fi :
■ riscuri externe imprevizibile : catastrofe naturale, evenimente politice, miscari sociale, schimbari ale legislatiei;
■ riscuri de perturbare a pietei, mediului si a conditiilor de exploatare ;
■ riscuri legate de problemele interne: intarzieri de realizare, depasirea cheltuielilor, aparitia de situatii conflictuale intre membrii echipei;
■ riscuri legate de incidente tehnice, datorate tehnologiilor utilizate, calitatii si inexactitatii studiilor;
■ riscuri legate de dificultati juridice: drept de proprietate, interpretarea contractelor etc.
Tratarea riscurilor parcurge mai multe cai, simultan sau succesiv, dupa caz: unele riscuri pot conduce la modificarea obiectivelor proiectului, in planul costurilor, termenelor de livrare sau calitatii. Altele impun adoptarea unei marje de siguranta sau modificarea organizatorica: o glisare a termenelor, o revedere a sarcinilor, un control mai riguros al bugetului etc.
Coordonatorul proiectului va face apel la principiile managementului riscului, care vizeaza identificarea preventiva, sistematica si periodica a tuturor problemelor ce pot avea repercusiuni asupra proiectului. Toate evenimentele si efectele lor asupra proiectului vor fi analizate, din momentul in care se banuieste posibilitatea manifestarii lor, pentru a pregati solutia cea mai potrivita.
6.2. Masuri de protectie a proprietatii industriale (daca este cazul)
Masurile de protectie a proprietatii intelectuale vor fi cele prevazute prin Legea nr. 64 / 1991 privind brevetele de inventie si cele din Legea nr. 8 / 1996 privind drepturile de autor. Pe durata derularii contractului si ulterior, conform legislatiei in vigoare, se va asigura confidentialitatea relatiilor, si in mod special secretul de fabricatie in cazul know – how - lui. Vor fi respectate drepturile de proprietate intelectuala si a drepturilor privind aplicarea licentelor. Toti participantii vor asigura respectarea drepturilor profesionale si a statutului inventatorilor.
6.3. Necesitatea cresterii calificarii personalului la agentul economic beneficiar in vederea aplicarii rezultatelor
Avand in vedere complexitatea obiectivelor proiectului personalul participant trebuie sa fie specializat in diverse domenii (chimie, fizica, matematica, medicina, informatica, management, marketing, cibernetica).
6.4. Respectarea regulilor privind impactul asupra mediului si respectarea eticii profesionale
Etica in activitatile de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de inovare se bazeaza pe un ansamblu de principii morale si de proceduri destinate respectarii acestora. Principiile morale si procedurile destinate respectarii acestora sunt cele reunite in Codul de etica si deontologie profesionala al personalului de cercetare – dezvoltare, elaborat de Autoritatea de stat pentru cercetare – dezvoltare. Respectarea acestor principii morale determina buna conduita in activitatea de cercetare –dezvoltare, dupa cum rezulta din Legea nr. 206 din 27 mai 2004. Astfel, proiectele in care se preconizeaza folosirea subiectilor umani, animalelor de experienta, preparatelor biologice cu grad mare de risc, materialelor radioactive si compusilor chimici, toxici sau care pot avea un impact negativ asupra mediului, trebuie sa fie evaluate si acceptate de o comisie de etica profesionala constituita la nivelul fiecarei institutii care le promoveaza.

Conducatorul de proiect, SC MD AGRICOLA SRL
Reprezentantul legal,
Director general
Dinescu Mircea

Director de proiect,
Dr. ing. Dan C. Badea

REFORMA CDI

STRATEGIA PRIVIND REFORMA CDI ÎN PERIOADA 2007 – 2013
(adoptată la Congresul National al Cercetatorilor si Inventatorilor din România, Braşov, 9-11.10.2006)

1. VIZIUNEA STRATEGICǍ
1.1. Declaraţia de viziune
Ştiinţa este forţa motrice a creşterii economice, a ridicării standardului de viaţă şi a bunăstării sociale. Descoperirile ştiinţifice creează un flux nesfărşit de noi produse comerciale, noi tehnologii medicale şi noi surse de energie, care sunt în beneficiul tuturor oamenilor. Ştiinţa asigură dezvoltarea economico-socială durabila a economiei naţionale, prin asigurarea accesului la performanţă tehnologică, prin dezvoltarea mediului inovativ, introducerea sistemelor de calitate totală şi dezvoltarea resurselor umane.
1.2. Misiunea sistemului CDI
Misiunea sistemului CDI este dezvoltarea performanţei tehnologice a agenţilor economici, a transferului de cunoaştere şi a managementului calităţii pentru creşterea competitivităţii instituţiilor şi întreprinderilor din economia naţională.
1.3. Obiectivele pe termen lung
Obiectivele sistemului CDI pe termen lung sunt:
a) Creşterea potenţialului de diseminare a informaţiilor din ştiinţă şi tehnologie.
b) Dezvoltarea parteneriatului tehnologic.
c) Creşterea gradului de documentare tehnologică.
d) Creşterea potenţialului de absorbţie tehnologică al agenţilor economici.
e) Formarea / perfecţionarea resurselor umane inovative.
f) Creşterea numărului de IMM – uri care aplică tehnologii noi.
g) Introducerea managementului calităţii totale.
h) Dezvoltarea reţelelor şi platformelor tehnologice inovative.
i) Introducerea principiilor inovării şi transferului tehnologic în educaţie.
j) Creşterea gradului de informare a publicului în domeniile ştiinţei şi tehnologiei.

2. SCOP ŞI OBIECTIVE

Scopul dezvoltării sistemului CDI este oferirea de facilităţi şi servicii informaţionale şi tehnologice către întreprinderile de profil, pentru creşterea competitivităţii şi dezvoltării economice durabile.
Obiectivele specifice ale dezvoltării sistemului CDI sunt:
a) Perfecţionarea structurii organizatorice prin orientarea activităţii către serviciile de CDI şi de transfer tehnologic care au cerere pe piaţă.
b) Valorificarea eficientă a resurselor umane.
c) Consolidarea patrimonială a sistemului CDI.
d) Diversificarea surselor de finanţare.
e) Perfecţionarea managementului sistemului CDI.
f) Perfecţionarea marketingului sistemului CDI.

