O lume în schimbare

Lumea se află într-o profundă, permanentă şi tot mai rapida schimbare. Fenomenele complexe care se petrec în România prefigurează consecinţe pe termen mediu şi lung, care cu greu s-ar putea prognoza într-un scenariu, în condiţiile în care ne aflăm într-o lume în schimbare. Speranţe, îngrijorări, împliniri, aspiraţii şi alte noi probleme, unele dintre ele, deosebit de grave, prin implicaţiile lor în dinamica socială, vin să structureze modul nostru de viaţă şi imaginea pe care ne-o închipuim despre viitorul posibil. O lume cu tendinţe complexe şi contradictorii se naşte astăzi sub ochii noştri. Este din ce în ce mai necesar să se depună un efort sporit din partea tuturor celor ce au şi îşi asumă liber responsabilităţi faţă de ei însişi şi de semenii lor, faţă de societate şi în general faţă de umanitate, de a încerca să cerceteze şi să înţeleagă unde ne aflăm şi încotro am putea şi ar trebui să ne îndreptăm. Timpul acţiunilor spontane, al mesajului unanim subînţeles, al pasivităţii a trecut. A continua o asemenea atitudine, sub falsa şi periculoasa teză liniştitoare a “pragmatismului”, înseamnă a dovedi lipsă de capacitate şi neputinţă în a contribui la jalonarea structurilor definitorii ale acestei lumi, pe care o dorim modernă şi dinamică, înlăuntrul căreia valoarea trebuie să fie unicul criteriu al biruinţei sociale. A descifra sensurile schimbărilor în viaţa comtemporană şi a desprinde din noianul problemelor ce se ridică în faţa societăţii româneşti pe toate acelea care îşi impun o inteligentă rezolvare, în această atât de necunoscută fază de tranziţie spre o lume a năzuinţelor încă nedefinite, ţinând seama şi de noile desfăşurări pe plan internaţional – toate acestea ar putea reprezenta obiective de studiu ştiinţific al reformei actuale. Tranziţia la economia de piaţă liberă nu este doar o evoluţie de restructurare, cât una de dezvoltare. Experienţele de tranziţie a dezvoltării ale ţărilor excomuniste intrate în Uniunea Europeană şi ale unor alte ţări precum Coreea de Sud, Noua Zeelandă ş.a. arată că opţiunea nu poate fi decât dezvoltarea prin ştiinţă şi tehnologie. În România a scăzut importanţa acordată ştiinţei, aceasta fiind considerată drept un simplu consumator al unor resurse limitate. Lipsa coerenţei dintre diferitele structuri de stat se manifestă în slaba legătură dintre politica economică şi politica ştiinţei. Declaraţiile reformiste au dat mereu câte o undă de speranţă în creşterea rolului ştiinţei, dar realitatea practică ne opune speranţelor noastre incompetenţa, managementul deficitar, nomenclatura de stil vechi. În conditiile intrării în Uniunea Europeană, România ar trebui să ia în calcul faptul că Occidentul funcţionează normal, pe baza competiţiei, care în mod firesc elimină pe cei slabi. Ţările Uniunii Europene au adopat un comportament inovativ, pe baza căruia se asigură dezvoltarea prin ştiinţă şi tehnologie şi nici una dintre acestea nu doreşte să-şi piardă poziţia privilegiată pe piaţa europeană. În ce domenii ar putea să aspire România de a fi lider pe piaţa europeană? În abordarea unei liste de domenii în care România ar putea deveni competitivă este necesară reproiectarea sistemului economic românesc pe baza opţiunilor fundamentale şi strategice. Una dintre aceste opţiuni este aceea a dezvoltării prin ştiinţă şi tehnologie, iar în acest sens pledăm pentru o nouă viziune privind politica ştiinţei în România şi pentru instrumentele adecvate de fundamentare strategică în vederea implementării noii viziuni în gândirea politică autohtonă şi în întreaga societate românească.