ASUPRA UNEI NOI AGENDE INTELECTUALE A CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DIN CRIMINOLOGIE

Conf. Dr. Gheorghe Mocuţa
Dr. ing. Dan C. Badea
Bomboş Sever Gabriel
Bulată Doru – Bebe
Conf. Dr. Lupu N. Iustin
Drd. Radu George Buică

Rezumat:

Uniunea Europeană a finanţat tot mai multe proiecte de cercetare privind crima şi crima organizată. În România, deşi există puţine studii, au apărut unele lucrări de referinţă în acest subiect. În acest context, articolul prezintă argumente asupra unei noi agende intelectuale româneşti în domeniul cercetării ştiinţifice de criminologie. Pentru exemplificare, se prezintă proiectul BANKCRIME, care abordează într-o manieră nouă criminalitatea financiar – bancară.

The European Union paid more and more research projects on crime and organized crime. In Romania, although there are some few studies, it appeared some refference research works on this subject. The paper presents the arguments for a new romanian intellectual agenda in the field of the criminology scientific reasearch. As an example, it is presented the BANKCRIME project, which concerns in a new way the financial – banking criminality.

1. Introducere

În ultimii ani, Uniunea Europeană a finanţat tot mai multe proiecte pentru realizarea de cercetări exploratorii multidisciplinare privind fenomene şi procese infracţionale, vizând organizaţii criminale antreprenoriale. Pe plan internaţional există preocupări recente de cercetare ştiinţifică pentru dezvoltarea şi testarea unei metodologii transnaţionale şi trans-sectoriale pentru evaluarea naturii, relevanţei sociale şi a dinamicii modelelor de cooperare criminală (Prof. Van DUYNE Petrus C. , Univ. de Drept TILBURG, Olanda – proiect FP 6 nr. 501767, ASSESSING OC), respectiv stabilirea unor mijloace de acţiune comune şi de combatere a falsificării de monedă şi contrafacerilor în zona euro, studii şi monitorizări cu impact regional în materia traficului de fiinţe umane – ce au vizat în special spaţiul sud-est european şi al fostelor republici sovietice (cercet. Andrea Di Nicola, Transcrime, Universita del Sacro Cuore, Universita degli Studi di Trento, HEUNI, Proiect MON-EU-TRAF II ca parte a Programului STOP II a Comisiei Europene). Forurile, autorităţile şi organismele europene au procedat la comisionarea acestor studii şi cercetări ştiinţifice ca o consecinţă a necesităţii evaluării fenomenului din perspectivă europeană şi regională, cu scopul dezvoltării de metodologii de lucru cu aplicabilitate extinsă, din punct de vedere atât al ariei infracţionale cât şi teritoriale propuse a fi acoperite.
Alte cercetări se referă la dezvoltarea unor mecanisme pentru evaluarea riscului crimei datorat legislaţiei şi produselor în scopul de a le opune împotriva crimei la nivelul UE, la dezvoltarea unei metodologii bazate pe cunoaştere pentru a testa fezabilitatea unei abordări comune europene asupra crimei organizate (Prof. SAVONA, Ernesto Ugo, Univ. CATTOLICA DEL SACRO CUORE, Italia, proiect FP 6 nr. 501634, MARC si nr. 502395, IKOC). Asemenea proiecte de cercetare ştiinţifică urmăresc să dezvolte cunoaşterea şi să aducă la zi informaţiile existente asupra crimei organizate în UE, să evalueze utilitatea unui cadru comun al sistemelor de surse de date şi informaţii, să dezvolte cunoaşterea despre infiltrarea crimei organizate pe pieţele legale, să identifice indicatorii şi să elaboreze metodologia pentru măsurarea volumului crimei organizate şi pentru evaluarea impactului ei la nivele naţionale şi europene, să desfăşoare studii pilot pentru testarea metodologiei pe arii specifice ale crimei. Alte lucrări vizează cercetările ştiinţifice realizate asupra organizaţiilor criminale privind funcţiile lor de reglaj politico – economic (clientelism, producere de încredere sau de protecţie şi acumularea de capital), formele lor organizaţionale (Jean Cartier-Bresson, ÉTAT, MARCHÉS, RÉSEAUX ET ORGANISATIONS CRIMINELLES ENTREPRENEURIALES, GREITD-CEDI, Paris XIII, Franta, PRESSE UNIVERSITAIRES D’AIX-MARSEILLE, 1997). Cercetările ştiinţifice derulate la nivel internaţional au relevat caracterul de maximă periculozitate a acestui tip de criminalitate, cu profunde implicaţii asupra inclusiv securităţii naţionale. S-au evidenţiat de asemenea aspecte îngrijorătoare cu privire la acutizarea tendinţei de internaţionalizare a criminalităţii organizate din domeniul financiar-bancar şi implicit a efectelor acestui tip de criminalitate. Este de actualitate efectul „domino” al unor fraude produse în terţe ţări, ale căror implicaţii însă reverberează la nivel transnaţional, fiind necesar în acest sens prefigurarea unor elemente de politică de prevenire şi combatere a acestui fenomen în inclusiv componenta sa transnaţională.
Pe plan naţional există în prezent preocupări puţine pentru aprofundarea ştiinţifică sau din punct de vedere metodologic a unor probleme complexe ale criminalităţii economico –financiare. Există totuşi lucrări de referinţă care se preocupă de criminalitatea organizată şi de metodologia investigarii operaţiunilor de spălare a banilor, de crima organizată ca fiind cea mai puternică ameninţare contemporană la adresa securităţii statelor lumii, respectiv şi de reţelele ilicite transnaţionale, de terminologie, de organizaţii criminale din Romania, de manifestări ale crimei organizate transfrontaliere, de criminalitatea informatică, de legislaţia autohtonă etc. (Dr. Gheorghe Mocuta – Criminalitatea organizata si spalarea banilor, ed. Noul Orfeu, Buc. 2004, Dr. Ioan Bidu, Crima organizata transfrontaliera: amenintare la adresa securitatii internationale, Bucuresti, Editura Academiei Nationale de Informatii, 2004, Dan Bamciu, Sorin M. RADULESCU, Coruptia si crima organizata in Romania, Ed. Continent XXI, 1994).

