Ca urmare a analizei aprofundate pe care Congresul Naţional al Cercetătorilor şi Inventatorilor din România a efectuat-o împreună cu numeroşi cercetători, inventatori şi oameni de afaceri din întreaga ţară, cu specialişti din diverse domenii cu privire la actuala criză mondială şi la posibilele consecinţe pe care aceasta le-ar putea avea şi asupra ţării noastre, s-a conturat ca o necesitate stringentă elaborarea unui „Program de protecţie a resurselor româneşti şi de relansare a economiei naţionale prin ştiinţă şi conştiinţă” , care să cuprindă măsuri capabile să permită României depăşirea acestora. În condiţiile atât de neprielnice ale actualei crize financiare şi economice mondiale, singura cale de realizare a prosperităţii pentru poporul nostru este utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor materiale şi a capacităţilor intelectuale ale cetăţenilor oneşti şi cinstiţi ai naţiunii noastre. Progresul pe care îl presupune această cale este legat direct de potenţialul uman şi material considerabil de care dispune România şi de capacitatea inovativă cu care este înzestrat poporul nostru. Poziţia noastră este aceea de a realiza protecţia la nivel naţional a resurselor româneşti prin utilizarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, în vederea relansării economice. Pe baza analizei efectuate, s-a constatat că România nu a adoptat o politică industrială bazată pe un model de dezvoltare prin ştiinţă şi tehnologie, prin realizarea unei reale reforme a cercetării, în scopul racordării acesteia la cerinţele economiei. Guvernele succesive ale României instalate după anul 1989 au făcut greşeala politică de a subordona cercetarea ştiinţifică domeniului educaţiei, când logic şi firesc ar fi fost ca aceasta să fie parte componentă a domeniului industrial. Bâlbâielile autorităţilor în a fundamenta Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Inovare şi Programele Operaţionale au condus la incapacitatea de a subvenţiona dezvoltarea infrastructurii de cercetare şi la obţinerea de rezultate ale cercetării nesemnificative pentru economia naţională. Sistemul de cercetare – dezvoltare – inovare (CDI) existent în România, nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită unor slăbiciuni ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:
● cheltuieli CDI extrem de mici, în comparaţie cu ţările industrializate;
● absenţa totală sau aproape totală a cercetării – dezvoltării în sectorul întreprinderilor, care este, în fond, principalul factor de inovare;
● fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
● slăbiciunea institutelor CDI finanţate din fonduri publice;
● prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative, fragmentarea cercetării ştiinţifice, cu efect în structurarea unor mijloace nespecifice de finanţare a universităţilor şi sectoarelor academice;
● atitudinea şi mentalitatea cercetătorilor din aceste institute, care sunt preocupaţi mai mult de perspectivele de carieră, decât de nevoile industriei naţionale;
● lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI;
● gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare;
● valorificarea superficială a rezultatelor CDI;
● dotarea precară a activităţii CDI;
● lipsa unei analize periodice a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare ca direcţie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaţie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea);
● descurajarea activităţilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor;
● criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură.
Cu voia dumneavoastră, vă supunem atenţiei o serie de măsuri pentru a fi implementate cât mai urgent în diversele domenii ale realităţii economice şi sociale ale României de azi.
Aceste măsuri sunt:
- Elaborarea unei politici industriale naţionale care să se bazeze pe următoarele cerinţe:
● eradicarea sistemului de coexistenţă a tehnologiilor de vârste diferite;
● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeană;
● redistribuirea activităţilor industriale;
● creşterea randamentelor industriale şi a calităţii produselor;
● stimularea investiţiilor străine în activităţi ce utilizează tehnologii de vârf;
● iniţierea şi dezvoltarea de nuclee şi centre de activităţi inovativ-antreprenoriale, ce utilizează capital intelectual şi financiar românesc sau mixt;
● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizează în redresarea industrială a României, în scopul diminuării importului şi creşterii exportului;
- Realizarea reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare în scopul de a restructura conexiunile dintre ştiinţă, tehnologie, economie şi societatea civilă, astfel, încât să fie lăsată piaţa să decidă distribuţia primară a resurselor CDI şi de a accelera comercializarea rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice.
Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI vor fi:
● Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare.
● Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică.
● Multiplicarea resurselor de finanţare a CDI şi perfecţionarea sistemului de finanţare.
● Schimbarea sistemului de management al unităţilor de CDI.
● Stimularea formării şi funcţionării organizaţiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării.
● Perfecţionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării.
● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI.
- Scopul fundamental al politicii industriale naţionale va fi implementarea rapidă a noilor concepte tehnologice, prin stimularea iniţiativelor organizaţionale referitoare la producţia materială, operaţii şi servicii. Obiectivele şi sarcinile politicii industriale naţionale vor fi:
● corectarea sistemului fiscal şi de taxe, precum şi a politicii de credite şi subvenţii destinate activităţilor tehnologice inovative din economie;
● optimizarea condiţiilor legale pentru înfiinţarea de noi forme organizaţionale (în cercetare, producţie, servicii), pentru facilitarea şi creşterea vitezei de reacţie la introducerea tehnologiilor noi;
● dezvoltarea sistemelor de reţele informatizate pentru achiziţia, procesarea şi accesarea datelor, în scopul amplificării sistemelor suport ale deciziei, incluzând un sistem pentru consultanţă tehnologică şi de marketing în folosul întreprinderilor;
● creşterea motivaţiei financiare a elaboratorilor şi aplicatorilor de tehnologii noi;
● reforma sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare;
● sprijinirea şi dezvoltarea organizaţiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;
● amplificarea cercetării tehnologice inventive de performanţă, prin creşterea sistematică a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;
● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologică inovativă, ale căror rezultate aduc profit în economie;
● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activităţile inovative din economie, în mod deosebit, în domeniul dezvoltării industriilor „high-tech”;
● restructurarea şi privatizarea entităţilor economice corelată cu includerea institutelor de cercetare tehnologică de profil în structura marilor agenţi economici de producţie sau a universităţilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare în comunitate, prin utilizarea sistemului educaţional la fiecare nivel. Programele educaţionale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor şi studenţilor pentru asimilarea cunoaşterii aplicabile în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice;
● dezvoltarea infrastructurilor şi a instituţiilor care sprijină activităţile tehnologice inovative şi conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare şi economie;
● dezvoltarea comerţului cu rezultatele cercetării ştiinţifice şi acordarea sprijinului pentru înfiinţarea şi dezvoltarea organizaţiilor de transfer tehnologic;
● dezvoltarea relaţiilor de cooperare ştiinţifică şi tehnologică cu străinătatea şi crearea condiţiilor optime (politice, juridice şi economice) favorabile investiţiilor cu capital străin şi importurilor / exporturilor de tehnologii.
Pentru realizarea acestor obiective şi sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale şi fiscale, precum şi alte instrumente care să asigure eficienţa practică a politicii industriale prefigurate.
În ceea ce priveşte instrumentele manageriale, este important să se creeze mecanismul de stimulare a formării de structuri manageriale de grup şi de gestionare profesioniste, care să preia conducerea unităţilor cu capital majoritar de stat, până la încheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultură. În ceea ce priveşte instrumentele fiscale, acestea ar vor fi:
● perfecţionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performanţei tehnologice să fie incluse în costurile beneficiilor obţinute;
● deducerea totală, din beneficiul ce face subiectul impozitării, a cheltuielilor pentru investiţii de capital în implementarea tehnologiilor noi, într-o perioadă mai mare de un an fiscal;
● scutire de impozit pentru persoanele fizice şi juridice creatoare de noi tehnologii şi, mai ales, de invenţii;
● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe şi de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.