3. SITUAŢIA ACTUALǍ

În prezent, în România, există prioritar trei sisteme de cercetare – dezvoltare – inovare :
- sistemul academic (Academia Română şi academiile de ramură) ;
- sistemul institutelor publice (aflate în subordinea / coordonarea ministerelor) ;
- sistemul universitar.
Toate cele trei sisteme sunt structuri autocratice vechi, cu ramificaţii şi influenţe în structurile politice şi guvernamentale. Aceste sisteme funcţionează în paralel, auto - alimentându-şi interesele de supravieţuire şi fiind rupte de problemele reale ale reformei şi dezvoltării. Între managementul acestor instituţii publice şi managementul sectorului privat din economie există conflicte de incompatibilitate. De asemenea, în actualul sistem naţional de CDI mai există următoarele structuri de cercetare – dezvoltare – inovare :
- societăţi comerciale cu capital de stat, provenite din foste institute de ramură ;
- societăţi comerciale cu capital privat ;
- fundaţii şi asociaţii private.
Ca şi în celelalte ţări ex – comuniste, după Revoluţia din decembrie 1989, în România a scăzut importanţa acordată ştiinţei, aceasta fiind considerată ca fiind un simplu consumator al unor resurse limitate. Lipsa coerenţei dintre diferitele structuri de stat, determinată de o înţelegere deficitară a ideii de reformă, se manifestă în slaba legătură dintre politica economică şi politica ştiinţei. Nici până în prezent, mediile politice şi ale societăţii civile nu au ajuns să recunoască rolul pe care l – ar putea avea ştiinţa asupra reformei şi dezvoltării. Redefinirea rolului ştiinţei, în contextul integrării în Uniunea Europeană, ar trebui să se fundamenteze pe ideea că ştiinţa şi tehnologia reprezintă factorii cheie ai dezvoltării economice şi sociale. Declaraţiile reformiste din ultimii 17 ani au dat mereu o undă de speranţă în creşterea rolului ştiinţei, aceste declaraţii atacând incompetenţa, managementul slab, nomenclatura de stil vechi şi deschizând porţile competiţiei loiale, într-u context benefic de descentralizare a finanţării cercetării ştiinţifice şi de stimulare a inovării. Prin măsurile stabilite în actele normative adoptate referitoare la ştiinţă, declaraţiile reformiste sunt consacrate juridic. Pentru a-şi atinge efectul benefic, aceste măsuri trebuie să fie susţinute şi de ample acţiuni de recuperare a specialiştilor şi de revigorare a institutelor ce se vor dovedi necesare pentru dezvoltarea României. În ceea ce priveşte starea specialiştilor din cercetare, cu aceştia s-au petrecut fenomene discriminatorii care au condus la migrarea lor către alte activităţi, la diminuarea apetitului pentru cercetare sau la orientarea acestora spre programe şi proiecte finanţate din afara ţării. Numărul cercetătorilor ştiinţifici a scăzut drastic începând cu anul 1993, când erau în activitate 16.652 cercetători, astfel, încât în anul 2004 numărul acestora ajunsese la numai 9.219. Înjumătăţirea numărului de cercetători s-a cuplat cu diminuarea considerabilă a calităţii managementului din cercetarea ştiinţifică românească, care s-a îngemănat cu corupţia generalizată. Puţinele realizări ale sistemului CDI se datorează iniţiativelor individuale ale cercetătorilor şi foarte puţin managerilor sectorului de cercetare ştiinţifică. Deşi presiunea ierarhiei din trecut a dispărut, acesta a fost înlocuită fie cu indiferenţa lor, fie cu abuzurile lor. Călătoria în străinătate este forma cea mai populară de contacte internaţionale, dar şi aceasta este restricţionată de lipsa fondurilor. La ora actuală, un număr important de cercetători români lucrează în diferite institute străine, pe baza unor contracte pe termen lung. De asemenea, alţii lucrează pe baza unor granturi de cercetare orientată, pe baza unor finanţări provenind din Uniunea Europeană sau de la fundaţii străine. Mulţi nu se mai întorc în ţară. O altă parte dintre aceştia se pensionează sau intră în şomaj. Deja, încă din anul 1998 se făcea resimţită criza lipsei de specialişti cu experienţă. Criza ştiinţei post – comuniste din România poate fi percepută din cel puţin trei perspective:
- ca sub – criză, în contextul general al crizei generate de tranziţie;
- ca o criză de identitate, în căutarea noului său rol, în dezvoltarea ţării;
- ca o criză determinată de inexistenţa unui mesaj coerent şi stimulativ din partea societăţii.
Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent în România, nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită unor slăbiciuni ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:
- cheltuieli CDI extrem de mici, în comparaţie cu ţările industrializate;
- absenţa totală sau aproape totală a cercetării – dezvoltării în sectorul întreprinderilor, care este, în fond, principalul factor de inovare;
- fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
- slăbiciunea institutelor CDI finanţate din fonduri publice;
- prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative;
- atitudinea şi mentalitatea cercetătorilor din aceste institute, care sunt preocupaţi mai mult de perspectivele de carieră, decât de nevoile industriei naţionale;
- lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI;
- gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare (manifestări ştiinţifice, expoziţionale etc.);
- valorificarea superficială a rezultatelor CDI;
- dotarea precară a activităţii CDI;
- lipsa unei analize periodice a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare ca direcţie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaţie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea);
- descurajarea activităţilor de inventică prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor;
- criterii de evaluare la licitaţia de proiecte de excelenţă în neconcordanţă cu scopul propus.
Pe de altă parte, în România mai există, încă, o bază tehnico – materială de CDI, creată anterior revoluţiei anticomuniste, dar şi o industrie a inovării. Cu toate acestea, procesul inovativ a fost mult frânat, prin dispariţia treptată a protagoniştilor umani şi instituţionali, precum şi prin micşorarea investiţiilor şi cheltuielilor din CDI.