2. O nouă agendă intelectuală a cercetării criminologice

Problematica cunoaşterii şi modelării procesului infracţional în domeniul financiar – bancar este complexă. Sunt necesare noi cunoştinte în domeniul criminologiei, prin cercetarea aprofundată şi complexa a procesului şi fenomenologiei infracţionale în domeniul financiar – bancar, care să se bazeze pe analiza critică a conceptelor, pe o terminologie armonizată şi care să propună un model conceptual al procesului infracţional în domeniul financiar – bancar şi o metodologie pentru evaluarea naturii, costului, relevanţei sociale şi a dinamicii modelelor de cooperare criminală în domeniul financiar – bancar. În concordanţă obiectivele Planului Naţional de cercetare ştiinţifică - PNCDI 2, este necesară dezvoltarea cunoaşterii în domeniul prioritar al prevenirii şi combaterii criminalităţii economico –financiare, atât prin cercetare fundamentală, cât şi prin cercetări avansate pentru dezvoltarea unor probleme complexe, de frontieră, prin dobândirea de cunoştinţe noi cu privire la fenomene şi procese, formularea şi validarea de ipoteze originale, modele conceptuale şi teorii, urmate de valorificarea practică a acestora de către beneficiar.
De asemenea, este oportună promovarea cercetărilor criminologice originale şi creşterea capacităţii de cercetare, cu implicaţii favorabile asupra competitivităţii internaţionale a cercetării româneşti, creşterea numărului de cercetători cu normă întreagă finanţaţi prin proiecte de cercetare, precum şi încurajarea formării cercetătorilor într-un mediu de înaltă calitate ştiinţifică, creşterea vizibilităţii cercetării româneşti în plan internaţional, în particular în cel european, prin creşterea calităţii şi mai buna valorificare a rezultatelor cercetării.
Ar fi utilă o revizie critică a conceptelor existente şi a surselor de date asupra criminalităţii economico – financiare. Gama şi calitatea datelor existente ar trebui evaluate prin setul de cerinţe de fiecare cercetare identificată cu date disponibile şi prin aplicarea criteriilor generale de autenticitate şi de validitate. Printr-o analiză sectorială a situaţiei din sectorul criminalităţii economico–financiare ar trebui explorate posibilităţile curente şi limitele în evaluarea caracterului antreprenorial al criminalităţii economico–financiare. Prelucrând revizia materialului conceptual şi / sau a datelor asupra proceselor infracţionale din domeniul financiar – bancar, noile cercetări sunt chemate să propună o terminologie armonizată, să identifice proprietăţile cheie semnificative care caracterizează criminalitatea economico –financiară, să determine cum aceste proprietăţi pot fi operaţionalizate şi cum datele derivate pot fi folosite pentru a evalua natura, costul, relevanţa socială şi tendinţele de dezvoltare a diverselor manifestşri ale criminalităţii economico –financiare.