Alte stimulente vor fi:
● asigurarea de garanţii entităţilor economice care contractează credite, pe termen mediu sau lung, cu bănci autohtone, cu condiţii prefertenţiale, dacă aceste credite urmează a se folosi la implenetarea tehnologiilor noi, mai ales la acelea rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare naţională;
● introducerea de noi reguli juridice şi instituţionale pentru stimularea aplicaţiilor productive bazate pe tehnologii noi, prin dezvoltarea fondurilor de capital de risc şi prin abilitarea băncilor comerciale pentru acordarea creditelor pe baza unui plan de afaceri sau garanţii morale şi nu numai pe baza garanţiilor materiale;
● asigurarea investiţiilor împotriva riscului în legătură cu implementarea noilor tehnologii;
● coordonarea politicii de acordare de licenţe cu politica ştiinţifică şi industrială, în domeniile economiei în care restructurarea şi dezvoltarea tehnologică sunt sprijinite cu mijloace bugetare;
● stimularea inventivităţii şi mărirea protecţiei inventatorilor, invenţiilor şi a legislaţiei muncii;
● dezvoltarea sistemului de cofinanţare din fonduri bugetare la implementarea noilor tehnologii selecţionate şi care au fost realizate cu participarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare;
● sprijinirea dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale cu profil de inovare şi acordarea de subvenţii pentru proiecte tehnologice inovative.
În acord cu o asemenea politică industrială naţională, se impun de urgenţă măsuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:
● realizarea în cadrul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică a unei baze de date, cu acces liber, care să cuprindă toate abordările tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entităţile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;
● analizarea periodică a corelaţiei reale dintre necesităţile societăţii româneşti şi obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI;
● creşterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitaţie publică în realizarea obiectivelor de interes comunitar;
● simplificarea metodologiei de participare la competiţia de proiecte, evaluarea urmând a fi efectuată pe baza ofertei ştiinţifice şi a planului de afaceri;
● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;
● eliminarea corupţiei din sistemul competiţiei publice de proiecte;
● restructurarea şi mărirea bugetului alocat cercetării, în scopul optimizării calităţii finanţării şi al simplificării operaţiunilor de decontare;
● inventarierea riguroasă a aparatelor şi dotărilor achiziţionate de entităţile de CDI, pentru transformarea acestora în baze cu utilizatori multipli;
● perfecţionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetării, prin amplificarea subvenţiei pentru publicaţii ştiinţifice şi editarea unui anuar al rezultatelor cercetării ştiinţifice din România;
Un mediu favorabil pentru aplicarea creativă a tehnologiilor influenţează pozitiv creşterea economică, securitatea naţională şi stabilitatea socială. Acest scop s-ar putea îndeplini prin stimularea şi promovarea atitudinilor favorabile tehnologiilor noi în comunitate şi printre entităţile economice. Pentru a schimba starea existentă de fapt, este necesar a se cataliza structurarea unor noi relaţii şi mecanisme ale comunităţii ştiinţifice, societăţii civile şi ale cooperării internaţionale pentru promovarea inovării şi stimularea excelenţei, pe baza unei reforme reale şi eficiente a sistemului CDI. Unul din instrumentele care susţine realizarea acestui scop îl reprezintă trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică. Astfel, agenda intelectuală a tematicii de cercetare se va realiza într-un context transdisciplinar şi va fi dirijată de relevanţa strategică. Prin tematica de cercetare se vor promova ştiinţa şi cercetarea-dezvoltarea, asociate cu inovarea, cu transferul tehnologic şi cu serviciile ştiinţifice, se va realiza asigurarea cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice, precum şi a calificării, elemente care vor susţine dezvoltarea prosperă prin tehnologie, protecţia mediului şi bunăstarea ţării şi a populaţiei. Un alt instrument îl reprezintă perfecţionarea sistemului de comunicare a rezultatelor cercetării. La ora actuală, în privinţa valorificării rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice, la nivelul agenţilor economici există confuzie, iar la nivelul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică nu exită o bază de date cu rezultatele cercetării obţinute prin finanţare publică şi care