4. POLITICA ŞTIINŢEI DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXT INTERNAŢIONAL

Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică sunt principalele activităţi creatoare şi generatoare de progres economic şi social. Misiunea de a elabora, aplica, monitoriza şi evalua politicile în domeniile cercetării-dezvoltării şi inovării este îndeplinitã de Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Autoritatea de Stat pentru Cercetare Ştiinţifică, ca organism al administraţiei publice centrale pentru domeniul de cercetare-dezvoltare. Atribuţiile Autorităţii de Stat pentru Cercetare Ştiinţifică, ca autoritate de stat pentru domeniul cercetării-dezvoltării, constau în:
a) elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale;
b) asigurarea cadrului instituţional pentru aplicarea Strategiei naţionale;
c) coordonarea la nivel naţional a politicilor guvernamentale;
d) stimularea, susţinerea, dezvoltarea şi monitorizarea activităţii de cercetare-dezvoltare.
Pentru fundamentarea acestor politici, Ministerul Educaţiei şi Cercetării poate face apel la studii si cercetãri de specialitate privind politica stiintei si strategia dezvoltãrii. Planul Naţional CDI actual, structurat ca un program cadru, lansat in 1999 ca principal instrument prin care statul realizează politica generală în domeniul cercetării - dezvoltării şi al inovării, se va încheia în anul 2006. Următorul Plan Naţional, care se va proiecta pentru perioada 2007-2013, va constitui un instrument principal de finanţare al domeniului CDI alături de alte programe de cercetare prevăzute în Ordonanţa nr. 57/2002 aprobată prin Legea 324 / 2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca o primă etapă în procesul de elaborare a strategiei naţionale în domeniul CDI pe perioada 2007-2013 şi definire a instrumentelor de implementare şi evaluare a acestei strategii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Autoritatea de Stat pentru Cercetare Ştiinţifică, a realizat printr-un contract de cercetare din planul sectorial pe 2004, proiectul „Metodologie şi proceduri pentru definirea obiectivelor şi priorităţilor strategice ale cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice naţionale pe perioada 2007-2013”. În ţara nostră există preocupări privind studiul productivităţii şi competitivităţii internaţionale a României, care depind de rapida acumulare a cunoaşterii şi de difuzia efectivă a tehnologiilor noi şi a experienţei pozitive. Sunt cercetate strategiile de susţinere a investiţiilor de cercetare-dezvoltare, ca mijloace pentru asigurarea competitivităţii internaţionale şi a veniturilor mai mari, care reprezintă priorităţi ale multor politici naţionale. Popularitatea recentei răspândiri a teoriei comerţului neo-tehnologic şi perspectivele prezentate în studiile economice, atestă marele consens privind rolul de pivot al politicii ştiinţei şi tehnologiei, pentru succesul macroeconomic pe termen lung. Şi în România, încrederea, în politica pentru creşterea investiţiilor naţionale în ştiinţă şi tehnologie, se poate baza pe admiterea existenţei unui lanţ cauzal ce cuprinde transformarea investiţiilor din cercetare - dezvoltare în producţie de tehnologii utile, urmată de inovarea din producţie, care conduce la creşterea productivităţii sectoriale, a competitivităţii internaţionale şi a performanţei comerciale.
Între multiplele dezechilibre ale economiei româneşti şi ale societăţii, în ansamblul ei, amplificate de procesul tranziţiei, care sunt studiate, se află şi dezechilibrul sistemului naţional de Cercetare – Dezvoltare – Inovare(CDI). Tranziţia românească este influenţată de o serie de cauze interne, dar şi de globalizarea economiei cuplată cu o globalizare a tranziţiei. Evoluţiile recente şi perspectivele dezvoltării ţărilor, din Uniunea Europeană, prin Ştiinţă şi Tehnologie şi prin adaptarea la fenomenul globalizării, determină o nouă atitudine a României, în ceea ce priveşte eficacitatea tranziţiei şi competitivitatea sa, în contextul integrării europene. La şaptesprezece ani de la începerea tranziţiei către capitalismul democratic şi în România se poate constata că problemele acestui proces complex s-au amplificat şi au devenit mai greu de rezolvat, crizele adâncindu-se, iar inadecvările s-au multiplicat. În acest sens, Joseph Stiglitz (fostul Economist şef al Băncii Mondiale) remarca faptul că “experienţele ţărilor, în procesul tranziţiei, reprezintă cele mai importante experimente economice şi sociale, dintre cele care s-au realizat vreodată, iar acestea ar trebui să constituie o oportunitate de studiu pentru cercetători, pentru a înţelege reforma şi a adânci cunoaşterea economică, în beneficiul atâtor ţări care aşteaptă, încă, beneficiul dezvoltării” (Joseph E. Stiglitz, Whither Reform? Ten Years of Transition, World Bank, Annual Conference on Development Economics, Washington, April 1999). Una din marile probleme ale înţelegerii procesului de tranziţie este cea a definirii rolului Ştiinţei în acest proces, problemă, de altfel, identificată şi de Joseph E. Stiglitz, care îşi arăta îngrijorarea faţă de scăderea bugetului destinat cercetării şi considera cercetarea ca fiind principalul suport al tranziţiei şi al luptei împotriva sărăciei. Articolele de specialitate, apărute în publicaţiile internaţionale de profil, arată că productivitatea şi competitivitatea internaţională a unei ţări depind de rapida acumulare a cunoaşterii şi de transferul efectiv al tehnologiilor şi a experienţei pozitive. Studiile apărute constată cã nu există o relaţie explicită între cheltuielile de CDI şi variaţia exporturilor, respectiv variaţia PIB – ului. Totuşi, s-au observat două fenomene interesante. Multe dintre ţările puternic industrializate (SUA, Anglia, Franţa, Elveţia şi Belgia) au avut căderi mari ale exporturilor, în pofida investiţiilor mari în CDI. În schimb, trei dintre cele mai dinamice ţări din Asia de Est (Singapore, Coreea de Sud şi Japonia) au avut câştiguri imense prin export, în urma investiţiilor efectuate în CDI. Deşi, este greu de generalizat această observaţie, ea, totuşi, sugerează evidentele influenţe ale CDI şi ale transferului de înaltă tehnologie asupra creşterii exporturilor. Majoritatea intervenţiilor guvernamentale, în zona tehnologiei, au fost direcţionate către corectarea căderilor de piaţă, sau a tendinţei sectorului privat de a subfinanţa dezvoltarea tehnologică. În interesul maximizării beneficiilor publice, politicile ştiinţei şi tehnologiei au fost orientate spre stimularea şi susţinerea cheltuielilor de CDI ale industriei, prin instrumente fiscale, cum sunt subvenţiile şi facilităţile de impozitare a veniturilor. În schimb, conceptul SNI (Sistem Naţional Inovativ) al UE direcţionează decizia politică către gestionarea posibilelor căderi de sistem, care ar putea impieta performanţa inovativă a industriei. Lipsa interacţiunilor dintre actorii sistemului, discordanţele dintre cercetarea fundamentală şi cercetarea aplicativă, proasta funcţionare a organizaţiilor de transfer tehnologic, deficienţele de informare şi de absorbţie a rezultatelor cercetării pot conduce la o scădere a performanţei inovative a unei ţări. Din perspectiva conceptului SNI, noi tipuri de politici sunt necesare prevenirii şi / sau corectării căderilor sistemice, în mod special, direcţionării către dezvoltarea reţelelor şi îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a firmelor.