3. Proiectul BANKCRIME

În vederea promovării unei noi agende intelectuale a cercetării din criminologie, colectivul de autori a propus proiectul BANKCRIME în cadrul competiţiei de proiecte al PNCDI 2 – Programul IDEI.
Obiectivul general al proiectului este elaborarea, dezvoltarea şi testarea unei metodologii cu valenţe aplicative pentru evaluarea naturii, costului, relevanţei sociale şi a dinamicii modelelor de cooperare criminală în domeniul financiar - bancar, iar pe această bază conceperea unui sistem integrat de prevenire şi combatere a criminalităţii economico –financiare la nivel naţional.
Obiectivele specifice ale proiectului sunt reprezentate de efectuarea unei cercetări fundamentale interdisciplinare privind fenomene şi procese infracţionale în domeniul financiar – bancar, dezvoltarea şi testarea unei metodologii sectoriale pentru evaluarea naturii, costului, relevanţei sociale şi a dinamicii modelelor de cooperare criminală în procesul infractionalităţii financiar – bancare, elaborarea şi realizarea unui sistem integrat pentru asistenţa on-line a structurilor de prevenire şi combatere a criminalităţii financiar – bancare, elaborarea unei strategii de prevenire şi combatere a criminalităţii financiar – bancare şi diseminarea pe scară largă a rezultatelor cercetarii prin dezbaterea publică, comunicarea şi publicarea naţională sau internaţională a rezultatelor. Pentru aprofundarea problemelor propuse, proiectul va efectua o cercetare fundamentală privind procesul şi fenomenologia infracţionale în domeniul financiar – bancar, în cadrul căreia va realiza o revizie critică a conceptelor existente şi a surselor de date asupra criminalităţii financiar – bancare, va desfăşura formularea şi verificarea de ipoteze, identificarea proprietăţilor cheie semnificative care caracterizează criminalitatea financiar – bancară, va propune terminologia armonizată şi va elabora va elabora modelul unui sistem adecvat de indicatori pentru măsurarea nivelului activităţii de cooperare criminală şi a unei metodologii aferente şi va realiza o pagina WEB a proiectului şi a unei platforme suport. De asemenea, proiectul va dezvolta şi va testa o metodologie sectorială pentru evaluarea naturii, relevanţei sociale şi a dinamicii modelelor de cooperare criminală în procesul infractionalităţii financiar – bancare, va elabora modelul conceptual al unui sistem adecvat de indicatori pentru măsurarea nivelului activităţii de cooperare criminală şi a unei metodologii aferente, va dezvolta o metodologie de măsurare şi evaluare a impactului infractionalităţii financiar – bancare asupra serviciilor publice şi asupra societăţii, va elabora şi va realiza un sistem integrat pentru asistenţă on-line a structurilor de prevenire şi combatere a criminalităţii financiar – bancare şi va proiecta un program informatic (software) asociat modelului. Rezultatele ştiinţifice şi tehnice ale proiectului vor fi reprezentate de un studiu privind procesul şi fenomenologia infractionalităţii financiar – bancare, realizat prin revizia critică a conceptelor existente şi pe baza unei terminologii armonizate, de un model conceptual al unui sistem adecvat de indicatori pentru măsurarea nivelului activităţii de cooperare criminală în domeniul financiar – bancar şi a unei metodologii aferente. De asemenea, proiectul va dezvolta şi va realiza un sistem integrat pentru asistenţa on-line a structurilor de prevenire şi combatere a criminalităţii financiar – bancare şi un program informatic (software) asociat modelului. Un alt rezultat al proiectului va fi propunerea unei strategii de prevenire şi combatere a criminalităţii financiar – bancare. Proiectul va determina obiectivele strategice şi specifice, le va prioritiza şi va schiţa instrumentele programatice, în vederea elaborării strategiei pentru sistemul de prevenire şi combatere a criminalităţii financiar – bancare din România.
Ca surse de date şi de cunoaştere, proiectul va examina dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată, deoarece s-a constatat că sistemul financiar – bancar a fost penetrat de elemente criminale, care acţionează în mod organizat sau individual, ceea ce demonstrează că sistemul de siguranţă al acestuia este perfectibil. Expansiunea criminalităţii organizate asupra sistemului financiar – bancar s-a putut realiza prin perfecţionarea continuă a infractorilor, prin creşterea pregătirii lor în acest domeniu, prin împrumutarea unor metode de la alte grupări din exterior sau prin complicitatea unor funcţionari bancari, care încălcând regulile deontologiei profesionale pun la dispoziţia răufăcătorilor date din interiorul instituţiilor financiare, care amplifică vulnerabilitatea acestora. S-au evidenţiat astăzi grupări criminale care sub „protecţia” unor identităţi false, cu complicitatea unor funcţionari bancari, beneficiază de împrumuturi pe care nu le mai restituie sau efectueaza diverse operaţii prin care prejudiciază în mod constant capitalul social al băncilor. Grupările organizate acţionează prin intermediul unor specialişti financiari – bancari, care reuşesc să disimuleze sumele provenite din infracţiuni, sau pur şi simplu în mod primitiv prin personaje nespecializate, dar care ajută şi la săvârşirea unor infracţiuni comune, gen înşelăciuni, falsuri, furturi etc. S-au evidenţiat grupări de infractori, din ce-a de-a doua categorie, care racolează persoane fără ocupaţie şi de multe ori fără locuinţă, pe care le instruiesc, le acordă o identitate falsă, le creează o aparenţă de onorabilitate, după care le direcţionează către diferitele instituţii bancare, în scopul ridicării unor împrumuturi sau efectuării unor plăţi (cu acte false de identitate, servicu, etc.), ştiind că dupa 24 de ore se va renunţa la colaborarea cu acestea, ceea ce face dificilă activitatea autorităţilor de depistare a lor.