reprezintă proprietatea statului, ceea ce conduce la imposibilitatea valorificării acestor rezultate şi amplificării fondurilor alocate cercetării prin comercializarea rezultatelor cercetării. În plus, inexistenţa acestei baze de date conduce la paralelisme păguboase prin efectuarea aceloraşi cercetări de către colective şi organizaţii diferite, sau, mai grav, la refinanţarea unor proiecte care au mai fost plătite din fonduri publice. În urma efectuării auditul performanţei programelor de cercetare cuprinse în Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare, chiar Curtea de Conturi a României a constatat printre altele că promovarea şi diseminarea rezultatelor cercetării este deficitară. Odată cu finalizarea contractelor scade interesul pentru rezultat de către potenţialii beneficiari. Curtea de Conturi a României a constatat astfel că se impune promovarea la nivel naţional a rezultatelor cercetării prin publicitate accesibilă şi micilor producători. Neutilizarea rezultatelor cercetării, implicit neutilizarea acestora la scară industrială, conduce de fapt la irosirea banului public. În raportul Curţii de Conturi a României se mai constată că nu există interes pentru protejarea rezultatelor cercetării prin obţinerea de brevete, licenţe sau drepturi de autor, rezultatele cercetării nu sunt controlate şi evaluate la finalizarea proiectelor de cercetare şi se remarcă lipsa unui sistem informaţional centralizat, în care documentaţia ştiinţifică din toate domeniile şi din toate ţările să fie într-un loc accesibil. La nivel de autoritate de stat pentru domeniul cercetării - dezvoltrii – Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică are în principal atribuţii în elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale, asigurarea cadrului instituţional pentru aplicarea Strategiei naţionale, coordonarea la nivel naţional a politicilor guvernamentale, stimularea, susţinerea, dezvoltarea şi monitorizarea activităţii de cercetare - dezvoltare. Sistemul de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) existent în România nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită slăbiciunilor ar[tate mai sus. Dintre acestea, un factor puternic de perturbare a activităţii de cercetare îl reprezintă setul de criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI, care este în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură. Pentru a rezolva această situaţie anormală, propunem înfiinţarea Corpului Naţional al Evaluatorilor de proiecte CDI, ca entitate independentă. Rolul acestei noi instituţii ar urma să fie acela de a administra în numele statului licitaţiile de proiecte şi patrimoniul rezultatelor cercetării. Principalele atribuţii ale Corpului Naţional al Evaluatorilor de proiecte CDI ar putea fi:
- evaluarea independentă a proiectelor CDI finanţate din fonduri publice;
- elaborarea criteriilor de evaluare la licitaţia de proiecte CDI;
- analizarea periodică a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare;
- înregistrarea şi monitorizarea rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice;
- administrarea bazei de date cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România;
- editarea „Catalogului Anual cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România”;
- asigurarea subvenţiei publice alocate publicaţiilor ştiinţifice;
- crearea de site-uri ce cuprind realizările cercetării ultimilor zece ani;
- promovarea unui WEB – site de transfer tehnologic prin inteligenţă artificială.
- valorificarea cercetărilor efectuate de specialişti şi obţinerea de noi fonduri care să cofinanţeze alte noi cercetări ştiinţifice.
Pe baza acestor măsuri, cercetarea românească trebuie să devină şi furnizor de competenţă în economia naţională, pentru tehnologiile preluate şi perfecţionarea celor asimilate. În timp ce se asigură standarde înalte ale educaţiei şi inovării, cercetarea conduce la formarea acelor noi cercetători, de care este nevoie în sistemul de cercetare şi în întreaga societate românească. Cercetarea ne poate asigura rezultate concrete şi poate da un impuls puternic dezvoltării de noi produse româneşti. Fără cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezultă că cercetarea este esenţială pentru starea spirituală şi materială a naţiunii, în viitor. Cercetarea românească trebuie să fie o parte independentă şi semnificativă a cercetării mondiale. În acelaşi timp, cercetarea românească este o parte a culturii europene şi mondiale, iar România trebuie să-şi aducă contribuţia la asigurarea continuităţii acestei culturi.