5. OPŢIUNI POSIBILE

5.1. Opţiunea pentru contractul social al ştiinţei

Pentru a se valorifica pozitiv experienţa internaţională a dezvoltării, este primordial necesar a se înţelege conceptul „contractului social al ştiinţei” şi a se analiza gradul de actualitate al acestui concept. Contextul apariţiei conceptului de „contract social al ştiinţei” este cel din anii de după cel de-al doilea război mondial, ani în care SUA şi-a dezvoltat un sistem deosebit de performant pentru susţinerea cercetării ştiinţifice. Acest sistem s-a fundamentat pe o viziune care considera ştiinţa ca fiind „fără frontiere”, aceasta putând să înlocuiască frontierele fizice ale Vest-ului american, prin calitatea sa de forţă motrice a creşterii economice, a ridicării standardului de viaţă şi a schimbării sociale (David, H.Guston, – The Fragile Contract, MIT Press, Massachusetts, 1994). Prin descoperiri ştiinţifice, s-a sperat, nu numai, ca SUA să rămână liderul mondial în tehnologie militară, dar, de asemenea, să se creeze un flux nesfărşit de noi produse comerciale, noi tehnologii medicale şi noi surse de energie, care să fie în beneficiul tuturor oamenilor. Ideea contractului social al ştiinţei este, mai mult, o metaforă, ce provine din raportul către Guvernul american „Science: The Endless Frontier” („Ştiinţa: Frontiera fără sfârşit), elaborat în anul 1945, de Vannevar Bush. Această idee, a contractului social, este, în mod obişnuit, invocată pentru a descrie relaţiile dintre comunităţi ştiinţifice şi Guvrern. Uneori, denumită şi „contract tacit”, această metaforă a prins rădăcini în actualele contracte, care stabilesc relaţiile dintre Guvernul federal şi cercetători. În termeni de politica ştiinţei, „contractul social al ştiinţei” se referă, istoric privind problema, la tot ce înseamnă constituirea sistemului american de cercetare, după cel de-al doile război mondial, aşa cum rezultă din raportul lu Vannevar Bush şi ulterior, din raportul: „Science and Public Policy” Ştiinţa şi Politica Publică}, elaborat de John R. Steelman, în anul 1947. Metafora acestui contract este utilă, din mai multe motive. În primul rând, un contract implică existenţa a două părţi distincte, fiecare cu interese diferite, care caută, împreună, să ajungă la o înţelegere formală, asupra unui scop comun. În al doilea rând, un contract sugerează şi posibilitatea conflictului, sau, cel puţin, a dispariţiei intereselor. Această interpretare conduce la ideea că, dacă s-au schimbat condiţiile iniţiale, contractul poate fi renegociat. În termenii actuali, metafora contractului sugerează, de asemenea, tratamentul privilegiat acordat comunităţii ştiinţifice, de către guvern. La un moment dat, deputatul George Brown (California), în acest sens, scria: „Ştiinţa şi tehnologia, prin ceea ce produc, sunt privite ca o piatră de temelie a trecutului nostru, putere a prezentului nostru şi ca speranţă a viitorului nostru. Din această credinţă, s-a născut un contract neoficial între comunitatea ştiinţifică şi societate. Acest contract conferă privilegii şi libertăţi oamenilor de ştiinţă, în perspectiva că aceştia vor asigura mari beneficii societăţii, în ansamblul său” (1992).
Sunt mai multe elemente de bază ale contractului dintre ştiinţă şi guvern. În primul rând, acesta implică furnizarea unui bun public, de către comunitatea ştiinţifică, respectiv de rezultate utile ale cercetării. Ca bun public de consum, ştiinţa este o investiţie în cultură, asemănătoare investiţiilor în muzee, arte sau în parcurile publice. Dar, pe seama ideologiei guvernamentale şi a cheltuielilor crescânde ale şiinţei în scopul justificării suportului său, ştiinţa este considerată un bun productiv. O a doua caracteristică majoră, a contractului social al ştiinţei, este existenţa mecanismelor speciale, care asigură echilibrul responsabilităţilor, dintre guvern şi ştiinţă. Acest echilibru are în vedere, atât valorile responsabilităţii guvernamentale, cât şi cele ale autonomiei asociate unei comunităţi profesionale independente. Metafora contractului social descrie şi relaţiile din interiorul comunităţilor ştiinţifice. Pe această dimensiune, contractul social al ştiinţei este perceput şi ca un contract, în cadrul căruia, cercetătorii consimt să se supună unor reguli implicite, în producţia cunoaşterii, reguli cum sunt: acurateţea şi adevărul rapoartelor asupra rezultatelor, îndatorirea recunoaşterii ideilor altora etc. Astfel, apartenenţa la comunitatea ştiinţifică, îl lasă pe fiecare liber, dar obligă, în acelaşi timp, la devoţiunea idealurilor muncii ştiinţifice. Ideea contractului social, pentru cercetători, este justificarea normelor privind comportamentul profesional şi suportul fundamental al auto-reglementării. Criticii ocazionali, ai ştiinţei contemporane, pun la îndoială noţiunea vagă de contract social implicit, întrebându-se dacă acesta este suficient să garanteze onestitatea profesională a ştiinţei şi pledând pentru mecanisme mai formalizate pentru supravegherea ştiinţei. Cu toate aceste critici, ideea contractului social al ştiinţei a condus la realizarea unui sistem complicat şi eficient de interacţiuni, care modelează diferitele politici ale ştiinţei liderului incontestabil al lumii: SUA. În anul 1990, a fost publicată, de către „Brookings Institution”, o foarte importantă carte: „American Science Policy since World War II” (Politica americană a ştiinţei, după cel de-al doilea război mondial. După 45 de ani, prin această carte, se face o evaluare a „contractului social al ştiinţei”, praopus prin raportul lui Bush, raport ce a fost prezentat, în iulie 1945, Preşedintelui Truman. Principala constatare a cărţii se referă la raportul lui Bush („Science: The Endless Frontier”): „Acesta, s-a dovedit, a fi cel mai influent document politic din istoria naţiunii”. Ideile lui au condus la modificări legislative importante şi la dezbateri aprinse asupra politicii ştiinţifice, mi bine de o generaţie. Putem considera de mare actualitate raportul Bush, mai ales pentru ţările în tranziţie, iar, în general, că ar trebui, întotdeauna, să acordăm o atenţie specială unor asemenea documente clasice, care, de multe ori, explică mai bine experienţa istorică, decât o analiză dispersă a unor evenimente sau contribuţii minore. Din perspectivă americană, viitorul contract social are graniţa consensului că, acesta este relevant pentru relaţiile dintre ştiinţă şi politică, în continuare, chiar dacă vechiul contract nu recunoaşte eventualele tensiuni dintre doi parteneri, care, după 45 de ani, au parcurs dezvoltări şi modificări complexe. Se recunoaşte că o guvernare, bazată pe principii ştiinţifice, ar distruge democraţia; dar aceasta nu înseamnă că actualele curente politice americane sunt suficient informate sau consiliate de ştiinţă. De aceea, ar fi necesară negocierea unui contract social, care să recunoască aceste tensiuni, ca fiind intrinseci. Aceasta ar duce imense câştiguri şi democraţiei, şi ştiinţei, mai ales, dacă, interacţiunile dintre ele ar beneficia de un mnagement, caracterizat prin fair-play, inteligenţă şi respect reciproc.
Agenţii reformei sistemelor de ştiinţă ar putea lua în considerare raportul Bush, ca fiind de mare actualitate, mai ales pentru ţările aflate în tranziţie, iar, în general, ar trebui să acordăm o atenţie specială unor asemenea documente clasice, care, de multe ori, explică mai bine experienţa istorică, decât o analiză dispersă a unor evenimente sau contribuţii minore.