În acelaşi mod procedează grupările criminale atunci când intra în contact cu diferite societăţi comerciale, cu precizarea ca falsul partener de afaceri se deplasează cu un taximetru cu număr fals de înmatriculare, iar documentele pe care le prezintă sunt de asemenea false, ca şi filele de CEC cu care se fac plăţile convenite. Pe lângă aceste metode, sunt deosebit de periculoase activităţile de spălare a banilor, săvârşite de indivizi specializaţi, care renunţând la principii s-au alăturat grupărilor criminale, în scopul înavuţirii rapide. Din aceste motive, studierea manoperelor frauduloase ar permite cunoaşterea metodelor folosite de infractori – atât a celor primitivi cât şi a celor specializaţi - şi identificarea cauzelor şi condiţiilor care au permis săvârşirea unor astfel de infracţiuni. S-ar putea stabili punctele vulnerabile existente, chiar şi în plan legislativ, dar s-ar putea evidenţia şi o eventuală complicitate a funcţionarilor bancari cu infractori, ceea ce în final, după efectuarea cercetării de rigoare, ar putea stabili şi un program de prevenire şi combatere a unor astfel de fapte. S-ar putea realiza un sistem informatizat care să fie pus la dispoziţia băncilor şi care să permită verificarea on-line a partenerilor, a identităţii acestora, a cazierului judiciar, a datelor de stare civilă sau a documentelor prezentate. Indirect, s-ar realiza astfel şi o reducere însemnată a componentei birocratice aferente procesului. S-ar putea institui o colaborare între instituţiile financiare prin realizarea unei evidenţe a infractorilor specializaţi în fraudarea sistemului financiar - bancar, evidenţă care, pusă la dispoziîia tuturor băncilor în timp real, ar putea semnala prezenţa persoanelor suspecte. S-ar putea astfel identifica infractorii specializaţi, precum şi metodele folosite de aceştia în falsificarea cardurilor, în sustragerile prin intermediul computerelor, singuri sau în complicitate cu funcţionari bancari. Dat fiind caracterul profund formalist şi birocratic al procedurilor bancare, s-ar putea observa şi identifica liniile comune de săvârşire a infracţiunilor în domeniu, cu identificarea de asemenea a „punctelor slabe” ale sistemului informatic de gestiune financiar-bancară, cu reconsiderarea poziţiei factorului uman în acest proces. Realizarea unei astfel de cercetări nu este posibilă fără existenţa unei colaborări cu autorităţile statului, a puterii judecatoreşti şi a instituţiilor financiare – ca principal furnizor de date pe care colectivul de cercetare le examinează în vederea stabilirii unui grafic al creşterii şi descreşterii fenomenului infracţional şi identifica cauzele şi condiţiile care stau la baza acestui fenomen, creîndu-se astfel premizele unor măsuri care să permită autorităţilor adoptarea unei atitudini pro-active de combatere şi prevenire, precum şi o ripostă mai fermă impotriva acestui gen de infracţiuni. Cercetarea propriu - zisă urmează să solicite date Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, parchetelor din teritoriu şi instanţelor de judecată pe rolul cărora se află dosare privind fraudele bancare.
Cercetarea se va realiza şi prin atragerea instituţiilor financiare, dar şi a Asociaţiei Române a Băncilor, de la care se vor obţine date cu privire la infracţiunile săvârşite pe anumite perioade de timp, pentru stabilirea vârfurilor criminogene şi a vulnerabilităţilor. Cercetarea va defini personalitatea infractorului, urmând a stabili şi reprezenta matematic în funcţie de pregătirea şcolară şi procentul infracţiunilor săvârşite (spălare de bani, falsuri, înşelăciuni, bancrută frauduloasă, alte infracţiuni reunite generic sub denumirea de „infracţionalitatea gulerelor albe”), stabilindu-se totodată şi întinderea prejudiciului cauzat de infracţiunile respective.
Este interesant de aflat procentul celor care săvârşesc infracţiuni complexe, specializate din totalul prejudiciului creat, precum şi procentul celor care săvârşesc infracţiuni comune (falsuri, delapidari, înşelăciuni etc.), în scopul propunerii de măsuri de prevenire adecvate. Cercetarea poate fi valorificată prin publicarea concluziilor acesteia, prin realizarea unui program de prevenire, a unei propuneri concrete de neutralizare a vulnerabilităţilor sistemului financiar-bancar, prin organizarea unor cursuri în cadrul instituţiilor financiare pentru funcţionarii acestora, cursuri de masterat, module de pregătire pentru magistraţi şi organe de cercetare-urmărire penală. În cadrul cercetării se vor examina şi infracţiunile săvârşite în condiţiile legii pieţei de capital, pentru a identifica pe de o parte lacunele legislative şi disfuncţionalităţile instituţiilor implicate, iar pe de altă parte a tipologiei şi modului de acţiune a celor ce profită de pe urma acestora. În acest sens, se vor fişa toate actele normative ce au legatură cu această cercetare, respectiv L 39 / 2003 privind combaterea criminalităţii organizate, L 656 / 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, OU nr. 99 / 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, L 297 / 2004 privind piaţa de capital, L 31 / 1990 republicată privind societăţile comerciale etc. şi care creează cadrul legislativ în această materie, urmărindu-se identificarea infracţiunilor săvârşite în aceste contexte şi care se află pe rolul instanţelor de judecată şi la parchete. Se vor identifica infracţiunile realizate de conducătorii băncilor, preşedinţi şi vicepreşedinţi, membri ai Consiliilor de Administraţie, urmărindu-se şi modul în care Banca Naţională se implică prin efectuarea controlului de fond la instituţiile financiare - în acest sens, se vor solicita relaţii atât de la Direcţia de control din Banca Naţională, cât şi de la organismele de control existente în fiecare bancă. De menţionat că programul de cercetare este dinamic, perfectibil, el putând fi completat în funcţie de rezultatele obţinute la un moment dat. Acesta va fi completat şi cu studierea unor lucrări de specialitate din Europa, urmând a se evidenţia nu numai exemple de săvârşire a unor infracţiuni, dar şi metodele de combatere a acestora, pentru a putea fi adaptate în România. În legatură cu studierea instituţiilor financiare care îşi desfăşoară activitatea pe baza capitalului de stat sau privat, se vor verifica în special fondurile de investiţii sau speculative care nu intra sub incidenta controlului din partea Curţii de Conturi şi care implicit nu dau socoteală organismelor de stat, pentru modul în care administrează capitalul privat. În acest capitol, se impune o analiză a SIF – urilor, respectiv a infracţiunilor săvârşite în domeniul specific de activitate. În cadrul cercetării se prevede a se realiza şi o întrunire ştiinţifică în care să fie cooptate persoane preocupate de descoperirea infracţiunilor realizate în sistemul financiar – bancar, urmând a se realiza şi un schimb de experienţă în acest domeniu. Sunt de asemenea prevăzute întalniri de lucru cu personalităţi internaţionale marcante în acest domeniu specific, constituirea de grupuri de lucru, alături de schimburi de experienţă şi bune-practici cu instituţii şi organisme naţionale şi internaţionale cu atribuţii in domeniu. Cercetarea trebuie să mai cuprindă şi o culegere de date relevante din mass – media şi din INTERNET privind infracţiunile săvârşite în bănci. Valorificarea cercetării se va face prin însuşirea rezultatelor acesteia de către beneficiari din mediul financiar-bancar.