● cheltuieli CDI extrem de mici, în comparaţie cu ţările industrializate;
● absenţa totală sau aproape totală a cercetării – dezvoltării în sectorul întreprinderilor, care este, în fond, principalul factor de inovare;
● fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;
● slăbiciunea institutelor CDI finanţate din fonduri publice;
● prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative, fragmentarea cercetării ştiinţifice, cu efect în structurarea unor mijloace nespecifice de finanţare a universităţilor şi sectoarelor academice;
● atitudinea şi mentalitatea cercetătorilor din aceste institute, care sunt preocupaţi mai mult de perspectivele de carieră, decât de nevoile industriei naţionale;
● lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI;
● gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare;
● valorificarea superficială a rezultatelor CDI;
● dotarea precară a activităţii CDI;
● lipsa unei analize periodice a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare ca direcţie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaţie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea);
● descurajarea activităţilor de inovare prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor;
● criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură.
Cu voia dumneavoastră, vă supunem atenţiei o serie de măsuri pentru a fi implementate cât mai urgent în diversele domenii ale realităţii economice şi sociale ale României de azi.
Aceste măsuri sunt:
- Elaborarea unei politici industriale naţionale care să se bazeze pe următoarele cerinţe:
● eradicarea sistemului de coexistenţă a tehnologiilor de vârste diferite;
● acordarea transferului de tehnologie cu lista de „produse admise” de Uniunea Europeană;
● redistribuirea activităţilor industriale;
● creşterea randamentelor industriale şi a calităţii produselor;
● stimularea investiţiilor străine în activităţi ce utilizează tehnologii de vârf;
● iniţierea şi dezvoltarea de nuclee şi centre de activităţi inovativ-antreprenoriale, ce utilizează capital intelectual şi financiar românesc sau mixt;
● asigurarea unui management strategic al pachetului de tehnologii ce se utilizează în redresarea industrială a României, în scopul diminuării importului şi creşterii exportului;
- Realizarea reformei sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare în scopul de a restructura conexiunile dintre ştiinţă, tehnologie, economie şi societatea civilă, astfel, încât să fie lăsată piaţa să decidă distribuţia primară a resurselor CDI şi de a accelera comercializarea rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice.
Obiectivele reformei sistemului naţional de CDI vor fi:
● Schimbarea structurii organizaţionale a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare.
● Trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică.
● Multiplicarea resurselor de finanţare a CDI şi perfecţionarea sistemului de finanţare.
● Schimbarea sistemului de management al unităţilor de CDI.
● Stimularea formării şi funcţionării organizaţiilor noi de cercetare (cu capital public sau privat).
● Schimbarea sistemului de evaluare a rezultatelor cercetării.
● Perfecţionarea sistemului de comunicare şi diseminare a rezultatelor cercetării.
● Oprirea fluxului de migrare / emigrare a specialiştilor din CDI.