5.2. Reforma sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare
Pentru a schimba starea existentă de fapt, este necesar a se cataliza structurarea unor noi relaţii şi mecanisme ale comunităţii ştiinţifice, societăţii civile şi ale cooperării internaţionale pentru promovarea inovării şi stimularea excelenţei, pe baza unei reforme reale şi eficiente a sistemului CDI.

5.2.1. Principiile generale ale reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare

I. Actualul sistem de CDI s-a dezvoltat, treptat, după anul 1948, în contextul unei economii planificate. Acest sistem este rigid, anacronic şi incompatibil cu economia de piaţă şi cu globalizarea economică.
II. Misiunea principală a activităţii CDI este să abordeze probleme importante ale tranziţiei şi dezvoltării economico – sociale. În general, proiectele CDI trebuie realizate în concordanţă cu proiectele impuse de nevoile pieţei şi societăţii dictate fiind de agenţii economici..
III. Reforma CDI trebuie realizată în scopul facilitării dezvoltării acestei activităţi, mai ales prin stimularea mecanismelor concurenţiale.
IV. Transferul tehnologiilor străine, din ţările avansate, trebuie combinat cu transferul rezultatelor CDI din România.
V. Invenţiilor naţionale trebuie să li se asigure prioritate, astfel, încât rezultatele CDI să se transforme în capacităţi de producţie, iar România să poată deveni exportator de tehnologii şi produse
VI. Trebuie structurat un echilibru între realizarea obiectivelor pe termen scurt şi a celor pe termen lung, respectiv între dezvoltarea tehnologică, cercetarea aplicativă şi cercetarea fundamentală.
VII. Resursele limitate ale CDI trebuie astfel administrate, încât să fie orientate pe priorităţi şi subiecte majore. Acestea trebuie concentrate către probleme cheie de interes naţional şi susţinute de asociaţiile profesionale de ramură care sunt apolitice.
VIII. Democraţia academică şi cariera ştiinţifică vor fi încurajate şi dezvoltate.
IX. Va fi adoptat un program special de “Brain – regaining”, prin care să crească rolul social al cercetătorului ştiinţific.
X. Activităţile CDI trebuie combinate cu popularizarea cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice, iar conexiunile dintre cercetarea ştiinţifică şi educaţie trebuie consolidate.

5.2.2. Scopul şi obiectivele reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare

Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI sunt:
I. Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare.
II. Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică.
III. Multiplicarea resurselor de finanţare a CDI şi perfecţionarea sistemului de finanţare.
IV. Schimbarea sistemului de management al unităţilor de CDI.
V. Stimularea formării şi funcţionării organizaţiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
VI. Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării.
VII. Perfecţionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării.
VIII. Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI.
IX. Stimularea activităţii de cercetare dezvoltare,a bazei materiale şi a infrastructurii.
X. Monitorizarea mai atentă a rezultatelor cercetării şi atragerea răspunderii materiale şi penale după caz în situaţie de culpă flagrantă.


Scopul reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare este acela de a restructura conexiunile dintre ştiinţă, tehnologie, economie şi societatea civilă, astfel, încât să fie lăsată piaţa să decidă distribuţia primară a resurselor CDI şi de a accelera comercializarea rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice.

I. Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare

Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare se bazează pe o viziune structurală care simplifică componentele sistemului, le corelează în mod eficient şi asigură cheltuieli diminuate.
O asemenea structură – ţintă este prezentată în figura de mai jos şi o supunem dezbaterii publice.



II. Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică

Agenda intelectuală a tematicii de cercetare se va realiza într-un context transdisciplinar şi va fi dirijată de relevanţa strategică. Prin tematica de cercetare se vor promova ştiinţa şi cercetarea – dezvoltarea asociate cu inovarea, transferul tehnologic şi cu serviciile ştiinţifice, se va realiza asigurarea cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice, precum şi a calificării care vor susţine dezvoltarea prosperă prin tehnologie, protecţia mediului şi bunăstarea ţării şi a populaţiei.

III. Multiplicarea resurselor de finanţare a CDI şi perfecţionarea sistemului de finanţare

Resursele de finanţare publică a CDI se constituie în Fondul Public pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare şi provin din:
- Bugetul României.
- Taxă de 1 % din venit aplicată agenţilor economici, concomitent cu accesul gratuit la promovarea rezultatelor cercetării în domeniul specific al activităţii desfăşurate. Sumă ce se virează în contul Fundaţiei Naţionale.
- Subvenţii interne şi externe.
- Credite internaţionale.
Sistemul de finanţare a proiectelor de CDI este în regim de co-finanţare şi de competiţie

IV. Schimbarea sistemului de management al unităţilor de CDI
Managerul este persoana care, în virtutea sarcinilor, responsabilităţilor şi competenţelor, exercită procese de management, deci adoptă decizii şi iniţiază comportamentul decizional şi acţional al altor persoane. În vederea perfecţionării manageriale a unităţilor de CDI, se va generaliza instituţia „managerului”, pe bază de competiţie reală, adică pe fundamentul concursului şi contractului de management.

V. Stimularea formării şi funcţionării organizaţiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat)

Institutele cu profil similar vor fuziona între ele şi cu catedrele universitare corespondente, formând noi organizaţii de CDI, creându-se astfel puternice centre de cercetare universitară. Prin lege se va reglementa privatizarea unităţilor de CDI, prin participarea cercetătorilor ca asociaţi, cu drept de preemţiune. Se va reglementa, în mod unitar, cadrul legal de înfiinţare, organizare şi funcţionare a organizaţiilor de CDI, pornind de la considerentul că activitatea lor este strategică. De asemenea, se va perfecţiona cadrul legal al activităţii organizaţiilor de transfer tehnologic.