4. Concluzii

Viabilitatea proiectului este asigurată de utilizarea unor metodologii verificate pe plan internaţional, de experienţa şi expertiza partenerilor din proiect şi de calitatea echipei de specialişti propuse în lista de personal. Directorul proiectului şi membrii echipei au lucrări ştiinţifice, comunicări şi intervenţii care sunt înregistrate în baze de date internaţionale recunoscute. În plus, proiectul acoperă un gol existent în domeniul naţional al cercetărilor privind procesul şi fenomenologia criminalităţii financiar – bancare din România şi în cel al strategiilor specifice. Obţinerea rezultatelor preconizate de proiect va reprezenta o oportunitate, aşteptată în aceste domenii, pentru facilităţile şi serviciile strategice oferite de echipa de proiect.
Coordonatorul proiectului, împreună cu Universitatea „BOGDAN VODĂ” din Cluj Napoca, preconizează să rezolve problemele propuse prin :
■ alcătuirea unei echipe de specialişti formate din personalităţi consacrate şi cu experienţă anterioară recunoscută. Alături de aceşti specialişti, vor fi atraşi tineri absolvenţi ai învăţământului superior, care dovedesc talent şi capacitate de performanţă ;
■ utilizarea unor concepte moderne şi eficiente în proiectarea strategiilor ;
■ promovarea şi organizarea proiectului prin metode ale managementului strategic ;
■ folosirea unei infrastructuri performante, bazate pe tehnologiile IT ;
Infrastructura de cercetare existentă oferă condiţiile necesare realizării proiectului, astfel încât Universitatea „BOGDAN VODĂ” să devină de referinţă pentru domeniul proiectului. Echipamentele de cercetare existente au grad de uzură scăzut, sunt performante, iar cele prevăzute a fi achiziţionate asigură dezvoltarea coerenta a bazei de cercetare de care dispune universitatea. Bugetul total al proiectului este 1.000.000 lei, din care 130.000 lei reprezinta logistica si 55.000 lei mobilităţi. Bugetul proiectului este dimensionat în mod adecvat, costurile reflectând corect necesităţile realizării obiectivelor proiectului. Structura de cheltuieli pentru proiect, defalcată pe categorii respectă prevederile HG nr. 1579 / 2002. Proiectul are resursele umane necesare pentru realizarea in bune condiţii a activităţilor prevăzute a se desfăşura în cadrul cercetării propuse. Va fi facilitată perfecţionarea tinerilor cercetători şi doctoranzi, prin asigurarea suportului tehnic, financiar şi logistic, precum şi dezvoltarea unor echipe de cercetători cu potenţial de excelenţă ştiinţifică la nivel naţional şi internaţional. Stabilitatea personalului, calitatea echipamentului şi abilitatea de a administra bugetul proiectului va fi asigurată de directorul proiectului.

5. Bibliografie

1. CARTIER-BRESSON, Jean (1997) , ÉTAT, MARCHÉS, RÉSEAUX ET ORGANISATIONS CRIMINELLES ENTREPRENEURIALES, PRESSES UNIVERSITAIRES D’AIX-MARSEILLE, FACULTE DE DROIT ET DE SCIENCES POLITIQUE, 1997
2. MORISSON, Shona (2002) Approaching Organised Crime: Where Are We Now and Where Are We Going?, T r e n d s & i s s u e s in crime and criminal justice, July Vol. Pag.?2002, Australian Institute of Criminology
3. Van DIJK, Jan (2007), Mafia markers: assessing organized crime and its impact upon societies, Trends in Organ Crim 10:39–56, DOI 10.1007/s12117-007-9013-x
4. Dr. MOCUTA Gheorghe (2004), Criminalitatea organizata si spalarea banilor, ed. Noul Orfeu, Buc. 2004
5. Dr. BIDU Ioan (2004), Crima organizata transfrontaliera: amenintare la adresa securitatii internationale, Bucuresti, Editura Academiei Nationale de Informatii, 2004
6. BAMCIU Dan, RADULESCU Sorin M. (1994), Coruptia si crima organizata in Romania, Ed. Continent XXI, 1994
7. Prof. Van DUYNE Petrus C. (2007) , Univ. de Drept TILBURG, Olanda – proiect FP 6 nr. 501767, ASSESSING OC
8. Prof. SAVONA, Ernesto Ugo (2007) Univ. CATTOLICA DEL SACRO CUORE, Italia, proiect FP 6 nr. 501634, MARC si nr. 502395, IKOC)
9. United Nations (1993]),The Impact of organized criminal activities upon society at large. Report of the Secretary General. United Nations Document E/CN.15/1993/3. United Nations. [1993] Control of the proceeds of crime. Report of the Secretary- General. United Nations Document E/CN.15/1993/4.
10. Nevala SAMI and AROMAA Kauko (2004), Organised Crime, Trafficking, Drugs, European Institute for Crime Prevention and Control , Publication Series No. 42, Helsinki 2004.

RENAŞTE CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ÎN CRIMINOLOGIA ROMÂNEASCĂ

Conf. Dr. Gheorghe Mocuţa
Dr. ing. Dan C. Badea

Rezumat

Lucrarea prezinta modul în care se poate aplica noua Strategie CDI şi noua legislaţie în dezvoltarea cercetării din criminologie. Este analizată situaţia actuala si se fundamentează infiintarea unui nou institut - Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice.

This paper presents the application ways of the R & D Strategy and of the new laws in the criminology research developping. The actual situation is analized and it is proposed the foundation of a new institute – National Institute of Forensic Expertise and Criminology Researches.