- Scopul fundamental al politicii industriale naţionale va fi implementarea rapidă a noilor concepte tehnologice, prin stimularea iniţiativelor organizaţionale referitoare la producţia materială, operaţii şi servicii. Obiectivele şi sarcinile politicii industriale naţionale vor fi:
● corectarea sistemului fiscal şi de taxe, precum şi a politicii de credite şi subvenţii destinate activităţilor tehnologice inovative din economie;
● optimizarea condiţiilor legale pentru înfiinţarea de noi forme organizaţionale (în cercetare, producţie, servicii), pentru facilitarea şi creşterea vitezei de reacţie la introducerea tehnologiilor noi;
● dezvoltarea sistemelor de reţele informatizate pentru achiziţia, procesarea şi accesarea datelor, în scopul amplificării sistemelor suport ale deciziei, incluzând un sistem pentru consultanţă tehnologică şi de marketing în folosul întreprinderilor;
● creşterea motivaţiei financiare a elaboratorilor şi aplicatorilor de tehnologii noi;
● reforma sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare;
● sprijinirea şi dezvoltarea organizaţiilor independente (neguvernamentale) de transfer tehnologic;
● amplificarea cercetării tehnologice inventive de performanţă, prin creşterea sistematică a fondurilor publice alocate pentru cercetare-dezvoltare;
● dezvoltarea domeniilor de cercetare tehnologică inovativă, ale căror rezultate aduc profit în economie;
● dezvoltarea sectoarelor industriale care sunt semnificative pentru activităţile inovative din economie, în mod deosebit, în domeniul dezvoltării industriilor „high-tech”;
● restructurarea şi privatizarea entităţilor economice corelată cu includerea institutelor de cercetare tehnologică de profil în structura marilor agenţi economici de producţie sau a universităţilor tehnice;
● dezvoltarea atitudinilor favorabile procesului de inovare în comunitate, prin utilizarea sistemului educaţional la fiecare nivel. Programele educaţionale vor cuprinde elemente de asigurare a elevilor şi studenţilor pentru asimilarea cunoaşterii aplicabile în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice;
● dezvoltarea infrastructurilor şi a instituţiilor care sprijină activităţile tehnologice inovative şi conexiunile dintre sectorul de cercetare-dezvoltare şi economie;
● dezvoltarea comerţului cu rezultatele cercetării ştiinţifice şi acordarea sprijinului pentru înfiinţarea şi dezvoltarea organizaţiilor de transfer tehnologic;
● dezvoltarea relaţiilor de cooperare ştiinţifică şi tehnologică cu străinătatea şi crearea condiţiilor optime (politice, juridice şi economice) favorabile investiţiilor cu capital străin şi importurilor / exporturilor de tehnologii.
Pentru realizarea acestor obiective şi sarcini, se vor utiliza instrumente manageriale şi fiscale, precum şi alte instrumente care să asigure eficienţa practică a politicii industriale prefigurate.
În ceea ce priveşte instrumentele manageriale, este important să se creeze mecanismul de stimulare a formării de structuri manageriale de grup şi de gestionare profesioniste, care să preia conducerea unităţilor cu capital majoritar de stat, până la încheierea procesului de privatizare din industrie, cercetare, agricultură. În ceea ce priveşte instrumentele fiscale, acestea ar vor fi:
● perfecţionarea sistemului prin care cheltuielile pentru asigurarea performanţei tehnologice să fie incluse în costurile beneficiilor obţinute;
● deducerea totală, din beneficiul ce face subiectul impozitării, a cheltuielilor pentru investiţii de capital în implementarea tehnologiilor noi, într-o perioadă mai mare de un an fiscal;
● scutire de impozit pentru persoanele fizice şi juridice creatoare de noi tehnologii şi, mai ales, de invenţii;
● corelarea, pe domenii tehnologice, a regimului de taxe şi de scutiri de impozit pentru stimularea exportului de produse competitive.
Alte stimulente vor fi:
● asigurarea de garanţii entităţilor economice care contractează credite, pe termen mediu sau lung, cu bănci autohtone, cu condiţii prefertenţiale, dacă aceste credite urmează a se folosi la implenetarea tehnologiilor noi, mai ales la acelea rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare naţională;
● introducerea de noi reguli juridice şi instituţionale pentru stimularea aplicaţiilor productive bazate pe tehnologii noi, prin dezvoltarea fondurilor de capital de risc şi prin abilitarea băncilor comerciale pentru acordarea creditelor pe baza unui plan de afaceri sau garanţii morale şi nu numai pe baza garanţiilor materiale;
● asigurarea investiţiilor împotriva riscului în legătură cu implementarea noilor tehnologii;
● coordonarea politicii de acordare de licenţe cu politica ştiinţifică şi industrială, în domeniile economiei în care restructurarea şi dezvoltarea tehnologică sunt sprijinite cu mijloace bugetare;
● stimularea inventivităţii şi mărirea protecţiei inventatorilor, invenţiilor şi a legislaţiei muncii;
● dezvoltarea sistemului de cofinanţare din fonduri bugetare la implementarea noilor tehnologii selecţionate şi care au fost realizate cu participarea sistemului naţional de cercetare – dezvoltare;
● sprijinirea dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale cu profil de inovare şi acordarea de subvenţii pentru proiecte tehnologice inovative.