VI. Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării. de evaluare competiţională şi monitorizare

Introducerea sistemului de evaluare şi monitorizare prin inteligenţă artificială constatându-se că sunt promovări de proiecte cu stadii tehnice depăşite şi o serie de reciprocităţi între evaluatori şi influenţe dictate de implicarea politică.
Totodată la evaluarea rezultatelor cercetării se va evidenţia:
a) programul cercetării realizat în concordanţă cu rezultatele anterioare atât în plan naţional cât şi internaţional;
b) finalizarea lucrării cu un studiu de piaţă.
La evaluarea rezultatelor cercetării se va asigura:
- introducerea criteriilor de relevanţă strategică, eficienţă şi de superioritate a efectelor;
- despărţirea şi secretizarea activităţilor evaluatorilor faţă de cei evaluaţi pe perioada de evaluare şi publicarea acestora;
- remunerarea optimă a evaluatorilor, cu scopul combaterii fenomenelor de corupţie.

VII. Perfecţionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării

Pentru perfecţionarea sistemului de comunicare a rezultatelor cercetării, se vor asigura:
- continuarea şi amplificarea subvenţiei publice alocate publicaţiilor ştiinţifice;
- înfiinţarea Registrului Naţional al Rezultatelor Cercetării Ştiinţifice, care va monitoriza rezultatele cercetării finanţate din fonduri publice şi va edita „Catalogul Anual cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România”;
- co-finanţarea transferului tehnologic şi parteneriatelor prin sistemul fondurilor capitalurilor de risc.;
- crearea de site-uri ce cuprind realizările ultimilor zece ani;
- promovarea situ-rilor de transfer tehnologic prin inteligenţă artificială.

VIII. Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI

Pentru a opri fluxul de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI, se vor asigura:
- eliminarea fenomenului de politizare a structurilor de CDI şi a corupţiei;
- adoptarea unui nou statut al cercetătorului;
- resuscitarea motivaţiei muncii, inventivităţii şi a carierei;
- acordarea unui spor de fidelitate cercetătorilor, care va fi echivalent cu un salariu mediu pe economie.

5.3. Obiective strategice ale reformării sistemului CDI şi măsuri de implementare.
Procesul de integrare în Uniunea Europeană, impune ca obiectiv major pentru România creşterea contribuţiei sistemului CDI dezvoltarea unui mediu economic dinamic şi competitiv, capabil sa asimileze şi sa dezvolte domenii de înaltă tehnologie şi să răspundă cerinţelor strategice de dezvoltare pe termen lung prin ştiinţă şi tehnologie, în contextul evoluţiei la nivel global spre o economie bazată pe cunoaştere. România trebuie sa-şi întărească capacitatea de a creşte competitivitatea întregului sistem de Cercetare şi Dezvoltare şi Inovare, incluzând componentele sectorului public şi privat, care trebuie să asigure resursele şi infrastructura necesară asigurării unei creşteri susţinute a competitivităţii economice. Obiectivele strategice ale reformării sistemului CDI şi măsurile de implementare sunt:

O. 1 - Corectarea decalajelor tehnologice şi răspândirea rapidă a tehnologiilor avansate în toate sectoarele economice şi implementarea unor modele de dezvoltare tehnologică susţinută la nivel sectorial.
Măsuri specifice:
- elaborarea de strategii de dezvoltare tehnologică la nivel sectorial, cu obiective pe termen lung şi mediu;
- sprijin direct acordat întreprinderilor pentru investiţii în vederea achiziţionării, transferului şi adaptării tehnologiilor avansate,pentru a se asigura :
▪ un grad mare de eficienţă a energiei şi integrare ecologică în sectoarele economice;
▪ dezvoltarea unor sectoare de înaltă tehnologie ( telefonie mobilă, surse alternative de energie, sănătate, securitate, energie nucleară, ş.a.m.d.);
- sprijin direct acordat întreprinderilor pentru servicii tehnice necesare fazelor premergătoare investiţiei: identificarea soluţiilor tehnice potrivite, planificarea unor schimbări / adaptări tehnologice necesare, ş.a.m.d.
- sprijin pentru răspândirea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale de mare performanţă în toate sectoarele economice prin dezvoltarea unor medii informaţionale integrate pentru operaţii şi tranzacţii economice eficiente, la nivel sectorial, regional şi naţional.
O. 2 - Corectarea decalajelor competitivităţii prin creşterea capacităţii întreprinderilor de a face faţă ritmului evoluţiei şi competiţiei tehnologice la nivel european şi internaţional.
Măsuri specifice:
- sprijin acordat campaniilor sistematice de promovare a culturii inovării şi transferului tehnologic;
- sprijin direct acordat întreprinderilor pentru introducerea şi aplicarea unor practici manageriale bune pentru activităţi de dezvoltare şi inovare tehnologică,incluzând:
▪ propriile politici şi planuri strategice pentru procesul de dezvoltarea şi inovare tehnologică pe termen lung, în funcţie de tendinţele şi evoluţia pieţei şi a competitorilor;
▪ propriile programe şi proiecte pentru dezvoltare şi inovare tehnologică, incluzând prevederile din bugetele întreprinderilor;
- sprijin pentru dezvoltarea unei reţele structurate a furnizorilor naţionali şi regionali (infrastructură şi servicii) specializate în:
▪ servicii de transfer tehnologic şi inovare;
▪ servicii pentru competitivitate, incluzând aplicarea şi dezvoltarea unor practici manageriale performante (centre pentru competitivitate);
- sprijin pentru crearea şi dezvoltarea firmelor inovatoare, mai ales în domeniile high-tech:
▪ dezvoltarea infrastructurilor şi spaţiilor dedicate (incubatoare, parcuri S&T);
▪ stimularea investiţiilor publice şi private în firmele inovatoare prin crearea unui Fond Naţional de capital de risc, bazat pe surse publice şi private).

O. 3 – Creşterea exporturilor cu valoare adăugată mare prin dezvoltarea activităţilor de cercetare şi inovare în întreprinderi, în special în domeniile high- tech.
Măsuri specifice:
- încurajarea unei participări sporite a întreprinderilor în programele cercetare - dezvoltare şi inovare finanţate public;
- sprijin direct acordat întreprinderilor pentru dezvoltarea capacităţii de cercetare internă prin angajarea de personal specializat, crearea departamentelor de cercetare şi dezvoltare, dezvoltarea laboratoarelor specializate;
- mecanisme de sprijin pentru stimularea activităţilor de cercetare şi dezvoltare în întreprinderi, incluzând stimulente fiscale şi financiare şi instrumente de ajutor din partea statului;

O. 4 - Promovarea unor grupuri tehnologice viabile, capabile sa devină competitive pe piaţa globală.
Măsuri specifice:
- sprijin pentru formarea şi dezvoltarea reţelelor / grupurilor tehnologice, incluzând companiile, instituţiile şi universităţile cu programe de cercetare şi dezvoltare, cu profil tehnologic similar, mai ales la nivel regional;
- sprijin pentru dezvoltarea programelor tehnologice strategice, lansate de companii mari sau de asociaţii industriale,mai ales în domeniile high-tech.

O. 5 – Crearea unui nou sistem naţional de protecţie şi promovare a proprietăţii intelectuale.
Măsuri specifice:
- revizuirea atribuţiunilor OSIM;
- constituirea unui forum public indepedent care să înregistreze gratuit invenţii şi soluţii protejând proprietatea intelectuală a autorului;
- stabilirea unor criterii scientometrice de ierarhie valorică a cercetărilor şi inventatorilor.

5.4. Introducerea principiilor deontologice ale inovării şi transferului tehnologic
Societatea umană este compusă din comunităţi de fiinţe înzestrate cu libertăţi şi responsabilităţi individuale care conlucrează pentru evoluţia speciei umane şi tehnologiei.
Veriga principala în acest proces evolutiv este diseminarea informaţiei. Informarea, în primul rând este comunicarea cu cetăţenii, care, ca plătitori de taxe şi ca electori, pun bazele bunăstării sociale. Lipsa de informare, hrăneşte teama colectivităţilor de nou, respingerea noului, generează anxietate si dramatizează riscul.
Pentru a evita astfel de situaţii generate de lipsa de informare este necesară implicarea cetăţenilor în participarea la progresul dinamic al societăţii. Această participare trebuie gândită ca o voinţă de a conlucra pentru a face ca ştiinţa şi tehnologia să nu mai fie o sursă de teamă şi dependenţă ci o sursă de schimbare în bine, bunăstare şi încredere reciprocă.
Codul Deontologic al Inovării şi Transferului Tehnologic stabileşte reguli de conduită pentru factorii implicaţi în procesul de diseminare a informaţiei şi de valorificare comercială a rezultatelor cercetării ştiinţifice şi inovative.
Pentru domeniul inovării şi transferului tehnologic codul deontologic nu poate fi imaginat doar ca un set de reguli de conduită morală. În fapt moralitatea, fie că o privim ca având un scop universal, fie ca descinde dintr-o filozofie, religie sau o anumită civilizaţie, are drept ţel o anumită idee de bine către care oamenii tind să se îndrepte. Dar nu este suficient ca cercetătorul, inginerul sau tehnicianul să respecte valorile moralităţii comune sau moralitatea proprie în îndeplinirea sarcinilor sale personale. Transferul de tehnologii implică precauţii specifice şi comportarea profesională conştientă a factorilor implicaţi în ce priveşte consecinţele pe care neglijenţa, eroarea si abuzul le pot avea.
Codul deontologic este inspirat de valori care aparţin domeniului eticii, scopul său fiind încurajarea oamenilor să folosească activ noile cunoştinţe şi descoperiri ale cercetării ştiinţifice şi tehnologice.
Trebuie făcută o distincţie clară intre Codul Deontologic al Inovării şi Transferului Tehnologic şi legislaţia în vigoare din domeniu. Codul deontologic trebuie considerat ca un angajament colectiv al factorilor implicaţi în transferul de tehnologii şi din acest motiv el nu poate fi confundat cu ansamblul de date ştiinţifice, standarde şi specificaţii tehnice încorporate in norme şi standarde. El are un scop comun cu moralitatea şi legislaţia în vigoare : supravegherea, controlul si îndrumarea activităţii de inovare şi transfer tehnologic pentru promovarea dezvoltării durabile şi a protecţiei intereselor omului şi societăţii.
Elaboratorii si susţinătorii acestui cod deontologic propun următoarele reguli:

I

Sistemul CDI participă la capitalul social al firmei care valorifică invenţia, inventatorul având libertatea de a negocia numărul de acţiuni cu care participa la capitalul social al firmei şi îl sprijină pe inventator în vederea comercializării invenţiei, astfel, încât acesta să poată menţine controlul asupra utilizării ei in viitor.

II

Sistemul CDI îşi asumă ca obligaţie asigurarea unui mediu stimulativ pentru cercetare şi împărţirea beneficiilor noii cunoaşteri cu societatea în general. Aceasta asigură expertiza şi serviciile suport în stadiul incipient, cât şi lobby – ul pentru fonduri.
Prezentarea publică a invenţiei este asigurată cu expertiza, suportul şi
protecţia Sistemului CDI, astfel, încât să fie asistată dezvoltarea cercetării sau creaţiei.

III

Un obiectiv al unei universităţi, institut de cercetare – dezvoltare sau inventator este colectarea şi diseminarea cunoaşterii. Crearea unei invenţii şi punerea ei la dispoziţia publicului este cel mai desăvârşit mod pentru realizarea acestui obiectiv.
Sistemul CDI acţionează, pentru protecţia numelui său şi a reputaţiei sale, prin înţelegeri comerciale legale, etice şi prin promovarea intereselor inventatorilor, cadrelor didactice şi cercetătorilor.

IV

Sistemul CDI este adept al principiului, potrivit căruia, participarea la beneficii trebuie să fie proporţională cu participarea la investiţii, dar lasă la latitudinea inventatorului posibilitatea de negociere a beneficiului. Sistemul CDI îşi asumă o cotă parte din beneficiul net rezultat din comercializarea proprietăţii intelectuale.

V

Procesul de preluare a unei invenţii pe piaţă, în general, cuprinde trei nivele ale activităţii: prezentarea invenţiei, parteneriatul cu Sistemul CDI şi comercializarea. Acest proces este dimensionat de Sistemul CDI pentru a satisface condiţiile specifice fiecărei invenţii şi nevoile unice ale fiecărui inventator.

VI

Sistemul CDI, colaborează cu inventatorii pentru a garanta că fiecare ofertă de tehnologie beneficiază de atenţia cuvenită şi este ajutată să-şi atingă potenţialul ei deplin.
Contactarea Sistemului CDI poate avea loc atunci, când ceva nou a fost creat sau dezvoltat, ori când au fost obţinute rezultate neconvenţionale ale cercetării, care pot fi utilizate şi care au potenţial pentru comercializare. La această contactare, este asigurată confidenţialitatea invenţiei / proprietăţii intelectuale.

VII

După o analiză iniţială a invenţiei, o cercetare a stadiului existent al tehnicii şi o evaluare a tehnologiei, inventatorul poate decide dacă acesta doreşte parteneriatul cu Sistemul CDI în comercializarea tehnologiei.
Parteneriatul poate avea mai multe forme, opţiunile fiind flexibile şi în corelaţie cu politica Sistemului CDI în domeniul proprietăţii intelectuale.
Odată stabilit parteneriatul, inventatorul are deplin acces la resursele şi
serviciile Sistemului CDI, pe întreg traseul de promovare a invenţiei, până la comercializarea sa.

VIII

Sistemul CDI are numeroase căi pe care le urmează pentru comercializarea unei invenţii, acestea fiind cuprinse între licenţierea neexclusivă şi formarea unei firme de start – up.
Căile şi strategiile Sistemului CDI pentru comercializarea invenţiei se stabilesc în funcţie de următorii factori:
a) Stadiul de dezvoltare a invenţiei.
b) Stadiul cunoscut al tehnicii.
c) Numărul de pieţe pe care invenţia poate fi aplicată.
d) Aplicabilitatea invenţiei, astfel, încât aceasta să genereze un flux mai mare de produse.
e) Tipul protecţiei intelectuale potrivite invenţiei.
f) Scopurile şi interesele inventatorului cu privire la fondarea unei firme proprii.
În procesul de obţinere de brevetului de invenţie, în scopul comercializării,
cooperarea inventatorului este esenţială, care trebuie să asigure orice informaţie verbală sau scrisă necesară.
Formarea parteneriatului dintre inventator şi Sistemul CDI poate fi începutul unei relaţii de durată şi, de aceea, este necesară reevaluarea periodică a acesteia, în scopul adaptării la noile circumstanţe apărute.

IX

Proprietatea intelectuală se referă la orice produs al creaţiei intelectuale, ca o idee, invenţie, expresie, metodă de afaceri, proces tehnologic sau formulă chimică.
Proprietatea intelectuală poate fi protejată, conform legislaţiei in vigoare, prin brevet de invenţie sau marcă de desen industrial pentru invenţii, ori prin copy-right pentru software sau lucrări ştiinţifice.

X

Sistemul CDI asigură suport financiar limitat pentru proiectele de transfer tehnologic în scopul creşterii competitivităţii, prin progres tehnic şi operaţional, la nivel regional şi naţional. Finanţarea acestor proiecte se realizează dintr–un Fondul Inovativ Antreprenorial, în baza unui Program de Asistenţă Inovativ Antreprenorială (PAIA). Acest Program este flexibil şi deschis, fiind orientat către asigurarea acelei finanţări care permite ca o tehnologie să fie mai competitivă.

XI

Finanţarea maximă pe un proiect este de limitată la un plafon stabilit conform legislaţiei in vigoare, în condiţiile co-finanţării de către firma incubatoare a invenţiei. O firma poate beneficia de maximum 2 proiecte finanţate de Sistemul CDI într-un an fiscal. PAIA va finanţa costurile asociate taxelor de inginerie sau tehnice, bazei de cercetare şi deplasărilor. PAIA nu acoperă costurile privind dotările cu mijloace fixe (echipamente, utilaje etc.) şi costurile asociate training–ului.

O lume în schimbare

Lumea se află într-o profundă, permanentă şi tot mai rapida schimbare. Fenomenele complexe care se petrec în România prefigurează consecinţe pe termen mediu şi lung, care cu greu s-ar putea prognoza într-un scenariu, în condiţiile în care ne aflăm într-o lume în schimbare. Speranţe, îngrijorări, împliniri, aspiraţii şi alte noi probleme, unele dintre ele, deosebit de grave, prin implicaţiile lor în dinamica socială, vin să structureze modul nostru de viaţă şi imaginea pe care ne-o închipuim despre viitorul posibil. O lume cu tendinţe complexe şi contradictorii se naşte astăzi sub ochii noştri. Este din ce în ce mai necesar să se depună un efort sporit din partea tuturor celor ce au şi îşi asumă liber responsabilităţi faţă de ei însişi şi de semenii lor, faţă de societate şi în general faţă de umanitate, de a încerca să cerceteze şi să înţeleagă unde ne aflăm şi încotro am putea şi ar trebui să ne îndreptăm. Timpul acţiunilor spontane, al mesajului unanim subînţeles, al pasivităţii a trecut. A continua o asemenea atitudine, sub falsa şi periculoasa teză liniştitoare a “pragmatismului”, înseamnă a dovedi lipsă de capacitate şi neputinţă în a contribui la jalonarea structurilor definitorii ale acestei lumi, pe care o dorim modernă şi dinamică, înlăuntrul căreia valoarea trebuie să fie unicul criteriu al biruinţei sociale. A descifra sensurile schimbărilor în viaţa comtemporană şi a desprinde din noianul problemelor ce se ridică în faţa societăţii româneşti pe toate acelea care îşi impun o inteligentă rezolvare, în această atât de necunoscută fază de tranziţie spre o lume a năzuinţelor încă nedefinite, ţinând seama şi de noile desfăşurări pe plan internaţional – toate acestea ar putea reprezenta obiective de studiu ştiinţific al reformei actuale. Tranziţia la economia de piaţă liberă nu este doar o evoluţie de restructurare, cât una de dezvoltare. Experienţele de tranziţie a dezvoltării ale ţărilor excomuniste intrate în Uniunea Europeană şi ale unor alte ţări precum Coreea de Sud, Noua Zeelandă ş.a. arată că opţiunea nu poate fi decât dezvoltarea prin ştiinţă şi tehnologie. În România a scăzut importanţa acordată ştiinţei, aceasta fiind considerată drept un simplu consumator al unor resurse limitate. Lipsa coerenţei dintre diferitele structuri de stat se manifestă în slaba legătură dintre politica economică şi politica ştiinţei. Declaraţiile reformiste au dat mereu câte o undă de speranţă în creşterea rolului ştiinţei, dar realitatea practică ne opune speranţelor noastre incompetenţa, managementul deficitar, nomenclatura de stil vechi. În conditiile intrării în Uniunea Europeană, România ar trebui să ia în calcul faptul că Occidentul funcţionează normal, pe baza competiţiei, care în mod firesc elimină pe cei slabi. Ţările Uniunii Europene au adopat un comportament inovativ, pe baza căruia se asigură dezvoltarea prin ştiinţă şi tehnologie şi nici una dintre acestea nu doreşte să-şi piardă poziţia privilegiată pe piaţa europeană. În ce domenii ar putea să aspire România de a fi lider pe piaţa europeană? În abordarea unei liste de domenii în care România ar putea deveni competitivă este necesară reproiectarea sistemului economic românesc pe baza opţiunilor fundamentale şi strategice. Una dintre aceste opţiuni este aceea a dezvoltării prin ştiinţă şi tehnologie, iar în acest sens pledăm pentru o nouă viziune privind politica ştiinţei în România şi pentru instrumentele adecvate de fundamentare strategică în vederea implementării noii viziuni în gândirea politică autohtonă şi în întreaga societate românească.