1. Introducere

România este o ţară cu o recunoscută tradiţie de cercetare criminologică şi criminalistică, cu o participare semnificativă la generarea şi dezvoltarea domeniului.
În domeniul prevenirii şi controlului criminalităţii, ţara noastră deţine o importantă bază ştiinţifică şi educaţională, ocupând o poziţie internaţională semnificativă atât la nivel regional cât şi european. Rata actuală relativ crescută a criminalităţii reprezintă o ameninţare gravă împotriva democraţiei, siguranţei publice, ordinii de drept şi capacităţii instituţionale în România. Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când un cetăţean devine victimă a criminalităţii. Criminalitatea generează teamă în rândul populaţiei, slăbeşte încrederea acesteia în autorităţi şi în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economică a statului. Prevenirea criminalităţii reprezintă ansamblul de măsuri noncoercitive destinate să reducă sau să contribuie la reducerea criminalităţii şi a sentimentului de insecuritate a cetăţenilor atât cantitativ, cât şi calitativ fie prin reacţia socială faţă de activitatea criminală, fie prin politicile şi intervenţiile create pentru a reduce potenţialul infracţional şi cauzele infracţiunii. Aceasta include activitatea de cercetare ştiinţifică, pe lângă cea a Guvernului, a instituţiilor competente, a organelor judiciare a autorităţilor locale, a asociaţiilor specializate, a sectorului privat şi voluntar şi a sectorului public sprijinit de media.

2. Strategia Naţională de Cercetare – Dezvoltare - Inovare

HOTĂRÂREA GUVERNULUI Nr. 217 din 28 februarie 2007 a aprobat Strategia naţională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării pentru perioada 2007 – 2013. Strategia naţională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării (CDI) pentru perioada 2007 - 2013 se bazează pe viziunea societăţii româneşti cu privire la rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul că România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigură şi coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. Strategia reafirmă rolul statului în domeniul CDI, acela de a crea condiţii şi de a stimula, pe de o parte, crearea de cunoaştere, iar, pe de altă parte, aplicarea cunoaşterii în interesul societăţii, prin inovare. Strategia oferă baza pentru reorganizarea sistemului CDI şi stabileşte principalele domenii, precum şi modul în care se va concentra investiţia publică în cercetare şi dezvoltare pentru susţinerea inovării în următorii ani. Prin lansarea strategiei, România îşi prezintă decizia politică de a construi o societate bazată pe cunoaştere, deschisă valorilor şi competiţiei internaţionale. Se vor promova colaborarea şi parteneriatul internaţional în cercetări avansate, pe teme de interes ştiinţific şi tehnologic general, cu accent pe domeniile în care acestea pot contribui şi la rezolvarea unor probleme de interes ştiinţific şi socio-economic ale României, asigurându-se nivelul competitiv dorit al sistemului CDI românesc. Strategia are ca obiectiv recuperarea decalajelor existente faţă de nivelul ţărilor europene şi pregăteşte sistemul de CDI din România pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaţională, parteneriat şi competiţie, acele zone unice în care România poate să exceleze. Sistemul românesc de CDI a traversat o perioadă extrem de dificilă după 1989: subfinanţarea şi restructurarea întârziată nu au dat şansa de racordare la tendinţele mondiale din ştiinţă şi tehnologie decât în cazuri izolate, iar sectorul încă fragil al întreprinderilor din România nu a putut exercita o cerere reală pentru inovare. Practic izolat, sistemul de cercetare-dezvoltare s-a fragmentat, diferitele componente urmărind asigurarea supravieţuirii cu minimul de resurse existente, în principal prin finanţare publică, în cadrul unor subsisteme în bună măsură formale şi autarhice. Sub efectul subfinanţării cronice, numărul de cercetători a scăzut drastic în perioada 1990 - 2007, simultan cu creşterea medie de vârstă. Atractivitatea redusă a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane şi a făcut extrem de dificilă atragerea tinerilor performanţi în cercetare. Mulţi cercetători performanţi au ales plecarea în străinătate. Nivelul scăzut al salariilor în CDI ar putea fi considerat ca determinant pentru activitatea scăzută, dar în realitate motivele sunt complexe, legate de reforma instituţională întârziată, de calitatea scăzută a infrastructurii de cercetare-dezvoltare, de lipsa unui sistem de evaluare care să stimuleze şi să recompenseze performanţa reală, excelenţa. Unul dintre cele mai puternice motive poate fi considerat lipsa clarităţii şi transparenţei privind promovarea în cariera profesională.
Cu toate acestea, România dispune încă de resurse umane şi tradiţie în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, inclusiv în criminologie şi criminalistică, iar prezenta strategie creează premisele recunoaşterii şi stimulează dezvoltarea acestora.

Obiectivele strategice ale sistemului CDI:

Sistemul CDI din România are rolul de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia, cu scopul de a creşte competitivitatea economiei româneşti, de a îmbunătăţi calitatea socială şi de a spori cunoaşterea cu potenţial de valorificare şi lărgire a orizontului de acţiune.
Pentru îndeplinirea acestui rol, sistemul CDI are 3 obiective strategice:
1. Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, competitive pe plan mondial, având ca scop creşterea contribuţiei sistemului românesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere, creşterea vizibilităţii internaţionale şi transferul rezultatelor în economie şi societate. Atingerea acestui obiectiv presupune integrarea în reţele internaţionale şi promovarea excelenţei în cercetare. Se vor susţine şcoli de excelenţă cu recunoaştere internaţională, având masa critică şi facilităţile necesare cercetării de performanţă, experienţă în formarea tinerilor cercetători prin doctorat, precum şi condiţii pentru tinerii cercetători postdoctoranzi. Se vor crea poli de excelenţă prin finanţarea unor proiecte propuse de personalităţi cu potenţial deosebit, apreciat internaţional, cu precădere tineri. Un accent deosebit se va pune pe formarea tinerilor cercetători în şcoli doctorale sau postgraduale de excelenţă, care să le asigure o pregătire corespunzătoare şi dezvoltarea capacităţii de a realiza cercetări avansate. Pentru aceasta va trebui ca şcolile să fie atractive pentru cercetători performanţi, cu experienţă în supervizarea tinerilor doctoranzi, indiferent de naţionalitate.
2. Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenţilor economici şi prin transferul cunoştinţelor în practica economică. Acest obiectiv vizează obţinerea unor rezultate tehnologice de vârf, cercetări de tipul rezolvare de probleme complexe (problem solving) de interes local, regional, naţional sau formulate de agenţi economici, precum şi dezvoltarea de tehnologii, produse şi servicii inovative cu aplicabilitate directă. Vor fi stimulate parteneriate între universităţi, institute de cercetare şi agenţi economici. Se va susţine crearea prin competiţie de centre de competenţă şi platforme tehnologice, cu finanţări şi/sau cofinanţări pe durate medii de timp, de 5 - 7 ani. Schemele de finanţare vor avea în vedere aspectele legate de ajutorul de stat pentru CDI.
3. Creşterea calităţii sociale prin dezvoltarea de soluţii, inclusiv tehnologice, care să genereze beneficii directe la nivelul societăţii. Din această categorie fac parte soluţiile la probleme locale, regionale şi naţionale legate de coeziunea şi dinamica socială, de creşterea eficienţei politicilor, precum şi probleme legate de sănătate, mediu, infrastructură, amenajarea teritoriului şi valorificarea resurselor naţionale.
În realizarea celor 3 obiective strategice se vor avea în vedere următoarele obiective specifice:
- obţinerea unor rezultate ştiinţifice de excelenţă, reflectate în creşterea numărului de articole în publicaţii din fluxul principal de cunoaştere; plasarea între primele 35 de ţări în ceea ce priveşte publicaţiile indexate ISI (în perioada 1995 - 2005 situându-se pe locul 48);
- creşterea de 10 ori a numărului de brevete EPO la un milion de locuitori până în 2013 (având ca referinţă 1,72 în 2003, faţă de 137 media UE 25);
- triplarea numărului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţă de 2006 şi creşterea ponderii brevetelor high-tech;
- dublarea ponderii firmelor inovative (care a reprezentat 19% în perioada 2002 - 2004, potrivit "Community Innovation Survey").
- triplarea numărului de cercetători până în anul 2013, concomitent cu descreşterea mediei de vârstă a cercetătorilor sub 40 de ani;
- asigurarea unui număr mediu anual de 2.000 de burse doctorale;
- creşterea ponderii doctorilor şi a doctoranzilor până la peste 50% din totalitatea cercetătorilor;
- creşterea atractivităţii carierei în cercetare prin asigurarea accesului şi posibilitatea dezvoltării carierei pentru cei performanţi;
- atragerea de cercetători cu experienţă, tineri cercetători postdoctoranzi şi doctoranzi, indiferent de naţionalitate, România devenind o destinaţie de interes pentru excelenţa ştiinţifică;
- creşterea accesului la infrastructuri de cercetare performante prin participarea la mari infrastructuri internaţionale de cercetare, precum şi prin dezvoltarea facilităţilor de cercetare de interes naţional şi stimularea creării de laboratoare performante cu utilizatori multipli.

3. Necesitatea reorganizării şi dezvoltării cercetării ştiinţifice din criminologie şi criminalistică.

În scopul aplicării Strategiei naţionale în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării, a fost analizată situaţia actuală din criminologie şi criminalistică.
Patru factori determinanţi stau la baza activităţii infracţionale: un făptuitor suficient de motivat, o ţintă adecvată, o conjunctură favorabilă şi absenţa unei împrejurări care să prevină sau să împiedice săvârşirea faptei. Efectul activităţii de prevenire îl reprezintă eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infracţiunii. Prevenirea şi controlul criminalităţii vizează criminalitatea economico-financiară, criminalitatea urbană, traficul de fiinţe umane, violenţa în familie, delincvenţa juvenilă, victimizarea, criminalitatea informatică. Actualele dezvoltări ale tehnologiei, mai ales în domeniile informaţiei şi comunicaţiei facilitează amplificarea procesului infracţional bazat pe tehnologie. Acestea se referă la:
- globalizarea şi emergenţa a noi economii;
- utilizarea crescută şi larg răspândită a serviciilor de „broadband”, a tehnologiilor telofoanelor mobile şi de „wireless” ;
- utilizarea crescută a sistemelor de plată electronică;
- schimbări în utilizarea de către guvern a tehnologiei pentru a permite populaţiei să realizeze tranzacţii sigure, incluzând participarea la dezvoltarea procesului democratic.
Dinamica fenomenului infracţional din ultimii ani şi eforturile instituţiilor statului şi ale societăţii civile de a-i face faţă într-o manieră coerentă şi eficace, impune aplicarea unei strategii naţionale de prevenire a criminalităţii bazată pe cunoaştere ştiinţifică. Acest lucru este deplin posibil deoarece există o bază teoretică bogată consacrată acestui domeniu: acte normative româneşti, programe şi recomandări ale Uniunii Europene şi ale O.N.U., strategii elaborate recent în alte ţări. Noile evoluţii contemporane demonstrează pericolul criminalităţii pentru dezvoltarea socială şi pentru dreptul cetăţenilor de a trăi în securitate. Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creşteri importante ale criminalităţii dar si eforturi din ce în ce mai mari pentru ai face faţă atât la nivel de stat cât mai ales la nivel comunitar. Traversăm o perioadă în care, la marile flageluri sociale cunoscute - corupţia, sărăcia, şomajul, drogurile, alcoolismul - se adaugă terorismul, crima organizată, degradarea mediului urban precum şi factori subtili ca abuzurile, discriminările, absenţa controlului, promovarea violenţei prin mass-media. Toţi aceşti factori se conjugă, desigur, cu cei particulari unei ţări sau unei regiuni amplificând vulnerabilitatea socială şi costurile criminalităţii. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza unei rate înalte a criminalităţii, rămân mereu aceleaşi: tinerii, vârstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc în cartiere marginalizate. Deşi riscurile imediate par urgente, ameliorări de durată apar doar când sunt abordaţi factorii indirecţi: sărăcia, incultura, şomajul, lipsa perspectivei, etc. Ca urmare, prevenirea criminalităţii devine un imperativ al acestei perioade pentru România, în care obiectivele principale sunt ordinea socială, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor, formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu. În acest context Ministerul Justiţiei îşi propune să aplice o strategie naţională de prevenire a criminalităţii fundamentată pe cunoaştere ştiinţifică. Înfiinţarea, în acest domeniu strategic de interes naţional, a unui institut naţional de cercetare-dezvoltare este cu atât mai necesară cu cât în acest domeniu nu există un astfel de institut al cărui scop să fie acela de a asigura desfăşurarea activităţilor de cercetare-dezvoltare, precum şi consolidarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice în domeniul în care activează, potrivit prevederilor de la art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Prin HG nr. 1918 / 2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 83 / 2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justitiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a fost dispusă desfiinţarea, la data de 31 ianuarie 2007, a Institutului Naţional de Criminologie din subordinea Ministerului Justiţiei. Ca urmare a acestei măsuri, s-au desfiinţat şi cele 32 de posturi aprobate pentru Institutul Naţional de Criminologie, cu excepţia a 19 posturi de personal de specialitate din categoria consilierilor juridici, sociologilor, psihologilor sau a filologilor, precum şi de funcţionar public şi personal contractual, care au fost redistribuite în cadrul aparatului propriu al Ministerului Justiţiei, în funcţie de necesităţi, şi a unui post de funcţionar public care a fost redistribuit la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, care funcţionează în prezent conform H.G. nr. 368 din 03.07.1998, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 03.07.1998. Urmare a prevederilor HG nr. 551/2007, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a început desfăşurarea acţiunii de evaluare şi acreditare a unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare. În conformitate cu art. 3, alin. (3) din ANEXA 1 a HG nr. 551/2007, atestarea / reatestarea capacităţii de a desfăşura activităţi de cercetare-dezvoltare este obligatorie pentru unităţile de cercetare-dezvoltare care doresc să participe la activităţile de cercetare-dezvoltare finanţate din fonduri publice. Deoarece, prin art. 10, alin. (c) din H.G. nr. 368 din 03.07.1998, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice are în obiectul de activitate activităţi de documentare şi cercetare ştiinţifică, acesta trebuie să se acrediteze, conform HG nr. 551/2007. În actuala formă de organizare, care nu respectă prevederile HG nr. 637 din 29/05/2003, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice nu îndeplineşte condiţiile de a fi acreditat, conform HG nr. 551/2007. Prin reorganizarea activităţii Institutul National de Expertize Criminalistice, sub forma unui institut naţional de cercetare-dezvoltare în domeniul criminologiei şi al expertizei criminalistice, se creează condiţiile legale de acreditare şi de finanţare a activităţii din fonduri publice. Strategia naţională în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării (CDI) pentru perioada 2007 – 2013, aprobată prin HG nr. 217 din 28 februarie 2007, se bazează pe viziunea societăţii româneşti cu privire la rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România, pentru progresul economic şi social. Având în vedere faptul că România este stat membru al Uniunii Europene începând cu anul 2007, Strategia CDI asigură şi coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. Conform art. 17 din Ordonanţa nr. 57 din 16 august 2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobată prin Legea nr. 324/2003:
(1) Institutul naţional de cercetare-dezvoltare - INCD, reglementat prin prezenta ordonanţă, denumit în continuare institut naţional, reprezintă o formă de organizare instituţională specifică activităţilor de cercetare-dezvoltare, cu scopul de a asigura desfăşurarea acestor activităţi, precum şi consolidarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice în domeniile de interes naţional, stabilite în acord cu strategia de dezvoltare a României.
(2) Institutul naţional este persoană juridică română care are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare şi care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, calculează amortismente şi conduce evidenţa contabilă în regim economic.
(3) Institutul naţional are patrimoniu propriu şi administrează patrimoniul public şi privat al statului pentru asigurarea desfăşurării activităţii şi funcţionează în coordonarea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
(4) Institutul naţional participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia naţională de cercetare, constituie baze de competenţă ştiinţifică şi tehnologică, de expertiză, de perfecţionare a resurselor umane şi de documentare ştiinţifică şi tehnică.
Conform art. 18 din Ordonanţa nr. 57 din 16 august 2002 :
(1) Înfiinţarea institutului naţional se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza rezultatelor evaluării privind îndeplinirea condiţiilor pentru acreditare, cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, la propunerea organului administraţiei publice centrale coordonator în domeniul de activitate al unităţii.
(2) Înfiinţarea şi acreditarea unui institut naţional trebuie să asigure concentrarea resurselor financiare şi umane în domeniile de cercetare, orientate spre obiective de interes major.
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice are toate capabilităţile (dotări tehnice şi logistice de vârf pe plan naţional; personal de înaltă calificare; activitate de cercetare ştiinţifică şi de expertiză cu rezultate deosebite în domeniul criminalisticii şi criminologiei, precum şi vizibilitate internaţională) pentru a fi reorganizat ca institut naţional de cercetare-dezvoltare prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Întrucât, prin activitatea de cercetare-dezvoltare, expertize criminalistice şi a altor servicii pe care le desfăşoară în domeniul criminalisticii şi criminologiei, cu implicaţii majore în politica de securitate a ţării, este o unitate de importanţă strategică, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice se va reorganiza ca institut naţional de cercetare-dezvoltare în subordinea Ministerului Justiţiei. Institutul naţional de cercetare-dezvoltare, ce va fi înfiinţat prin reorganizarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, va asigura consolidarea şi dezvoltarea domeniul în care activează prin:
-participarea la elaborarea strategiilor de dezvoltare ale domeniului,
-desfăşurarea de activităţi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor din Strategia Naţională,
-asigurarea unor servicii specializate de înalt nivel,
-asigurarea şi dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul ştiinţific şi criminalistic.
În acest sens, Ministerului Justiţiei a iniţiat recent un proiect de hotărâre a Guvernului, prin care se stabilesc: forma de organizare, denumirea, sediul, obiectul de activitate, organul administraţiei publice în subordinea căruia funcţionează, patrimoniul - public, privat, precum şi bunurile proprii, modificarea raporturilor de muncă ale personalului existent la data reorganizării, modalităţile de finanţare, şi se aprobă principiile regulamentului de organizare şi funcţionare a institutului naţional de cercetare-dezvoltare, conform Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare aprobat prin H.G. nr. 637/2003.
Actualmente, la nivel instituţional, funcţionează Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, instituţie a cărei organizare şi funcţionare este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 368 / 1998. Actuala formă de organizare a Institutul Naţional de Expertize Criminalistice este deficitară, întrucât nu permite acoperirea unor domenii de activitate de o deosebită importanţă pentru cercetarea criminologică şi combaterea fenomenului infracţional, nefiind posibilă fundamentarea bazelor ştiinţifice ale prevenirii şi controlului criminalităţii şi luptei împotriva fenomenului infracţional. De asemenea, reglementarea obiectului de activitate al Institutului este lacunară şi caducă, impunându-se crearea cadrului legal care să permită creşterea competitivităţii activităţilor de prevenire şi control al criminalităţii, în scopul sprijinirii prin aceste mijloace a luptei împotriva fenomenului infracţional. În acest context, în scopul eficientizării activităţii de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional, precum şi de îmbunătăţire a activităţii de efectuare a expertizelor în domeniul criminalistic, este necesară îmbunătăţirea cadrului instituţional existent, prin înfiinţarea unui organism de cercetare-dezvoltare având ca principal obiect de activitate desfăşurarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în domeniul prevenirii şi controlului fenomenului infracţional, consolidarea şi dezvoltarea activităţilor de cercetare ştiinţifică şi tehnologică în domeniu, precum şi efectuarea expertizelor în domeniul criminalistic, asigurându-se în acest fel accesul la performanţă ştiinţifică şi creşterea nivelului de cunoştinţe în domeniile ştiinţelor criminologice şi a calităţii activităţii de efectuare a expertizelor în domeniul criminalistic. Proiectul de hotărâre are ca obiect înfiinţarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice, instituţie aflată în subordinea Ministerului Justiţiei, prin reorganizarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice,instituţie care se desfiinţează. La nivel funcţional, Institutul va fi organizat şi va funcţiona în condiţiile stabilite de prezentul proiect, precum şi de Ordonanţa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, se propune redefinirea obiectului de activitate al Institutului, în vederea creării cadrului legislativ pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii de cercetare criminologică şi combatere a fenomenului infracţional. Astfel, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi Cercetări Criminologice va avea ca principal obiect de activitate fundamentarea bazelor ştiinţifice ale prevenirii şi controlului criminalităţii, prin asigurarea accesului la performanţă ştiinţifică, efectuarea expertizelor criminalistice, precum şi sprijinirea Ministerului Justiţiei în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor de politică penală. În acest scop, Institutul va avea ca atribuţii principale următoarele:
- efectuarea de expertize criminalistice, la solicitarea organelor judiciare, precum şi întocmirea de avize de specialitate, la cererea birourilor notarilor publici sau a altor instituţii publice sau private;
- propunerea de soluţii tehnice şi programe de calcul, metodologii de experimentare şi de expertiză criminalistică;
- desfăşurarea de activităţi de prevenire a faptelor de încălcare a legii, pe baza generalizării practicii de expertiză şi a posibilităţilor oferite de noile descoperiri tehnice şi ştiinţifice;
- desfăşurarea de servicii de documentare şi de cercetare ştiinţifică în domeniul criminalistic şi criminologic, precum şi întocmirea de lucrări cu caracter de îndrumare metodologică;
- sprijinirea învăţământul universitar şi postuniversitar cu material documentar şi cu alte mijloace necesare procesului de învăţământ şi asigurarea perfecţionării profesionale a experţilor, precum şi pregătirea candidaţilor la funcţia de expert;
- efectuarea de servicii de diseminare, de documentare şi cercetare în domeniul criminologiei;

- organizarea de cursuri de perfecţionare profesională în domeniul criminologiei şi criminalisticii pentru judecători, procurori şi experţi criminalişti autorizaţi, potrivit legii;
- editarea de publicaţii de specialitate, precum şi efectuarea de traduceri ale documentaţiilor ştiinţifice în materie;
- întocmirea de studii ştiinţifice de specialitate precum şi analize specifice în domeniile de activitate;
- organizarea de cursuri, congrese, colocvii sau seminarii în domeniile de activitate specifice;
- acordarea de consultanţă şi efectuarea de expertize în materia drepturilor de proprietate intelectuală;
- asigurarea, în condiţiile legii, a participării la dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul ştiinţific, criminalistic şi criminologic.
Pe baza acestor măsuri legislative şi organizatorice, prin strategia avută în vedere, Ministerul Justiţiei are următoarele obiective ale reorganizării cercetării ştiinţifice de criminologie şi activităţii de expertiză criminalistică:
a) Perfecţionarea structurii organizatorice prin orientarea activităţii către activităţi de cercetare – dezvoltare şi de expertiză criminalistică acreditate.
Structura organizatorică a noului institut va fi grupată pe clase de activităţi din domeniul cercetării – dezvoltării şi expertizei criminalistice, conform clasificării CAEN, astfel încât acestea să fie supuse procedurilor de introducere a managementului calităţii totale şi ale acreditării conform HG nr. 551/2007.
b) Valorificarea eficientă a resurselor umane.
În privinţa valorificării eficiente a resurselor umane, se au în vedere următoarele componente principale:
- creşterea exigenţelor în recrutarea personalului;
- realizarea unui echilibru între numărul personalului direct productiv şi cel auxiliar.
În legătură cu gestiunea resurselor umane, cu recrutarea şi promovarea personalului, se propun, în prezent şi în perspectivă, următoarele acţiuni importante:
- elaborarea unui program special în domeniul recrutării personalului şi acordării titlurilor ştiinţifice (condiţii, criterii cantitative şi calitative, organizarea concursurilor, soluţionarea contestaţiilor etc.);
- efectuarea de stagii pentru specializări în străinătate şi utilizarea la maximum a burselor oferite de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi de alte instituţii, organizaţii şi consorţii din ţară şi din străinătate;
- flexibilizarea mobilităţii de cercetare ştiinţifică, în sensul atragerii personalului din cercetarea ştiinţifică în activităţile didactice ale universităţilor şi invers;
- realizarea unor programe comune de cercetare ştiinţifică care să corespundă profilurilor diferitelor universităţi şi institute de C-D;
- diferenţierea sistemului de salarizare, corelată cu creşterea în plan naţional a nivelului salarizării, prin sistemul de normare, dar şi prin performanţele individuale anuale şi contribuţiile individuale sau colective la generarea de venituri pentru centru;
c) Consolidarea patrimonială a institutului.
Pentru consolidarea patrimonială a institutului se au în vedere următoarele realizări posibile:
- realizarea, dotarea şi informatizarea unei biblioteci naţionale pentru domeniul criminologiei şi expertizei criminalistice;
- dotarea compartimentelor institutului cu aparatură modernă care să poată fi utilizată pentru activităţile specifice;
- dezvoltarea reţelei de informatizare a compartimentelor institutului;
- lucrări de reparaţii curente şi capitale ;
- realizarea unor demersuri împreună cu conducerea institutului pentru autorizarea la C.N.C.S.I.S. a Editurii institutului, care urmează să tipărească cursuri, manuale, cărţi, publicaţii de specialitate etc.
d) Diversificarea surselor de finanţare.
Principiile care sunt luate în considerare privind finanţarea institutului se referă la :
- diversificarea surselor de finanţare;
- creşterea permanentă a veniturilor extrabugetare;
- stabilirea şi aplicarea principiilor autonomiei financiare la nivelul institutului;
- folosirea eficientă a resurselor alocate de la buget şi repartizate institutului conform principiului finanţării globale.
- identificarea locurilor şi a mijloacelor de reducere a cheltuielilor ;
- identificarea şi atragerea unor noi resurse de finanţare ;
În vederea aplicării acestor principii se impun, o serie de acţiuni:
- instituirea unor norme şi proceduri pentru rezolvarea în bune condiţii a competenţelor administrativ-financiare transmise de conducerea institutului spre compartimente şi sporirea corespunzătoare a responsabilităţilor acestora;
- creşterea finanţării complementare prin: taxe legale, venituri obţinute de la agenţi economici, venituri din activitatea de prestări de servicii, din cercetarea ştiinţifică, consultanţă, activităţi editoriale, din donaţii şi sponsorizări, asocieri, dobânzi etc.
e) Perfecţionarea managementului centrului.
Varianta propusă, pentru conducerea institutului, este managementul “prin proiecte de stat major”. Această variantă se caracterizează prin funcţionarea unor echipe de proiect aflată în subordinea nemijlocită a directorilor de proiecte. Acest tip de management permite promovarea unei structuri de tip material, care urmează, atât, schimbarea, cât şi eficienţa organizaţională. De asemenea, apare posibilitatea reducerii duratei activităţilor institutului, în comparaţie cu varianta clasică, cât şi facilitarea contactelor ştiinţifice, tehnice, manageriale şi comerciale. În activitatea institutului se vor implementa principiile managementului calităţii totale.

4. Concluzii

Adoptarea prezentului proiect de hotărâre va conduce la dezvoltarea sistemului de cercetare –dezvoltare în domeniile criminalisticii şi criminologiei, ca parte componentă a sistemului naţional de cercetare – dezvoltare, având ca finalitate intensificarea luptei împotriva fenomenului infracţional, precum şi sprijinirea activităţii Ministerului Justiţiei în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor de politică penală.