În acord cu o asemenea politică industrială naţională, se impun de urgenţă măsuri de restructurare a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare – inovare, cum ar fi:
● realizarea în cadrul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică a unei baze de date, cu acces liber, care să cuprindă toate abordările tematice de cercetare pe domenii, efectuate de entităţile de cercetare – dezvoltare pe ultimii 20 de ani;
● analizarea periodică a corelaţiei reale dintre necesităţile societăţii româneşti şi obiectivele programelor prioritare de cercetare din cadrul PNCDI;
● creşterea ponderii proiectelor adjudecate prin licitaţie publică în realizarea obiectivelor de interes comunitar;
● simplificarea metodologiei de participare la competiţia de proiecte, evaluarea urmând a fi efectuată pe baza ofertei ştiinţifice şi a planului de afaceri;
● formarea de colective independente multidisciplinare pentru evaluarea propunerilor de proiecte;
● eliminarea corupţiei din sistemul competiţiei publice de proiecte;
● restructurarea şi mărirea bugetului alocat cercetării, în scopul optimizării calităţii finanţării şi al simplificării operaţiunilor de decontare;
● inventarierea riguroasă a aparatelor şi dotărilor achiziţionate de entităţile de CDI, pentru transformarea acestora în baze cu utilizatori multipli;
● perfecţionarea sistemului de comunicare – diseminare a rezultatelor cercetării, prin amplificarea subvenţiei pentru publicaţii ştiinţifice şi editarea unui anuar al rezultatelor cercetării ştiinţifice din România;
Un mediu favorabil pentru aplicarea creativă a tehnologiilor influenţează pozitiv creşterea economică, securitatea naţională şi stabilitatea socială. Acest scop s-ar putea îndeplini prin stimularea şi promovarea atitudinilor favorabile tehnologiilor noi în comunitate şi printre entităţile economice. Pentru a schimba starea existentă de fapt, este necesar a se cataliza structurarea unor noi relaţii şi mecanisme ale comunităţii ştiinţifice, societăţii civile şi ale cooperării internaţionale pentru promovarea inovării şi stimularea excelenţei, pe baza unei reforme reale şi eficiente a sistemului CDI. Unul din instrumentele care susţine realizarea acestui scop îl reprezintă trecerea tematicii de CDI de la modelul tradiţional (defectuos) la modelul emergent, care face apel la transdisciplinaritate şi relevanţă strategică. Astfel, agenda intelectuală a tematicii de cercetare se va realiza într-un context transdisciplinar şi va fi dirijată de relevanţa strategică. Prin tematica de cercetare se vor promova ştiinţa şi cercetarea-dezvoltarea, asociate cu inovarea, cu transferul tehnologic şi cu serviciile ştiinţifice, se va realiza asigurarea cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice, precum şi a calificării, elemente care vor susţine dezvoltarea prosperă prin tehnologie, protecţia mediului şi bunăstarea ţării şi a populaţiei. Un alt instrument îl reprezintă perfecţionarea sistemului de comunicare a rezultatelor cercetării. La ora actuală, în privinţa valorificării rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice, la nivelul agenţilor economici există confuzie, iar la nivelul Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică nu exită o bază de date cu rezultatele cercetării obţinute prin finanţare publică şi care reprezintă proprietatea statului, ceea ce conduce la imposibilitatea valorificării acestor rezultate şi amplificării fondurilor alocate cercetării prin comercializarea rezultatelor cercetării. În plus, inexistenţa acestei baze de date conduce la paralelisme păguboase prin efectuarea aceloraşi cercetări de către colective şi organizaţii diferite, sau, mai grav, la refinanţarea unor proiecte care au mai fost plătite din fonduri publice. În urma efectuării auditul performanţei programelor de cercetare cuprinse în Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare, chiar Curtea de Conturi a României a constatat printre altele că promovarea şi diseminarea rezultatelor cercetării este deficitară. Odată cu finalizarea contractelor scade interesul pentru rezultat de către potenţialii beneficiari. Curtea de Conturi a României a constatat astfel că se impune promovarea la nivel naţional a rezultatelor cercetării prin publicitate accesibilă şi micilor producători. Neutilizarea rezultatelor cercetării, implicit neutilizarea acestora la scară industrială, conduce de fapt la irosirea banului public. În raportul Curţii de Conturi a României se mai constată că nu există interes pentru protejarea rezultatelor cercetării prin obţinerea de brevete, licenţe sau drepturi de autor, rezultatele cercetării nu sunt controlate şi evaluate la finalizarea proiectelor de cercetare şi se remarcă lipsa unui sistem informaţional centralizat, în care documentaţia ştiinţifică din toate domeniile şi din toate ţările să fie într-un loc accesibil. La nivel de autoritate de stat pentru domeniul cercetării - dezvoltrii – Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică are în principal atribuţii în elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale, asigurarea cadrului instituţional pentru aplicarea Strategiei naţionale, coordonarea la nivel naţional a politicilor guvernamentale, stimularea, susţinerea, dezvoltarea şi monitorizarea activităţii de cercetare - dezvoltare. Sistemul de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) existent în România nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită slăbiciunilor ar[tate mai sus. Dintre acestea, un factor puternic de perturbare a activităţii de cercetare îl reprezintă setul de criterii de evaluare la licitaţia de proiecte CDI, care este în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură. Pentru a rezolva această situaţie anormală, propunem înfiinţarea Corpului Naţional al Evaluatorilor de proiecte CDI, ca entitate independentă. Rolul acestei noi instituţii ar urma să fie acela de a administra în numele statului licitaţiile de proiecte şi patrimoniul rezultatelor cercetării. Principalele atribuţii ale Corpului Naţional al Evaluatorilor de proiecte CDI ar putea fi:
- evaluarea independentă a proiectelor CDI finanţate din fonduri publice;
- elaborarea criteriilor de evaluare la licitaţia de proiecte CDI;
- analizarea periodică a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare;
- înregistrarea şi monitorizarea rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice;
- administrarea bazei de date cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România;
- editarea „Catalogului Anual cu Rezultatele Cercetării Ştiinţifice din România”;
- asigurarea subvenţiei publice alocate publicaţiilor ştiinţifice;
- crearea de site-uri ce cuprind realizările cercetării ultimilor zece ani;
- promovarea unui WEB – site de transfer tehnologic prin inteligenţă artificială.
- valorificarea cercetărilor efectuate de specialişti şi obţinerea de noi fonduri care să cofinanţeze alte noi cercetări ştiinţifice.
Pe baza acestor măsuri, cercetarea românească trebuie să devină şi furnizor de competenţă în economia naţională, pentru tehnologiile preluate şi perfecţionarea celor asimilate. În timp ce se asigură standarde înalte ale educaţiei şi inovării, cercetarea conduce la formarea acelor noi cercetători, de care este nevoie în sistemul de cercetare şi în întreaga societate românească. Cercetarea ne poate asigura rezultate concrete şi poate da un impuls puternic dezvoltării de noi produse româneşti. Fără cercetare nu putem avea prosperitate, deci rezultă că cercetarea este esenţială pentru starea spirituală şi materială a naţiunii, în viitor. Cercetarea românească trebuie să fie o parte independentă şi semnificativă a cercetării mondiale. În acelaşi timp, cercetarea românească este o parte a culturii europene şi mondiale, iar România trebuie să-şi aducă contribuţia la asigurarea continuităţii acestei culturi.
Congresul Naţional al Cercetătorilor şi Inventatorilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu